Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata
Recenzii / 30/01/2017

Deși publică  cel puțin o carte pe an, deși e cât se poate de prolifică și populară printre cititori (și mai ales printre cititorii tineri, ceea ce nu e lucru puțin), Cristina Nemerovschi nu e un autor care să se predea tentației rețetelor tipice pe care să le exploateze până la exasperare. O dovedește, dacă mai era cazul, ultimul roman aparut la Editura Herg Benet, ZILELE NOASTRE CARE NU VOR MAI FI NICIODATĂ, o poveste care atacă un subiect sensibil, încă tabuizat și puțin transparent  în literatura română contemporană: problema condiției individului suferind de o boală psihică. Ana, protagonista romanului Cristinei Nemerovschi este o tânără a cărei viață e dată peste cap imediat după moartea mamei sale. Pasionată de jurnalism și arte, de teatru avangardist, pictură și lectură, inteligentă, expresivă, Ana simte că intră în derivă imediat după evenimentul traumatizant, când începe să aibă atacuri de panică și stări de rău extreme, declanșate imprevizibil,  când realizează că nu se mai poate bucura de compania prietenilor și nici măcar nu mai poate  să ducă la îndeplinire rutina cotidiană a cumpărăturilor sau a igienei personale. Așa cum află după consultul medical, Ana suferă de tulburare de anxietate generalizată, o boală pe care alege…

Zona Zero
Recenzii / 17/02/2016

Sunt un cititor care adoră distopiile postapocaliptice cu zombi, cu ameninţările care pun în pericol existenţa civilizaţiei şi a speciei umane nu atât din exterior, accidental, ci microscopic şi intim, direct din cele mai adânci structuri biologice. Rezultatul unei apocalipse zombi, dincolo de faptul că nu anihilează complet viaţa, ci doar o transformă, produce o mutaţie spre o treaptă inferioară pregăteşte şi un teren provocator pentru supravieţuitorii rămaşi: un teren în care ideea de umanitate, de identitate personală sunt mereu aduse în discuţie iar graniţele, aparent bine trasate între foştii locuitori civilizaţi şi zombi infectaţi încep să se estompeze pe măsură ce populaţia decimată îşi pierde una dintre resursele esenţiale pentru fundamentarea civilizaţiei şi a traiului în comun: încrederea în semeni. Iar dacă regizorul George A Romero a deschis prin lungmetrajele sale paralelismul între zombi ucigaşi şi supravieţuitorii încolţiţi, seria The Walking Dead a lui Robert Kirkman a dus explorarea cotidianului postapocaliptic într-o lume alternativă descompusî de boală şi neîncredere la un nivel mult mai amănunţit. Recunosc că îmi doream de ceva vreme să citesc un roman românesc proiectat printre provocările zombi postapocaliptice şi l-am găsit, cu toate ingredientele potrivite, în cartea Laviniei Călina, Zona Zero. Zona Zero asumă premisele…

Malad
Recenzii / 07/02/2016

Am primit în dar romanul de debut al lui Alexandru Voicescu, chiar de la autor, la lansarea pe care Librăria Şt.O.Iosf Braşov a organizat-o împreună cu Piramida de Cultură. Am fost curios să citesc romanul, mai ales că Alexandru Voicescu şi-a prezentat în cuvinte convingătoare cartea, ocolind detaliile prea multe care ar fi putut dilua experienţa de lectură: un protagonist aflat în căutarea sinelui, o poveste care pune în discuţie posibilităţile de a identifica o realitate obiectivă. Aproape nimic din primele pagini nu anticipează traiectul narativ şi simbolic, labirintic şi plin de surprize în care te trimite romanul lui Alex Voicescu. În fond, ce legătură ar putea avea un art director român stabilit în Elveţia, aflat la Praga, la o lansare de produse high tech cu interferenţa dintre realitate şi fantezie, cu o călătorie a descoperirii personale? Momentul de declic care amorsează desfăşurarea greu de anticipat este întâlnirea protagonistului Andrei cu o prezenţă de aceeaşi naţionalitate, Ioana Dună, o tânără profesionistă participantă şi ea la eveniment, cu care Andrei simte aproape instinctiv că are o conexiune dificil de explicat. În timpul evenimentului, imediat după ce Ioana realizează un desen impresionant, Andrei îşi pierde temporar starea de conştienţă, experimentând o transă,…

Camere de hotel
Recenzii / 01/02/2016

Pe cât de greu pare să scrii un roman (ai nevoie de o gândire panoramică, de priviri cuprinzătoare de ansamblu, de răbdare şi tact în a imersa cititorul în atmosferă, de a developa personaje complexe), pe atât pare de greu să scrii proză scurtă. În proza scurtă trebuie să exersezi o capacitate de a distila, de a concentra, de a decupa convingător un fragment esenţial de viaţă, de a găsi o formulă de echilibru delicată între a nu spune tot şi a spune prea puţin. Am regăsit toate aceste trăsături echilibrate natural, firesc în cartea Andei Docea, Camere de hotel, un volum cu microficţiuni, microconfesiuni, microreflecţii ale unei personalităţi pentru care existenţa rămâne o călătorie fără de sfârşit, plină de provocări, de tonuri optimiste şi melancolice. Textele Andei Docea, grupate în patru părţi, in volumul publicat la Editura Herg Benet sunt pe cât de scurte, pe atât de închegate, niciodată nu îţi dau senzaţia de incompletitudine şi aproape toate au un anumit twist la final care te pune pe gânduri, care îţi aduce un zâmbet sau te lasă într-o stare de derulare a propriilor tale experienţe. Căci Anda Docea scrie despre teme mari şi universale: despre trecerea timpului, despre fericire,…