Ragtime
Recenzii / 09/09/2012

Tot la Schimb de Cărți Brașov, am primit recent o recomandare inedită – o panoramă a Americii începutului de secol XX, semnată de un scriitor celebru, E.L.Doctorow. Deloc familiarizat cu acest autor (în ciuda notorietății sale, eu aveam impresia că trăise și scrisese în prima jumătate a secolului XX), am avut parte de o surpriză deosebită în momentul în care am început să citesc romanul Ragtime. O surpriză care se naște încă după primele 50 de pagini, când ți se dezvăluie construcția cu totul aparte a acestei creații literare publicată în 1975. Poate una din cele mai uzitate și mai consacrate rețete literare pentru evocarea unei epoci rămâne  cronica de familie – o construcție narativă care e întinsă pe câteva generații, în care personajele se dezvoltă lent, minuțios și sunt urmărite în dinamica socială a epocii. Deși aparent, romanul lui E.L.Doctorow se învârte tot în jurul vieții unei familii americane  de la începutul secolului XX,  autorul avansează o formulă narativă originală, sincopată, în perfectă armonie cu tonurile muzicale ale vremii, un simbol convingător până la urmă al efervescenței sociale de dinaintea Primului Război Mondial. Familia pe care o urmărește Doctorow este mai degrabă una generică – membrii ei nu au…

Destinatia mea: Stelele
Recenzii / 26/12/2011

În matematică, se vorbeşte adesea de eleganţă atunci când, la o problemă extrem de încâlcită, compusă din rânduri întregi de ecuaţii, se identifică, printr-un artificiu de calcul ingenios o dezlegare cât se poate de simplă şi de economică. Într-un roman SF bun, eleganţa pare să reiasă dintr-o abordare inversă: atunci când, plecând de la o singură şi simplă descoperire ştiinţifică imaginată, scriitorul poate să proiecteze cât se poate de în detaliu, complexitatea impactului ei până la un nivel interplanetar, cu alte cuvinte atunci când pornind de la o singură idee revoluţionară, un autor e capabil să construiască, arborescent, o lume posibilă, care creşte se dezvoltă şi rămâne perfect coerentă cu respectiva idee de la care a plecat. Îmi place să citesc, măcar din când în când romane SF, tocmai pentru că ele oferă o privire spre un viitori fantastic prin fereastra, adesea îngustă, a unui prezent cel puţin probabil. Rama ferestrei pe care ne rezemăm şi prin care privim este adesea cât se poate de palpabilă, construită din teorii sau măcar ipoteze ştiinţifice în curs de validare, familiare lumii în care trăim iar priveliştea care se desfăşoară prin acea deschizătură minusculă este adesea neaşteptat de cuprinzătoare. Nu mă aşteptam să…

Lovitura
Recenzii / 16/11/2011

Să ne imaginăm doi bărbaţi bine îmbrăcaţi, care se autointitulează strategi, întâlnindu-se în timpul lor liber, într-un loc public şi discutând degajat, printre altele, despre pregătirea unui plan de fezabilitate. Nimic mai banal şi mai plictisitor la prima vedere, decât o discuţie între specialişti. Atâta doar, că ne aflăm în anii 60, în vremurile în care profesia de strateg este un eufemism pentru „om bun la toate care se ocupă de eliminarea problemelor de orice fel” (în special a oamenilor problemă) iar planul de fezabilitate în această situaţie se referă la pregătirea unui asasinat de proporţii. Cam aşa debutează romanul lui Philip Kerr, Lovitura, un thriller în care aparenţele sunt, bineînţeles cât se poate de înşelătoare. Ceea ce potenţează regula de mai sus prezentă şi respectată în toate romanele cu spioni şi conspiraţii este chiar epoca în care Kerr alege să-şi proiecteze naraţiunea: vorbim de începutul anilor 60, aparent o lume a unui dezgheţ promiţător, a începutului unei noi pagini în istoria relaţiilor dintre est şi vest, marcată de schimbarea conducerii, atât la Moscova cât şi la Washington, o lume care se reface după vânătoarea de vrăjitoare dezlănţuită în anii 50, atât în spaţiul sovietic cât şi în cel american….

Am trait vremuri moderne
Recenzii / 02/10/2011

Urmând sfatul unei persoane de la librărie, m-am gândit că, dacă plec în concediu într-o ţară străină şi voi citi, în tot acest timp, un roman despre acea ţară cele două experienţe se vor împleti armonios, se vor potenţa reciproc asigurând cufundarea complementară în istoria şi cultura locurilor. Nu mi-am imaginat însă că voi avea parte de o identificare atât de puternică cu protagonista romanului pe care îl luasem în bagaj. Asta s-a întâmplat poate tocmai pentru că, fără să ştiu, luasem cu mine o poveste despre maturizare şi formare, iar eu urmam să descriu, la o scara mai mica, cam acelaşi traseu iniţiatic ca personajul principal. Amândoi eram la fel de ignoranţi, la fel de lipsiţi de repere sau de vreo chemare spirituală în privinţa locului pe care urma să îl descoperim: Israelul. Existenţa protagonistei din romanul Lindei Grant, Evelyn, pare să fie cum nu se poate mai întâmplătoare:  se naşte dintr-o imigrantă evreică din est, ajunsă la Londra şi un tată american pe care Evelyn  nu va ajunge să îl cunoască. Mama este coafeză, deşi îşi câştigă traiul dintr-un soi de ipostaziere a unei curtezane de secol XX, în vreme ce Evelyn manifestă de timpuriu interes pentru artă….