Proiecția lunii februarie – Moscova nu crede în lacrimi
Evenimente / 06/02/2018

Am mai spus-o și repet: arta produsă în spațiul geografic aflat sub sfera de influență rusă nu se aseamănă cu nimic altceva. Fie că vorbim de pictură, muzică, literatură sau film, artiștii rusi au ceva numai al lor, ceva ce găsești doar la ei. În lumea filmului, cineaștii rusi – să numim doar câțiva Serhgei Eisenstein, Mihail Kalatozov, Serghei Bondarciuc, Andrei Tarkovsky, Andrei Konchalovsky, Nikita Mikhalkov – s-au distins dintotdeauna de ceilalți prin abordarea spirituală și profundă a unor subiecte uneori comune și simple. Rezultatul a fost aproape întotdeauna unul spectaculos și neasemuit. Să luăm spre exemplu un subiect foarte popular și des exploatat și anume iubirea. În filmele rusești, iubirea capătă alte proporții iar sentimentele stârnite de aceasta sunt analizate în profunzime până la cel mai mic detaliu. Și asa ajungem la excelentul film de dragoste “Moscova nu crede în lacrimi”. Regizat de Vladimir Menshov, un cvasi-necunoscut în comparație cu numele de legendă enumerate mai sus, acesta și nu pelicule-gigant precum “Călăuza”, “Andrei Rubliov”, “Zboară Cocorii” sau “Siberiada”, este cea mai popular film rusesc al tuturor timpurilor. De când a apărut pe piață și până-n zilele noastre, publicul rus s-a înghesuit în sălile de cinematograf sau a stat țintuit…

Proiecția lunii ianuarie – Bacalaureat
Evenimente / 08/01/2018

Îmi face o deosebită plăcere să vorbesc despre filmul „Bacalaureat” dând totodată o replică celor ce acuză noul val de cinematografie românească că nu ar avea public în propria țară. Voi face acest lucru printr-o foarte scurtă istorisire. Anul trecut am mers, împreună cu soția mea, la cinema pentru a vedea filmul „Bacalaureat”, cea mai recentă producție a regizorului Cristian Mungiu. Deși am ajuns mai devreme am observat că la ghișeu era o coadă destul de mare. Am presupus că acea coadă este pentru un film mai comercial, mai de public larg, însă am constatat cu surprindere că era pentru filmul lui Mungiu. Când am ajuns la casă, ni s-a spus că mai este un singur loc, în primul rând, dar dacă vrem ni se pot emite două bilete cu condiția ca unul dintre noi să stea pe scări. Am acceptat și am intrat. Din scepticism, am bănuit că filmul va plictisi multă lume care a venit doar din curiozitate și că pe parcursul lui multi vor pleca sau vor începe să se foiască așteptând cu nerăbdare sfârșitul. Nu a fost așa. Publicul a urmărit povestea cu sufletul la gură trăind fiecare moment iar la sfârșit a rămas țintuită în…

Proiectia lunii decembrie – Pur si simplu dragoste
Evenimente / 04/12/2017

În fiecare an, din punct de vedere cinematografic, sărbătoarea Crăciunului este prevestită de o serie de filme tematice care mai de care. Acest fenomen se întâmplă de foarte mult timp și nu este asociat doar cu producțiile americane. Din miile de filme de acest gen, doar câteva au rămas nemuritoare și și-au asumat stigmatul de filme de Crăciun. Sunt acele filme pe care le vedem la televizor în fiecare an în preajma sărbătorilor de iarnă. Pentru a aminti doar câteva: „O viață minunată” (1946) – capodopera optimistă a lui Frank Capra este considerat primul film de Crăciun al tuturor timpurilor -, „Singur acasă” și continuările sale dar și „Colindul de Crăciun”, „Goana după cadou” sau „Greu de ucis” (atipic dar totuși în tipar). Majoritatea dintre ele sunt niște filme facile, care binedispun și obțin zâmbete de la spectatori însă cam atât. Din când în când însă mai apare câte un film de Crăciun care livrează întreg mesajul sărbătorilor de iarnă: bucurie, iubire, familie, râsete, zâmbete, reflexie etc. Un astfel de film este excelentul „Pur și simplu dragoste”, în titlul său original „Love actually”. Filmul, apărut în 2003, adună laolaltă toată crema actoricească contemporană a Marii Britanii. Din distribuție fac parte:…

Proiectia lunii noiembrie – O despartire
Evenimente / 06/11/2017

Iată o informație care va surprinde pe mulți dar care este cât se poate de adevărată: atât Institutul American de Film cât și comisiile de film a festivalurilor de la Cannes, Berlin și Veneția consideră pelicula iraniană „O despărțire” (2011) drept cel mai bun film al secolului XXI de până acum. Această titulatură poate părea foarte pretențioasă, dar după vizionare filmului mulți spectatori tind să le dea dreptate celor de mai sus. Fără a greși prea mult, se poate spune că „O despărțire” este un film perfect cu un joc actoricesc excepțional și cu fiecare scenă excelent gândită, calibrată și montată. Iată și subiectul celui mai bun film al secolului XXI: Nader și Simin vor să divorțeze. Nu pentru că nu se mai iubesc, nu pentru că nu își doresc un viitor împreună ci pentru că prioritățile s-au schimbat pentru fiecare dintre ei. În contextul tumultuos al Iranului contemporan, Simin vrea să emigreze pentru a oferi fetiței lor o educație corectă și o șansă reală de reușită în viață, în timp ce Nader vrea să rămână în Teheran pentru a avea grijă de tatăl său bolnav de Alzheimer în stadiu terminal. Adăugăm acestui subiect teme ideologice musulmane – o femeie…