Bărbați fără femei – Haruki Murakami
Noutati , Recenzii , Taifasuri / 10/09/2020

Cartea lui Haruki Murakami, „Bărbați fără femei”, apărută la editura Polirom în 2014 și reeditată în colecția Top 10 în 2017 conține șapte povești despre singurătate, pierderi, ratare, adulter, pasiune, adolescență și maturitate, toate având șapte bărbați protagoniști. Haruki Murakami parcă deschide un spațiu în care timpul este suspendat, ca o alveolă în care realitatea este părăsită pentru a putea pătrunde în intimitatea și amintirile unor bărbați despre femeile pe care le-au iubit. Poate ne întrebăm de ce ni se spun aceste povești cu care empatizăm atât de mult, fiind scrise foarte simplu și cu o sinceritate asumată? Pentru că fiecare dintre noi alegem să abordăm o anumită atitudine în fața dezamăgirii, a abandonului, în fața unei reîntâlniri neașteptate. A juca un rol în viața reală înseamnă a te conecta și reconecta cu sinele tău în diferite perioade, fără ca ceilalți să observe, dar din dorința evidentă de a te proteja de eventualele neplăceri ale unei relații, fie aceasta de prietenie sau de iubire. Acesta este și cazul unuia dintre personaje, Kafuku, un actor care angajează o femeie șofer pentru a-și putea repeta rolurile în drumul său spre teatru, recunoscând față de această tânără că a jucat un rol împrietenindu-se…

Fabule moderne – Tatianei Țîbuleac
Recenzii , Taifasuri / 31/08/2020

Cartea de debut a Tatianei Țîbuleac, „Fabule moderne”, apărută la Editura Creator în 2016 este de fapt o micro-antologie de scurte povestiri despre vânzători de flori care își reconfigurează pasiunea pentru puii de bambus, tufele de bonsai și cactuși, despre simpli cafegii care își ard țigările la terase, în timp ce brutarii învârt pâinea în cuptor și șocolatierii ciocolata pe băț, toate acestea întâmplându-se uneori în arondismentul II al Parisului. Trecerea între cadrele culturale și schimbările climatice se face experimentând cotidianul, faptele mărunte ale unei zile în care poți pierde toate pariurile sau poți fi îmbărcat în tot rozul din lume, ca și când te-ai afla în interiorul unui pahar de sticlă, care oricând se poate sparge sau într-o ascunzătoare de vată de zahăr care te protejează de toate plictiselile și greutățile. Este o dublă senzație a fragilității și puterii care se creează atunci când poveștile nu rămân la granița dintre memorie și uitare, ci sunt transcrise de o mână ca de vrăjitor, care vede și aude și știe totul. O istorie care traversează poveștile deportării rusești și sensibilitatea franceză până la sârbele din nordul Moldovei cu grație și candoare, cu nostalgie și fantezie, cu bătăi mici de inimă care…

Platforma – Michel Houellebecq
Recenzii , Taifasuri / 20/08/2020

După dispariția tatălui său, viața lui Michel Renault continuă, ignorând fatalitatea morții. Acesta primește chiar o moştenire și își ia o vacanţă în Thailanda, pe care o plăteşte din banii părintelui. Cinismul lui Michel Houellebecq în ceea ce privește ideea de fericire — putem fi fericiți și dacă negăm autoritatea paternă și dacă deconstruim conceptul de Eros — intervine în cadrul unei existențe supralicitate și epuizate de consumul tuturor resurselor individuale și globale. Există sens, dar nu mai există consens, deci nu mai avem dublarea dorinţei şi menținerea ei, ci avem o formă de expunere goală. Cu toate acestea, omul nu poate trăi, nu se poate defini şi împlini singur, de aceea el manifestă o nevoie firească de a fi cu celălalt şi o spaimă constantă de singurătate, lucru care se întâmplă şi în cazul lui Michel cu Valérie, un exemplu simbolic al cuplului necesar în chiar disfuncționalitatea sa, pe care scriitorul îl reia în mai multe din cărțile sale. Michel Renault, personajul din „Platforma” spune că va muri ca un ins mediocru, că ştie ce înseamnă ura, dispreţul şi decreptitudinea, dar că ideea suferinţei nu-l mai sperie. El mărturiseşte că nu contează dacă am înţeles totul în viaţă atâta…

Pe Pamant suntem stralucitori o clipa – Ocean Vuong
Recenzii , Taifasuri / 04/08/2020

O istorie poetică a memoriei care luptă să supraviețuiască la granița dintre interacțiunile umane fragile, dar mai ales în spectrul intens al conexiunii materne — inexplicabilă, dar naturală; maladivă, dar necesară. O scrisoare a unui fiu către mama care nu știe să citească, despre distanțe desfăcute în pixeli ai sensibilității, care se recompun ca norii de napalm din Vietnamul tinereții mamei sale. Pornind de la jurnalul pe care Roland Barthes îl ține timp de aproape un an de la moartea mamei sale, Ocean Vuong ne prezintă perspectiva de a scrie toate cuvintele nerostite sau pentru care nu a găsit un limbaj în trecut, acum, cât încă există tensiunea ca un arc strâns a posibilității ca aceasta să ajungă la mama sa. La 14 ani Little Dog se angajează, alături de muncitori imigranți din Mexic și America Centrală, la o fermă de culegători de tutun, ocupație care îi va coagula țesuturile disparate ale memoriei și experienței personale. Zilnic trecea în drumul său cu bicicleta spre muncă pe lângă un migdal în floare, apoi pe lângă câmpurile verzi de tutun, ajungând la primul hambar al fermei unde mai mulți bărbați, înșirați de-a lungul unui perete vorbeau în timpul prânzului în spaniolă, de…