Sala de bal
Recenzii / 05/11/2018

În ciuda revoluției umaniste inaugurată de Pinel, în secolul  al XVIII-lea, care a rupt lanțurile cu care erau legați pacienții în ospicii și a inaugurat un nou model de îngrijire pentru cei considerați nebuni, în ciuda progreselor clinice fundamentate mai ales de medicina germană a secolului XIX în ceea ce privește clasificarea semiologică a tulburărilor mentale, Psihiatria a cunoscut progrese semnificative, aliniindu-se măcar parțial standardelor de practică din celelalte specialități  (criterii de diagnostic unitare, respectiv mijloace terapeutice cu fundament științific solid) abia după anii 50 ai secolului al XX-lea. Până la momentul revoluției farmacologice și până la apariția primelor manuale utilizate la scară largă internațional, Psihiatria a rămas o zona crepusculară a medicinii în care experiența, inspirația și intuiția practicianului au ținut loc și de inventare diagnostice și de abordări terapeutice eficiente. Desigur, într-un asemenea context, granița dintre experiment periculos, abuz și utilitate a internării cu posibilitate de recuperare s-a dovedit destul de fragilă (chiar și în anii 60, Psihiatria era încă percepută mai ales de către mișcările contraculturale drept un braț înarmat medicamentos al unei societăți intolerante, așa cum sugerează celebrul roman ecranizat ulterior, Zbor deasupra unui cuib de cuci). Romanul lui Anna Hope, tradus în limba română la…

Toată lumina pe care nu o putem vedea
Evenimente , Recenzii / 24/10/2018

Finalist al prestigiosului premiu National Book Book Award, câștigător al Premiului Pulitzer pe anul 2015, Anthony Doerr este un  scriitor american care a reușit performanța de a ajunge pe lista de bestselleruri a New York Times prin impresionantul roman publicat și în limba română la Editura Humanitas, intitulat misterios și provocator: Toată lumina pe care nu o putem vedea. O combinație de roman inițiatic cu cronica de epocă, la care se adaugă un twist aventuros-detectivist al dispariției unui diamant, povestea lui Doerr propune de fapt și o meditație asupra fragilității umane și asupra ecoului pe care îl au marile evenimente istorice asupra destinelor individuale. Cu o structură labirintică, de tip puzzle,  romanul ne poartă din anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial, spre perioada ocupației naziste din Europa, pe unele fronturi ale conflagrației mondiale și, mai apoi, ne transpune în  dramaticele momente ale eliberării Franței, cu o ultimă prelungire spre decadele care au lăsat apoi în urmă amintirea dureroasă a ciocnirilor violente de la mijlocul secolului al XX-lea. Ceea ce mi-a atras atenția în primul rând la acest roman este construcția sa aparte, o construcție  ambițioasă și inteligentă, cu o precizie a potrivirii pieselor aproape matematică,  oferind în sine o…

Insuportabila ușurătate a ființei
Recenzii / 12/09/2018

Îmi plac mult cărțile lui Alain de Botton, acea combinație de literatură și eseu filosofic, în care narațiunea servește drept cadru (credibil și sensibil,  cu putere de generalizare) pentru reflecții filosofice care pornesc de la aparente banalități, de la acele lucruri pe care suntem obișnuiți să le asumăm ca atare, dar care ascund presupoziții și oglinzi ale aspirațiilor, vulnerabilităților, limitărilor noastre. L-am citit, ani la rând, pe autorul Eseurilor de îndrăgostit (un volum, credeam eu prototip, pentru acest tip de mix literaro-filosofic, relevant contemporan, nepretențios și totuși profund) fără să știu că, înaintea lui a fost de fapt Milan Kundera și cel mai celebru roman al său, Insuportabila ușurătate a ființei. L-am evitat pe autorul ceh, dincolo de Gluma, un roman despre care am vorbit și la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov, păstrând impresia că este un autor elitist, ermetic, un denunțător subtil  al comunismului. Când mi-am făcut suficient curaj să citesc cea mai cunoscută carte semnată de Milan Kundera (în fond, nu aveam nimic de pierdut, doar niște prejudecăți), m-am simțit sedus de familiaritatea formulei pe care am regăsit-o în mai multe volume semnate de Alain de Botton. Și Milan Kundera proiectează o poveste de dragoste…

Bonobo și ateul
Recenzii / 20/08/2018

În una dintre cele mai mari dispute ideologice care a s-a amplificat, în diverse forme și cu argumente tot mai complexe, aceea dintre creaționiști și atei (în general adepți ai evoluționismului), o dispută oarecum a surzilor, Frans de Waal, un cercetător experimentat al comportamentului animal propune o poziție oarecum bizară, aparent reconciliantă: putem să asumăm evoluționismul și să trasăm rădăcinile și formele mai primitive ale trăsăturior pretins distinct umane (empatia, capacitățile prosociale și morale) în ordinea lanțului evolutiv, dar fără să falimentăm și să eliminăm brutal religia din peisajul organizării noastre sociale (măcar pentru beneficiile pragmatice, pentru felul în care valorifică și ghidează trăsăturile noastre evoluate din lumea animală, așa cum puține alte corespondente au reușit să o facă). După secole în care mulți gânditori au operat în paradigma moralității de tip top-down (adică de sus în jos, asumând ideea că pulsiunile animalice sunt temperate, educate și cenzurate prin intermediul moralei și a rațiunii), Frans de Waal răstoarnă această paradigmă cu una de tip bottom-up conform căreia controlul rațional și morala sunt posibile în virtutea unor fundamente bio-emoționale înnăscute, moștenite de altfel, pe linie evolutivă de la alte specii. Așadar, sugestia lui Frans de Waal este cel puțin interesantă: putem…