Stalinismul de fiecare zi
Recenzii / 18/09/2016

Când te gândești la epoca stalinistă, la anii 30, ani plini de teroare în URSS, probabil că se produce o asociere imediată și dureroasă cu o desfășurare a unor orori concentrate într-un singur deceniu, dar cu un impact pentru un secol: crearea în forță a bazelor socialismului pe temelia unei industrii grele, închiderea granițelor, revoluție culturală, prigoana intelectualilor, marile epurări politice, discriminările pe bază de clasă etc. Cu toate acestea, în acei ani grei și imprevizibili, o mare parte a populației din Uniunea Sovietică a găsit pârghiile în a-și duce viața mai departe, în a se adapta realităților volatile și distructive care îi înconjura pe cetățeni (și care,  uneori, ajungea să îi sufoce, e adevărat). Cu alte cuvinte, a  existat touși o existență cotidiană chiar și în acest ocean al transformărilor profunde și amenințătoare, a existat o viață de zi cu zi și în afara (sau împreună cu) persecuțiile, limbajul de lemn, penuria de bunuri, procesele înscenate. Cum arăta cotidianul stalinist, cum reușeau oamenii obișnuiți să trăiască în aceste vremuri neobișnuite dezvăluie volumul Sheilei Fitzpatrick, STALINISMUL DE FIECARE ZI, apărut la Editura Corint. Elementul marcant are pare să domine, în ansamblu, anii 30 din Rusia sovietică este cel al contrastelor:…

Dezastrul de la Cernobâl
Recenzii / 15/06/2015

Poate dacă ar fi să ne gândim la o experiență istorică, la un eveniment punctual, deopotrivă fascinant și înficoșător care să sintetizeze capacitatea noastră creativă și, în același timp, limitele și vulnerabilitățile noastre umane, un eveniment marcant, concludent pentru spiritul secolului XX, fără îndoială că dezastrul de la Cernobâl ar fi un candidat redutabil în acest sens. Iar asta pentru că accidentul de la centrala atomo-electrică sovietică, din 1986, a fost momentul care ne-a făcut să trăim o apocalipsă miniaturală de care oamenii erau întru totul responsabili, fără răzbunări biblice divine, fără hazard cosmic. Potențialul distructiv al neglijenței și consecințele cursei de a atinge supremația tehnologică (un deziderat absolut al războiului rece)  au fost dezvăluite în acea explozie de la reactorul numărul patru. În același timp, dezastrul de la Cernobâl a marcat finalul unei epoci, a scos la iveală epuizarea URSS, a catalizat încheierea confruntării ideologice și militare întinse pe aproape 50 de ani: dincolo de impactul simbolic, al eșecului și vulnerabilităților sistemului rus, lucrările de limitare a dezastrului și întregul plan de acțiune  al autorităților sovietice (care, pentru prima oară au cerut sprijin internațional) au costat, după spusele lui Mihail Gorbaciov, nu mai puțin de 18 miliarde de ruble…

Eliminarea
Recenzii / 17/08/2014

E cunoscută încercarea totalitarismelor de a schimba brutal o societate presupus pervertită din diverse rațiuni – fie că vorbim de nazism sau de comunsim, fiecare a căutat, într-un timp cât mai scurt să reformeze ideologic societatea din rădăcini – e vorba de o reformă care nu a fost însă lipsită de decalaje – căci dacă noul mod de organizare socială și transformările insituționale au putut fi impuse încă de la început, în ceea ce privește miza mai profundă și mai relevantă pentru regimurile totalitare, anume transformarea gândirii, nașterea omului nou, aceasta a avut nevoie de câteva generații, poate chiar de decenii de propagandă și opresiune pentru a-și atinge scopul.   În Cambodgia, regimul totalitar a avut o nuanță mult mai dură și mai înfricoșătoare iar asta pentru că khmerii roșii au încercat să ridice la superlativ inițiativa dictatorială – mai precis au încercat să imprime același ritm de evoluție atât transformării social-instituționale cât mai ales epurării ideologice, printr-o brutalitate fără margini. Cartea lui Rithy Panh, un supraviețuitor al regimului cambodgian din perioada 1975-1979 vorbește, recuperând memoria și experiența autorului în documentarea genocidului din acea perioadă,  despre maniera în care dictatura sângeroasă a Angkarului (partidul comunist cambodgian) a reușit să transforme întreaga…

Evadare din Lagărul 14
Recenzii / 22/05/2013

Numitorul comun al memorialisticii de prizonierat pe care am parcurs-o până acum, fie că a fost vorba de memoriile supraviețuitorilor din gulagul sovietic, din lagărele de concentrare naziste sau din închisorile comuniste românești a fost faptul că amintirile acestor supraviețuitori evocau, în cheie mai lucidă sau mai emoționala, experiența dezumanizantă, abuzivă trăită în spatele gratiilor. În acest sens foștii prizonieri aveau un discernământ și un sistem de referință: ei fuseseră cetățeni respectabili ai unui stat (unii dintre ei au fost membrii elitei sociale și intelectuale),  fusesereă luați dintr-o lume civilizată și despuiați de drepturi și de libertăți, destituiți practic din rândurile umanității. Dezumanizarea și umilința se dovedeau cu atât mai traumatizante, pe de o parte pentru că erau înfăptuite abuziv de impostori și fanatici, cât mai ales pentru faptul că deținuții cunoșteau alternativa, cunoșteau ce înseamnă să fii om. Dar ce se întâmplă atunci când nu ai acces la această alternativă, când te naști în spatele gratiilor și universul cu care ești obișnuit din prima zi petrecută în această lume este unul brutal, violent, înconjurat de sârmă ghimpată? Într-un asemenea context, pe de o parte  proporția tragediei pentru prizonier se micșorează, atâta timp cât singurul standard la care se poate…