Proiectia lunii aprilie – Hotii de biciclete
Evenimente / 03/04/2017

America are Golden Age Hollywood, Germania are Noul Val, Anglia are Socio-Realismul, Franța are Nouvelle Vague, Scandinavia are Dogma ‘95 dar poate cel mai important curent asociat cu vreo țară este curentul Neo-Realist asociat cu Italia. Neo-Realismul italian a luat naștere imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și a produs foarte multe filme de referință din istoria cinematografiei. Pentru a aminti doar câteva: „Roma, Citta Aperta”, „Paisan”, „Obssessione”, „La Terra Trema”, „Umberto D”, „Ladri Di Biciclette” sau „Shoeshine”. Mișcarea a fost fondată de către legendarii Roberto Rossellini și Luchino Visconti, doi regizori care au ales să vorbească sincer și brutal despre sărăcia și nedreptatea ce a pus stăpânire pe Italia postbelică la sfârșitul anilor ‘40, începutul anilor ‘50. Stilul curentului artistic este caracterizat prin folosirea unor actori neprofesioniști, minimalism decorativ, dialog cu o puternică încărcătură socială și morală și un portret visceral și onest a societății umane. Deși cei doi mai sus menționați sunt creditați ca fiind fondatorii, regizorul cel mai reprezentativ pentru acest curent este Vittorio De Sica, cel care a dus drama socială la rang de artă. Până la Vittorio de Sica, dramatismul de o asemenea încărcătură emoțională era prezent doar în filmele documentare. Din filmografia…

Proiectia lunii martie – Chicago
Evenimente / 07/03/2017

Deși genul filmului musical a fost declarat mort încă de la începutul anilor ‘50, odată la câțiva ani apare câte o peliculă muzicală care ia pe toată lumea prin surprindere. Ba chiar, în ziua de azi este de mare bonton să te declari fan al musicalurilor tocmai din cauza rarității lor și ratei foarte mici de succes. Epoca de aur al musicalului – unul din primele genuri distincte din istoria filmului – s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 20 de ani (începutul anilor ‘30 până la începutul anilor ‘50). Ea a fost „ucisă”, însă, de către cel de-al Doilea Război Mondial și apariția dramelor realiste. Totuși musicalul nu a murit pentru că uitându-ne înapoi putem enumera destule titluri importante din istoria filmului, toate apărute după 1950 („Cabaret”, „All That Jazz”, „Le Parapluies de Cherbourg”, „Dancer in the Dark”, „Moulin Rouge, „Chicago”, „Dreamgirls”, „Les Miserables”,„La La Land” etc.). Cel mai mare producător, dar și consumator, de musical este Hollywood, de fapt Statele Unite ale Americii în general, și asta pentru că în această țara teatrul a păstrat vie tradiția musicalurilor promovând-o intens an de an. Multe musicaluri de succes își au originea în teatrul muzical american (Broadway și nu numai)….

Proiectia lunii februarie – Breaking the Waves: Abisul Sufletului
Evenimente / 07/02/2017

Înainte de oricare altă etichetă (film de artă, Dogma ‘95, realism cinico-romantic), „Breaking the Waves” este un film de dragoste. În stilu-i caracteristic, regizorul danez Lars Von Trier merge până la capăt într-o direcție sau alta. Distribuind-o în rolul principal pe, pe atunci, debutanta Emily Watson – a vrut ca lumea să perceapă povestea prin ochii unei fețe necunoscute , Von Trier a dat o interpretare fundamentalistă conceptului iubirii luând literalmente termene precum sacrificiul în numele iubirii sau sexul non-emoțional. Traducerea în limba română a titlului acestui film, „Abisul Sufletului”, poate părea pretențioasă dar este cât se poate de fidelă stării interioare a personajului principal. Nu putem vorbi de acest film fără să vorbim despre curentul cinematografic „Dogma ‘95”. Acest curent a apărut la mijlocul anilor ‘90 și a fost fondat de către Lars Von Trier și un alt regizor danez de renume internațional și anume Thomas Vinterberg. Cei doi au propus un soi de utopie cinematografică care presupunea întoarcerea la originile filmului. Printre altele, manifestul „Dogma ‘95” stipula că: se vor folosi doar camere de filmat pe care le poți tine în mână, se va folosi doar lumină naturală și locații reale, dialogul va fi înregistrat în momentul filmării…

Proiectia lunii ianuarie – Morometii
Evenimente / 09/01/2017

Povestea unei familii cu care timpul nu a mai avut răbdare În contextul zilelor noastre, numele județului Teleorman (nume derivat din limba turcă și însemnând „pădurea nebună”) este menționat aproape exclusiv ca fiind un loc defavorizat ce colcăie de sărăcie, lenevie și corupție. Nu știu cât de adevărate sunt acest afirmații, lansate sub formă de atac de către presă și social-media, însă știu că lucrurile nu au fost tot timpul astfel. În perioada interbelică, județul Teleorman a fost grânarul țării și era foarte bine văzut în contextul unui stat agrar. În ceea ce privește cultura, acest județ din Bărăgan a dat țării pe următorii: Marin Preda, Constantin Noica, Zaharia Stancu, Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu și Constantin Bălăceanu-Stolnici. În muzică, Teleormanul a contribuit cu Liviu Vasilică și Floarea Calotă. În ciuda valului actual de antipatie legat de numele său, despre Teleorman s-au scris cărți, s-au cântat cântece și s-au făcut filme. Poate cea mai reprezentativă și cu siguranță cea mai cunoscută operă de artă în acest sens îi aparține lui Marin Preda și poartă numele de „Moromeții”. „Moromeții” este unul din romanele de căpătai ale literaturii românești fiind totodată printre primele scrieri din genul realist-social din țara noastră. Așa cum…