Cinemateca Șt. O. Iosif – iunie – „Băiatul cu bicicleta”
Evenimente / 21/06/2019

Una din marile diferențe dintre cinematografia europeană și cea americană este modul cum este transmisă emoția. Regizorii americani apelează la exagerări și stoarceri voite de emoții care dau rezultate aproape de fiecare dată. Totul este gândit să te impresioneze pe tine, spectatorul: de la muzică la un dialog spumos și de la imagini spectaculoase la alterări dramatice ale chipurilor oamenilor. Europenii mizează pe realism: imaginile nu sunt perfecte, dialogurile sunt mai puțin spectaculoase iar în general tonul filmelor imită viața măruntă de zi cu zi. Niciuna din aceste metode nu este greșită, sunt doar două moduri diferite de exprimare. În funcție de povestea spusă, aceste metode au succes sau nu. La prima vedere, filmele americane au un evident câștig de cauză, publicul reacționând mai repede la stimuli spectaculoși atât vizual cât și auditiv. Însă sunt unele povești care spuse în maniera europeană au un efect mult mai puternice asupra spectatorilor. „Băiatul cu bicicleta” este un astfel de exemplu. Un film scurt, simplu dar extrem de puternic emoțional în regia a doi maeștrii: Jean-Pierre și Luc Dardenne. În doar 1 oră și 25 de minute aflăm doar atât cât trebuie să știm despre Cyril și viața lui violentă, tumultuoasă și nefericită…

Proiecția lunii martie – La la land
Evenimente / 14/03/2019

Dintre toate genurile cinematografice existente, nici unul nu împarte publicul mai radical decât musicalul. Unii adoră musicalurile pentru că îi transportă în altă lume, le oferă o șansă rară de a evada din cotidian prin dans și cântec. Alții urăsc musicalurile pentru că pur și simplu nu se pot împăca cu ideea că e nenatural, că în mijlocul unei povești, personajele încep să cânte și să danseze fără niciun motiv anume. Foarte puține sunt filmele muzicale care sunt universal apreciate și care reușesc să capteze atenția și neiubitorilor de gen. Printre ele, ne amintim de „Vrăjitorul din Oz”, „My fair lady” sau „Sunetul muzicii”. „La la land” (2016), un denumire de jargon folosită atunci când se face referire la Hollywood, este cel mai recent exemplu de film muzical care depășește barierele genului și atrage public de pretutindeni. „La la land” este povestea de dragoste dulce-amăruie a doi tineri cu ambiții și vise mari, cărora viața le oferă o serie de lecții de pe urma cărora se trezesc mai maturi, mai înțelepți dar și un pic mai ancorați în realitate decât și-ar fi dorit. Este vorba de Sebastian (Ryan Gosling), un pianist de jazz care este nevoit să cânte colinde și…

Proiecția lunii ianuarie – Cuibul de viespi
Evenimente / 10/01/2019

La mulți ani 2019! Păstrând tradiția, vom începe noul an de cinematecă cu un film românesc. În acest an a venit rândul unui film autohton clasic din cele mai bune motive: „Cuibul de viespi”. Filmul a apărut în 1987 și are o distribuție de excepție: Tamara Buciuceanu-Botez, Coca Andronescu, Raluca Zamfirescu, Ileana Stana Ionescu, Gheorghe Dinică. Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Tora Vasilescu și mulți alți actori din generația de aur. În regia lui Horea Popescu, pelicula este ecranizarea piesei „Gaițele” de Alexandru Kirițescu. Multă lume nu știe că titlul original al acestei piese românești arhicelebre a fost „Cuibul de viespi”. Încă de când a apărut pentru prima dată în 1930, piesa a fost un mare succes și a rămas în repertoriul teatrelor românești până în ziua de astăzi. Filmul, ca și piesa, este încadrat la categoria comedie însă o descriere mai fidelă ar fi aceea de comedie neagră. De fapt, acest film este poate singura comedie neagră din istoria cinematografiei românești. În anii recenți, drame precum „Moartea Domnului Lăzărescu” sau „Polițist, adjectiv” au fost clasificate de către festivalurile internaționale de film drept comedii negre însă cei ce au văzut aceste filme știu că sunt foarte departe de a fi…

Proiecția lunii noiembrie – Vânătoarea
Evenimente / 05/11/2018

La mijlocul anilor ‘90, doi tineri regizori din Danemarca au vrut să revoluționeze lumea cinematografiei și până la un punct au și reușit. Numele lor: Thomas Vinterberg și Lars Von Trier, iar numele manifestului lor: „Dogma 95”. Manifestul cinematografic al celor doi regizori era, în esență, o întoarcere la origini. Acesta avea un set de reguli stricte de la care niciun regizor care adera curentului nu avea voi să se abată. Ideea principală era că un film trebuie făcut în condiții 100% naturale și nimeni nu are voie să își asume meritul pentru el. Astfel nici un film apărut sub egida „Dogma 95” nu menționa cine este regizorul, scenaristul sau actorii. Dar mai important, toate filmările trebuiai realizate în locația descrisă în scenariu, aveau să fie folosite doar camere de filmat care puteau fi manevrate cu o singură mână, doar lumină naturală și doar sunetele naturale produse de locația aleasă. Curentul a ținut aproximativ zece ani și a produs multe filme cel puțin interesante dar și două capodopere neașteptat de impresionante: „Breaking the waves – Abisul sufletului” (în regia lui Lars Von Trier) și „Festen – Sărbătoarea” (în regia lui Thomas Vinterberg). Dacă filmul lui Von Trier se abate de…