Minți împrăștiate – Gabor Mate
Noutati , Recenzii / 17/06/2020

Tulburarea hiperkinetică și cu deficit de atenție (ADHD) este, alături de tulburările de spectru autist una dintre marile provocări ale sistemelor de sănătate și educație ale secolului al XXI-lea. Cu incidențe crescute în ultimii 30 de ani (atât de crescute încât adesea se vorbește de o inflație diagnostică, mai ales în SUA dar nu numai acolo), cu provocări întinse pe ani de zile pentru părinți dar și pentru societate, ADHD-ul este încă o tulburare dificil de înțeles și adesea epuizantă pentru toți cei implicate în tratarea ei. Unul dintre cei mai interesanți autori contemporani care abordează subiecte dificile și încărcate de prejudecăți și stigma (precum problema dependențelor, dezbătută într-un memorabil volum tradus și publicat la Editura Herald), un autor care vorbește deopotrivă de pe pozițiile specialistului dar și de pe pozițiile pacientului, Gabor Mate invită la o explorare riguroasă și totuși densă în ipoteze îndrăznețe pe marginea subiectului ADHD. ADHD este o tulburare caracterizată printr-o capacitate de concentrare scăzută, printr-un control redus al impulsurilor și hiperactivitate. Diagnosticată încă în perioada copilăriei (și subdiagnosticată, mai apoi, la adulți), persoanei cu această tulburare par să îi lipsească tiparele de ordine (e extrem de împrăștiată), relațiile spațiale (e neîndemânatică), are dificultăți în a…

Pe tărâmul fantomelor înfometate
Recenzii / 10/12/2018

Fenomenul dependențelor se anunță problematic pentru secolul al XXI-lea. Suntem tot mai expuși tentațiilor, arhitecții tehnologiilor valorifică mijloace tehnice subtile, care exploatează vulnerabilități neurologice pentru a ne capta atenția și, în cele din urmă, a ne induce o stare de atașament prost direcționat și greu controlabil de un obiect/o activitate. Dependențele comportamentale (aflate încă la început din punct de vedere al medicalizării oficiale) vor completa, cel mai probabil,  paleta dependențelor de substanțe, documentată de decenii întregi și vor relansa problematica unor experiențe trăite într-o lume care rămâne încă inaccesibilă celor mai mulți dintre noi (mai ales că sunt destule ipoteze care sugerează că există un circuit neurologic comun al dependențelor, fie ele comportamentale sau de substanțe). Viața unui dependent gravitează în jurul sursei de unice de plăcere și continuă, pe o spirală descendentă, în ciuda consecințelor negative pe care le produce și pe care și el le conștientizează. Poate tocmai pentru că un dependent de droguri realizează impactul acțiunilor sale și înțelege degradarea pe care o produce substanța folosită, înțelege impactul distructiv pe care acțiunile sale de consum le au și asupra celor din jurul său, avem tendința să îl respingem, să îl marginalizăm, să îl condamnăm pentru incapacitatea sa…