Nimicul – Hanif Kureishi
Recenzii / 29/03/2019

Am citit romanul lui HANIF KUREISHI, publicat la Editura Humanitas în urmă cu ani de zile, AM CEVA SĂ-ȚI SPUN care m-a inspirat în campania pe care am realizat-o împreună cu colegii mei de la Librăria Șt O Iosif Brașov (ce au inclus și scurt metraje de care ne amintim cu drag) Cărți și Cd-uri cu dor de ducă. Am ales atunci să pledez pentru romanul lui Kureishi drept călăuză de lectură, pentru cei care își planificau o potențială călătorie la Londra, atâta timp cât volumul autorului de origine pakistaneză te scufunda pur și simplu în atmosfera de Turn Babel, caracteristică capitalei britanice de astăzi. Pentru ediția din luna martie a Clubului de Lectură am ales tot un roman de Kureishi, mai scurt, mai concentrat și cu o altă miză decât zugrăvirea atmosferei unui spațiu, centrat mai degrabă pe reconstrucția atmosferei unei vârste, totul încapsulat într-o înșelătoare intrigă psihologică. NIMICUL, cel mai nou roman semnat Hanif Kureishi, tradus și publicat în limba română la Editura Humanitas spune povestea lui Waldo,  un scenarist de succes, țintuit la pat de infirmitate, de boală și de vârsta înaintată. Waldo a fost un bărbat frumos și inteligent,  și-a trăit tinerețea în anii 60-70, în…

Sala de bal
Recenzii / 05/11/2018

În ciuda revoluției umaniste inaugurată de Pinel, în secolul  al XVIII-lea, care a rupt lanțurile cu care erau legați pacienții în ospicii și a inaugurat un nou model de îngrijire pentru cei considerați nebuni, în ciuda progreselor clinice fundamentate mai ales de medicina germană a secolului XIX în ceea ce privește clasificarea semiologică a tulburărilor mentale, Psihiatria a cunoscut progrese semnificative, aliniindu-se măcar parțial standardelor de practică din celelalte specialități  (criterii de diagnostic unitare, respectiv mijloace terapeutice cu fundament științific solid) abia după anii 50 ai secolului al XX-lea. Până la momentul revoluției farmacologice și până la apariția primelor manuale utilizate la scară largă internațional, Psihiatria a rămas o zona crepusculară a medicinii în care experiența, inspirația și intuiția practicianului au ținut loc și de inventare diagnostice și de abordări terapeutice eficiente. Desigur, într-un asemenea context, granița dintre experiment periculos, abuz și utilitate a internării cu posibilitate de recuperare s-a dovedit destul de fragilă (chiar și în anii 60, Psihiatria era încă percepută mai ales de către mișcările contraculturale drept un braț înarmat medicamentos al unei societăți intolerante, așa cum sugerează celebrul roman ecranizat ulterior, Zbor deasupra unui cuib de cuci). Romanul lui Anna Hope, tradus în limba română la…

Toată lumina pe care nu o putem vedea
Evenimente , Recenzii / 24/10/2018

Finalist al prestigiosului premiu National Book Book Award, câștigător al Premiului Pulitzer pe anul 2015, Anthony Doerr este un  scriitor american care a reușit performanța de a ajunge pe lista de bestselleruri a New York Times prin impresionantul roman publicat și în limba română la Editura Humanitas, intitulat misterios și provocator: Toată lumina pe care nu o putem vedea. O combinație de roman inițiatic cu cronica de epocă, la care se adaugă un twist aventuros-detectivist al dispariției unui diamant, povestea lui Doerr propune de fapt și o meditație asupra fragilității umane și asupra ecoului pe care îl au marile evenimente istorice asupra destinelor individuale. Cu o structură labirintică, de tip puzzle,  romanul ne poartă din anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial, spre perioada ocupației naziste din Europa, pe unele fronturi ale conflagrației mondiale și, mai apoi, ne transpune în  dramaticele momente ale eliberării Franței, cu o ultimă prelungire spre decadele care au lăsat apoi în urmă amintirea dureroasă a ciocnirilor violente de la mijlocul secolului al XX-lea. Ceea ce mi-a atras atenția în primul rând la acest roman este construcția sa aparte, o construcție  ambițioasă și inteligentă, cu o precizie a potrivirii pieselor aproape matematică,  oferind în sine o…

Insuportabila ușurătate a ființei
Recenzii / 12/09/2018

Îmi plac mult cărțile lui Alain de Botton, acea combinație de literatură și eseu filosofic, în care narațiunea servește drept cadru (credibil și sensibil,  cu putere de generalizare) pentru reflecții filosofice care pornesc de la aparente banalități, de la acele lucruri pe care suntem obișnuiți să le asumăm ca atare, dar care ascund presupoziții și oglinzi ale aspirațiilor, vulnerabilităților, limitărilor noastre. L-am citit, ani la rând, pe autorul Eseurilor de îndrăgostit (un volum, credeam eu prototip, pentru acest tip de mix literaro-filosofic, relevant contemporan, nepretențios și totuși profund) fără să știu că, înaintea lui a fost de fapt Milan Kundera și cel mai celebru roman al său, Insuportabila ușurătate a ființei. L-am evitat pe autorul ceh, dincolo de Gluma, un roman despre care am vorbit și la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov, păstrând impresia că este un autor elitist, ermetic, un denunțător subtil  al comunismului. Când mi-am făcut suficient curaj să citesc cea mai cunoscută carte semnată de Milan Kundera (în fond, nu aveam nimic de pierdut, doar niște prejudecăți), m-am simțit sedus de familiaritatea formulei pe care am regăsit-o în mai multe volume semnate de Alain de Botton. Și Milan Kundera proiectează o poveste de dragoste…