Nu-mi amintesc ce am uitat
Recenzii / 29/12/2014

Dacă marile epidemii generate de virusuri şi bacterii au reprezentat ameninţarea biologică supremă la adresa populaţiilor umane timp de cel puţin două milenii, urmând a fi controlate sau chiar eliminate  de abia prin progresele medicinii secolului XIX şi mai ales XX, în secolul XXI provocările cele mai mari la adresa sănătăţii (privită astăzi, într-o definiţie mai largă, a modelului bio-psiho-somatic, drept o stare generală de bine fizic, psihic şi social) par să fie legate de cancer şi de afecţiunile neuropsihice. E vorba de boli ale societăţilor civilizate, avansate tehnologic, intens urbanizate, boli pentru care inca nu s-au gasit solutii  definitive. Aceste patologii deschid un orizont cât se poate de indezirabil, de care ne străduim să fugim: moartea. În vreme ce diagnosticul unor forme de cancer atrage după sine spaima față de moartea fizică anunţată sau a unei recidive imprevizibile chiar şi după tratament, bolile neuropsihice, precum Alzheimerul deschid orizontul unei dizolvări identitare, prin pierderea memoriei, care echivalează pentru mulţi tot cu un fel de moarte, atâta timp cât memoria pare sa ramana un element cheie, dacă nu chiar depozitarul esential al identităţii noastre personale (în cele din urmă, desigur, şi Alzheimerul conduce  la moarte biologică). Dacă, în ceea ce priveşte…

Bisnitari, descurcareti, supravietuitori
Recenzii / 15/01/2014

Dacă, imediat după 1989, România a demonstrat că poate fi originală, măcar la capitolul democrație (și nu neapărat într-un mod fericit), când a venit vorba de bunurile  de larg consum , atât de dorite și de căutate în vremea dictaturii ceaușiste,  lucrurile n-au mai stat la fel de original: în vreme ce multe magazine au fost împânzite de  tot felul de produse multe dintre ele, de import, devenite însă, peste noapte, inaccesibile, raportat la puterea de cumpărare a populației, încet-încet a început să înflorească, din nou, pe plaiurile mioritice comerțul de subterană, cu mărfuri contrafăcute, obținute în condiții dubioase și vândute, initial la vedere, apoi doar prin colțul piețelor insalubre, prin gări, sau pe tarabe bine pitite. E vorba însă de un fenomen care, în jungla legislativă a anilor 90, a luat amploare dar care a călcat pe cărările bine bătătorite ale bișnițarilor anilor 80. O parte din acești veterani ai economiei subterane din comunism au fost cei care ne-au vândut, în anii 90, blugi si pixuri aduse din Turcia, chipsuri de casă prăjițe în cuptoare domestice sau suc la dozator (cine știe cu câte E-uri, dar  răcoritor nu glumă). Visul multora dintre conaționalii noștri de a deveni patroni, liber…

Cele cinci limbaje ale iubirii
Recenzii / 07/10/2013

În ceea ce privește reușita și semnificația căsătoriei din dragoste în vremurile noastre, perspectivele nu sunt foarte îmbucurătoare, dacă e să iei în considerare statisticile globale (care sugerează o frecvență a divorțurilor fără precedent). Însă chiar dacă falimentul căsniciei, ca proiect de viață durabil, este o problemă reală, măcar pe continentul european și american, abordarea sa diferă în ceea ce privește identificarea cauzelor și soluțiilor. Să luăm de pildă două volume care ating această problemă: una e semnată de un american, alta e semnată de un francez. Pascal Bruckner este un eseist și un filosof francez, extrem de popular în Europa pentru preocupările sale față de formele și șansele erosului contemporan, în vreme ce Gary Chapman este un terapeut și un consilier matrimonial foarte cunoscut în SUA care oferă soluții cuplurilor aflate la ananghie. Amândoi identifică, în volumele lor (Oare mai există căsătoria din dragoste? respectiv Cele cinci limbaje ale iubirii)  caracterul fragil al căsniciilor contemporane, însă examinarea acestei fragilități conduce la concluzii diferite, reflectând parcă spiritul rival al continentelor din care provin autorii săi: în vreme ce Bruckner explorează resorturile istorice și filosofice ale cuplului contemporan, evidențiind paradoxurile pe care acesta le ipostaziază, oglindind de fapt un zeitgeist mai…

Pioniera goala
Recenzii / 16/06/2013

Zici Leningrad, zici al Doilea Război Mondial și desigur, greu să îți vină în minte altceva decât tragedia uneia dintre cele mai lungi blocade ale secolului XX: subiect sumbru, subiect sensibil, subiect de dramă cu adâncimi și suferințe… sau nu? Drept să spun, mi-era greu să îmi imaginez fundalul leningrădean pentru o poveste plină de ironie și umor, semnată de un scriitor necunoscut publicului român (cel puțin deocamdată) a cărui tălmăcire în limba română n-a fost deloc ușoară, după cum mi-a mărturisit chiar traducătorul, Mihail Vakulovski. PIONIERA GOALĂ spune o altfel de poveste din Rusia celui de-Al Doilea Război Mondial, povestea rezistenței optimiste în Armata Roșie, povestea micilor nevoi (devenite totuși… atât de mari, la ceas de criză), ale luptătorilor ruși, slujind, spre apărarea Patriei, sub ordinele atotputernicului tovarăș Stalin. De reținut este faptul că toată tărășenia este relatată din perspectiva unei adolescente de 14 ani. Desigur, Kononin își alege un personaj cât se poate de vulnerabil, de maleabil și de inocent, pentru a îndulci, prin absurd și naivitate,  aerul tragic care poate fi decelat în spatele întâmplărilor. Protagonista romanului este așadar Muha, o pionieră exemplară care nu înjură, nu se teme de rafale de mitralieră, bea și votcă din…