Tovarasi de camera – Student la Chisinau
Recenzii / 28/06/2011

 Recunosc, chiar dacă mi-am petrecut studenţia departe de casă, în capitală, nu am trăit ceea ce se numeşte viaţă de cămin. Deşi am împărţit spaţiul personal într-o garsonieră, cu un alt coleg (şi mai târziu am prins chiar luxul unui apartament), nu am avut parte de adevărata viaţă la comun. Eram pe la începutul anului I, proaspăt instalat în Bucureşti şi mă întrebam cât de diferită era viaţa pe care o duceam eu într-o garsonieră din Militari, de viaţa pe care o duceau studenţii în complexul din Grozăveşti. Până am aflat, în cele din urmă, când am ajuns într-unul din cămine. Era o zi destul de călduroasă de toamnă, aşa că uşile la etajul la care urcasem (după ce fusesem măsurat cu o căutătură bănuitoare, desigur, de doamna portăreasă într-un anacronic halat albastru) erau larg deschise, pregătind copiosul asalt senzorial ce avea să urmeze. Veneam dintr-un cartier în care se respecta cu stricteţe (cu excepţia meşterilor puşi pe reamenajat interioare) acel avertisment tipărit cu multe semne de exclamare la intrarea în scară: păstraţi liniştea şi curăţenia. La cămin (deşi, teoretic, regulile erau aceleaşi) nici măcar nu am avut timp să mă gândesc la toate astea, că m-au lovit în plin: mirosuri…

Poker
Recenzii / 08/06/2011

Pe măsură ce răsfoiam primele pagini din Poker,  ma gandeam că voi avea de a face cu un soi de roman cult, care aduce în prim plan o pasiune şi o lume destul de undergound, frecventată şi accesibilă unui grup restrâns de cunoscători. M-am familiarizat cu jocul de cărţi prin intermediul bunicului meu care obişnuia, o dată sau de ori pe lună să îşi strângă gaşca de prieteni şi să încingă o sesiune de poker întinsă pe o după amiază întreagă. Copil fiind, pătrundeam în sufrageria impregnată de aroma cafelelor, a vinurilor alese, a tutunului, şi a prăjiturelelor proaspete, ascultând acele repetabile rostiri de chip – pas impuse de regulament, întrerupte din când în când de glume şi scăpărări de chibrit. Eram într-o lume a gratuităţii depline, într-o pseudocompetiţie (sumele puse în joc erau simbolice) care era de fapt un pretext pentru plăcerea unor prieteni vechi  de a fi împreună– bunicul meu a întreţinut acest obicei cu stricteţe, timp de 50 de ani, până la dispariţia, rând pe rând a jucătorilor. Pentru mine pokerul era una din întruchipările ludicului inofensiv. Mai târziu am aflat cum stă treaba cu dependenţa jocurilor de noroc, cu fiorul dostoievskian al pariurilor interminabile, cu datoriile fără…

Zece povestiri multilateral dezvoltate
Recenzii / 22/09/2010

ZÂMBETE  MULTILATERAL  DEZVOLTATE   Se mai întâmplă şi astăzi, când mergi să plăteşti o factură, să depui vreo cerere, să primeşti vreo ştampilă să te loveşti de ceea ce au ajuns să fie caracterizate drept “situaţii româneşti clasice “, în care bunul simţ, profesionalismul şi funcţionalitatea sunt un fel de lozuri câşitgătoare la 6 din 49, adică  e o minune când dai de ele. Scenele sunt familiare: lumea se înghesuie la un singur ghişeu în timp ce restul sunt închise, diverşi indivizi (foarte grăbiţi, nu-i aşa, ca noi toţi de altfel) fentează rândul cu buldozerul justificativ capabil să dărâme orice argument de bun simţ: “ştiţi, chiar nu am timp, doar o întrebare vreau să pun, ştiţi, o cunosc pe doamna de la ghişeu”, în timp ce doamna de la ghişeu, pe cât de amabilă şi de zâmbitoare se dovedeşte cu necunoscutul invidiat de toţi codaşii (transmiţând salutări şi familiei sale: “spune-i lu Gicu că-l pup”), pe atât de acru şi ameninţător îşi arată colţii funcţionăreşti  nefericiţilor care n-au avut, ghinionistii, vreo legătură cu vreun Sandu, Mitică, Dorel şi alte neamuri al căror nume să desferece bunăvoinţa funcţionarei. Unii mai trecuţi prin viaţă dau din cap cu subînţeles amintindu-şi de vremuri care…

Poemele secretarei
Recenzii / 14/06/2010

GENERAŢIA CORPORATE Este tărâmul făgăduinţei fericirii terestre, măsurabilă în marca maşinii personale, în numărul camerelor locuinţei, în calitatea costumelor, în respectabilitatea şi ermetismul denumirii postului, în excursiile de la sfârşit de săptămână la munte sau la mare, la team-building sau doar aşa, pentru relaxare. Este atmosfera dinamică, provocatoare în care jargonul specific şi competenţele în continuă dezvoltare se manifestă în preocupări proactive, prin care nimic nu scapă ochiului prevăzător al managerului universal, de la resurse, obiective, imagini şi până la riscuri şi emoţii. Dar este şi mediul în care graniţa dintre privat şi profesional se estompează, în care viaţa personală a angajaţilor se deformează adesea suficient de subtil, sub presiunea termenelor limită şi a competiţiei, mediul în care stahanovismul este reinventat în contextul culturilor organizaţionale care cer însă aceleaşi sacrificii chiar dacă în numele unor alţi idoli. Este mediul care absoarbe în fiecare an tineri dornici de afirmare, care pregăteşte clasa prosperă a zilei de mâine, clădită pe devotamentul organizaţional ce îmbracă adesea forma comportamentului workaholic distructiv. Este mediul corporatist, al multinaţionalelor ce şi-au făcut culcuşul în dezarmanţii monştrii de sticlă şi oţel atotprezenţi chiar şi în peisajele urbane cele mai modeste. De când organizarea vieţii economice a început să…