Un film independent despre diverse dependențe
Evenimente / 18/05/2013

După o zi în care nu au lipsit manifestările culturale, cu mai multe lansări de carte și muzică, i-am invitat pe brașoveni să se destindă, după o plimbare frumoasă în centrul vechi, în compania unui film bun, un film independent proiectat într-o librărie la fel de independentă, pe strada Mureșenilor nr 14. După  ce în luna martie, la CINEMATECA Șt.O.Iosif am propus un popas în lumea hollywoodiană iar în luna aprilie ne-am apropiat de filmul european, VINERI, 17.05.2013, am propus publicului vizionarea unei producții independente, anume  filmul regizat James Gray în 2008, cu Joaquin Phoenix și Gwyneth Paltrow, intitulat TWO LOVERS. [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=nb51mV3QOwM&feature=youtu.be[/youtube] Gazda tradițională a evenimentului, Horia Nilescu a făcut introducerea proiecției amintind că filmele independente, spre deosebire de marile producții, pun accentul pe jocul actorilor și pe poveste, mai degrabă decât pe efecte speciale, fiind compuse din multe cadre intime, adesea lipsite de o coloană sonoră. În ciuda ciuda faptului că James Gray face parte dintr-o generație de regizori care au făcut istorie cu filmele independente din anii 90 (amintim doar pe Tarantino sau Linklater) și care și-au transformat lipsa studiilor riguroase cinematografice în semnătură artistică particulară, regizorul filmului TWO LOVERS s-a dovedit mai tradiționalist, folosind, în producțiile sale…

Proiecția lunii mai – Iubire la New York
Evenimente / 12/05/2013

La începutul anilor ‘90 Europa de Est era împânzită de mișcări de eliberare de sub comunism în timp ce universul cultural trăia și el o experiență revoluționară în toate sectoarele sale. Lumea literară începuse să imbrățișeze din ce in ce mai mult stilul postmodernist. În muzică rockul alternativ (sub toate formele lui) punea punct heavy metalului în vreme ce muzica electronică întunecată și minimalistă sugruma veselia popului comercial al anilor ’80. În film perioada mai sus menționată a însemnat o perioadă de tranziție. Din nefericire multe legende ale filmului (care fie au trecut în neființă fie s-au conformat marilor studiouri nemaiducând nimic nou la masa filmului) au lăsat loc unei noi generații de regizori supradenumită generația MTV sau generația tăieturilor. Se numeau așa pentru că majoritatea dintre și-au făcut ucenicia realizând videoclipuri muzicale (unde multe tăieturi erau necesare pentru a dezvolta o poveste într-un timp foarte scurt) pentru celebrul post TV în detrimentul unei facultăți de specialitate. Aceasta este generația lui Quentin Tarantino, David Fincher, Richard Linklater sau Kevin Smith dar nu și a lui James Gray, care deși contemporan cu aceștia face o notă discordantă prin tradiționalismul filmelor sale. Regizorul New Yorkez a declarat în nenumărate rânduri că s-a…

Inainte de Rasarit/Inainte de Apus
Recenzii / 04/05/2013

In opinia multora, opinie la care subscriu, dragostea adevarata este una de factura subtila care isi urmeaza cursul discret nefiind nevoie de cuvinte mari sau declaratii pompoase. Totusi lumea filmului a ales sa o prezinte in maniere care mai de care mai grandioase si mai fastuoase. In privinta drumului pe care aceasta il parcurge in inimile protagonistilor, cele doua cinemauri , american si european, au ales abordari diferite. Hollywoodul a preferat optimisul punctat inevitabil cu un happy-end iar europenii au ales calea dezamagirii romantice. Insa in ambele cazuri el si cu ea traiau o iubire maiestuoasa si cat se poate de vizibila. Asta pana in 1995 cand a aparut “Inainte de Rasarit”, o poveste de dragoste extrem de frumoasa cu doar doua personaje: el si ea. Iubirea de scurta durata dintre americanul Jesse (Ethan Hawke) si frantuzoaica Celine (Julie Delpy) a ramas pana in ziua de astazi o icoana a filmelor de dragoste lasand privitorii sa-si doreasca sa vada mai mult. Dorinta li s-a implinit in 2004 cand Jesse si Celine s-au intalnit din nou in “Inainte de Apus”. Anul acesta va aparea “Inainte de Miezul Noptii” incheind trilogia unei iubiri discrete. Subiectul si desfasurarea actiunii sunt cat se poate…

Zbor deasupra unui cuib de cuci
Recenzii / 27/04/2013

Un elogiu al nebuniei si in acelasi timp o palma data sistemului medical psihiatric, “Zbor deasupra unui cuib de cuci” este un studiu subiectiv al sanatatii mintale si al abuzului de putere. Desi este un film color pelicula “abuzeaza” de alb si negru (interiorul sanatoriului, uniformele personalului, camasile pacientilor etc). Aceasta combinatie sinistra de alb/negru cu restul culorilor , care se adauga subiectului incomod , fac din acest film unul greu de digerat dar care merita , pe deplin, vazut macar o data in viata. Scoala de film european pe care regizorul Milos Forman o are in spate se simte in explorarea cat se poate de adanca a fricii si in sentimentul de alienare ca mijloc supravietuire ce este trezit atat in personajele filmului cat si in spectatorii acestuia. “Zbor deasupra unui cuib de cuci” este inspirat din romanul cu acelasi nume scris de Ken Kesey. O mare diferenta dintre carte si film este ca romanul este narat de catre un personaj secundar (amerindianul Bromden) iar pelicula spune povestea din perspectiva personajului principal. Randle McMurphy (Jack Nicholson) , un criminal recidivist acuzat de viol, ajunge la un spital de psihiatrie in incercarea sa de a scapa de inchisoare. Desi sentinta…