Agatha Christie – cea mai citită autoare de ficțiune din toate timpurile
Noutati , Recenzii , Taifasuri / 19/11/2020

Una dintre autoarele cele mai iubite de cititori din întreaga lume și tradusă în peste 56 de limbi este autoarea britanică Agatha Christie. Cunoscută drept Regina misterului, romanele sale emblematice au stârnit de zeci de ani curiozitatea cititorilor, cu peste 2 miliarde de cărți vândute în întreaga lume. Autoarea este cea care a creat unul dintre cele mai iconice personaje și povești, inclusiv detectivul Hercule Poirot. Personajele sale memorabile sunt realizate doar de povestea de fundal de neuitat a autoarei. Iată opt lucruri despre Agatha Christie care sunt de-a dreptul șocante, bizare sau complet distractive. Primul ei roman a fost inspirat de o provocare În adolescență, Agatha Christie a scris poezie și nuvele. Abia când a provocat-o sora sa să încerce să scrie o operă mai lungă, ea a scris primul roman. Romanul ei, The Mysterious Affair at Styles (1920), l-a adus pentru prima dată în scenă pe detectivul Hercule Poirot, care va deveni ulterior un personaj literar extrem de popular. A dispărut în mod misterios timp de 11 zile  În 1926, viața Agathei Christie a devenit brusc un roman de mister în sine, când, îndurerată de moartea devastatoare a mamei sale și divorțând de soțul ei, colonelul Archibald Christie,…

Recenzie carte Intimitate și alte povestiri de Hanif Kureishi
Noutati , Recenzii / 18/11/2020

„Intimitate și alte povestiri” de Hanif Kureishi, publicată în 2018 în colecția Raftul Denisei a editurii Humanitas este de fapt o confesiune în patru părți despre partea ciobită a interacțiunilor în cadrul unui cuplu, despre stagnările în nefericirea unei iubiri distante și lipsită de complicitate, despre siguranța că ceea ce nu știi rămâne întotdeauna și mai frumos, ca și când ai face dragoste pe întuneric cu străini fără să simți nevoia să pregătești frazele, să ordonezi cuvintele – „Ar trebui să stăm de vorbă.” -, în ceea ce nu ar face decât să anunțe sfârșitul.  Prima povestire, cea care dă și titlul cărții, „Intimitate”, începe ex-abrupto – după zece ani de când se cunosc și șase de când trăiesc împreună, având doi copii de trei și de cinci ani, un bărbat decide să-și părăsească soția. Acesta își asumă plecarea și chiar mutarea la un prieten, Victor, acceptând inclusiv că va dormi pe podea o vreme și că imaginea familiei inocente și ideale va dispărea când noua zi va începe. Ideea abandonului e povestită cu atâta familiaritate încât ai impresia că cineva te-a invitat la cafea să-ți povestească ceea ce s-a întâmplat în viața lui în ultima vreme, cu calmul și…

Recenzie carte Sfârșitul singurătății – Benedict Wells
Noutati , Recenzii / 15/10/2020

Colecție: Biblioteca Polirom. Actual Ce mai citim astăzi? Sfârșitul singurătății scrisă de Benedict Wells apare în 2017 la editura Polirom, traducerea aparținându-i Gabriellei Eftimie – la rândul ei autoare de poezie, în care regăsim melancolia voluptoasă și inevitabila pierdere, abandonul la care viața și societatea, în contextul macro, ne supun. Un titlu potrivit singurătății fiecăruia dintre noi și iluziei că la un moment dat am surmontat distanțele între care doar memoria face transferul de informații, de la clipele fericite, la tragicele întâmplări, multiplicând nesiguranțele și alimentând ideea renunțării, a abandonului – a fiecăruia cu sine în fața istoriei personale. În urma unui accident tragic de mașină, naratorul își pierde ambii părinți și, de-a lungul întregii vieți, încearcă să le (re)construiască imaginea și o lume din care aceștia, în mod iluzoriu, nu sunt absenți. Rămânând orfani, fiecare dintre frați, Jules, Marty și Liz descoperă fiecare, în ritm cu experiențele prin care trec, cât de mult îi afectează lipsa constantă a părinților. Fără centrul de greutate al vieții lor, toți trei se refugiază în diferite activități, uneori similare cu ale părinților sau, dimpotrivă, total opuse. Jules, stând la cursuri își imaginează de multe ori că părinții săi încă trăiesc și că se…

Recenzie carte Fiica ascunsă – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 13/10/2020

Amos Oz spunea într-o carte că fiecare ne alegem în secret alt tată și probabil că există și reversul – o mamă alegând o fiică străină drept companie, căutând-o, urmărind-o și încercând să și-o apropie, așa cum se întâmplă în istoria celor două femei, Leda și Nina, care își tot inversează rolurile pe timpul vacanței de vară în romanul Elenei Ferrante, Fiica ascunsă publicat în 2017 în colecția Literary Fiction a editurii Pandora M. Fără a-și dezvălui identitatea, acesta fiind trucul favorit al autoarei, Elena Ferrante reușește să compună de fiecare dată povești miezoase într-o firească absență sau incertitudine. Cuvintele sunt cele care ne conturează un chip al autoarei, diferit pentru fiecare dintre noi și nu invers. Ceea ce ascunde fiecare roman, începând cu fenomenul internațional al tetralogiei Prietena mea genială, este un pește prins în burta unei balene – întotdeauna există o poveste în miniatură care ascunde marea poveste. Unul dintre exemple, poate cel mai elocvent, este cel al poveștii „Fetiței albastre”, scrisă de Lenu în copilărie – inspirată de infinitele (re)lecturi ale Micuțelor doamne de Louisa May Alcott – Lina recunoscând în textul prietenei baza scrierii sale, care în mod neașteptat este și acceptată pentru publicare de o…