Au furnicile sfincter?
Recenzii / 19/12/2010

ASTA E, SUNTEM CURIOSI! Dacă stăm să ne amintim bine de Creangă şi de a sa poveste celebră, Prostia Omenească, ne dăm seama că, în vreme ce belele unora pornesc de la lipsa totală de judecată, problemele altora se deschid acolo unde cugetarea capătă profunzimi nebănuite. Da, când vrei să bagi soarele în casă cu baniţa, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul sau să urci vaca în şură cu funia ca să îi dai niscaiva nutreţ pare-se că nu prea te-ai omorât să întorci problema măcar pe faţa cealaltă, ca să dibuieşti dacă nu cumva lucrurile pot fi făcute şi altfel. Pe de altă parte, când te apuci să descifrezi o adevărată conspiraţie a obiectelor casnice şi să te ia cu fiori când te gândeşti la posibilităţile ameninţătoare ale drobului de sare de pe cuptor, parcă ai zăbovit prea mult pe gânduri. Cu toate acestea, gânditul prea în amănunt pare să fi făcut mai puţine victime decât lipsa gânditului. Până la urmă, chiar şi aşa zisele etici ale curiozităţilor pe care au încercat să le contureze totalitarismele politice, religioase, uneori chiar filosofice, căutând să limiteze sfera legitimităţii unor întrebări prin fel şi fel de justificări  nu au avut viaţă…

Anul iepurelui
Recenzii / 25/11/2010

LECŢIA DESPRE RENUNŢARE Anul 2011 va fi, conform Zodiacului Chinezesc, anul iepurelui, adică o perioadă de linişte şi pace, binevenită s-ar putea spune, după tumultul prin care am trecut în 2010. Viaţa va deveni mai săracă în griji dar mai bogată în mulţumiri. Unii astrologi http://www.scotty.ro/zodiac/zodiac_china/iepure/an.html observă chiar că oamenii vor avea parte  de un lux accesibil… în fond, după atâtea pierderi de care am avut parte în câteva luni, orice câştig, cât de mic, devine remarcabil la finalul unei perioade mai austere. Riscul în anul iepurelui ar fi  să  devenim prea indulgenţi, să  ne lăsăm luaţi de valul odihnei şi abundenţei şi să uităm de datorie şi eficacitate. Dacă nu suntem atenţi,  s-ar putea să ajungem ca Vatanen, protagonistul romanului semnat Arto Paasilinna, deşi s-ar putea să nu ne pară rău. Căci Vatanen reuşeşte să ofere o lecţie interesantă despre odihnă autentică, într-o lume în care riscăm să devenim tot mai dependenţi de muncă şi civilizaţie (atât material, cât mai ales psihologic). Până la urmă, a şti să te odihneşti cu adevărat poate să devină o sarcină mai provocatoare decât aceea de a deveni un cetăţean responsabil şi muncitor (chiar dacă mulţi compatrioţi ne dovedesc contrariul). Un accident minor…

Pădurea Klarei
Recenzii / 11/11/2010

CASA CU VEDERE LA SECOL Uneori n-ai nevoie de prea multe elemente ca să oglindeşti imaginea unei epoci. Dincolo de reconstrucţiile descriptive şi narative ale obiceiurilor, locurilor, modei, mentalităţilor care oferă o panormă fidelă a culorii locale şi pe care le regăsim în romanele istorice, un secol se vede la fel de bine şi într-un decor mai modest, în care nu se învârt prea multe personaje şi în care spaţiul este cât se poate de limitat. Aşa cum au demonstrat uneori F.S. Fitzgerald, Faulkner, Evelyn Waughn sau mai recent,  Kazuo Ishiguro sau Kate Morton, zeci de ani semnificativi pentru umanitate pot să transpară din cele mai minimaliste decoruri, atâta timp cât sunt încărcate cu simboluri esenţiale ale unei anumite perioade. Casa petrecăreţului Gatsby sau conacul Darlington sunt doar două spaţii în care spiritul unei întregi epoci erupe ca un gheizer. Iar dacă acestea aruncă lumină asupra câtorva decade ale secolului XX şi mai interesant este atunci când aproape întregul veac poate fi simţit într-o simplă dumbravă, într-o simplă casă construită pe malurile unui lac din Germania. Romanul lui Jenny Erpenbeck se deschide neconvenţional, cu povestea calotei glaciare de acum 24000 de ani. Scurtul prolog geologic nu este întâmplător, atâta timp…

Tragedia Germaniei
Recenzii / 17/10/2010

ÎNTOARCEREA VÂNĂTORULUI DE MITURI Când Lucian Boia porneşte la vânătoarea de mituri, e aproape de la sine înţeles  că nu se va întoarce doar cu poveşti vânătoreşti, dar fără pradă. Doar el  are  un simţ de orientare impresionant în pădurea vastă a istoriei ideilor, are un ochi suficient de critic şi de experimentat şi are o îndrăzneală dublată de profesionalism veritabil pentru a face faţă oricărei prejudecăţi, oricărei mitologii care arborează pretenţii de adevăr, indiferent de câtă susţinere s-ar bucura. Îndrăzneala lui Lucian Boia este aceea caracteristică omului de ştiinţă autentic care incearca, prin ipotezele şi demonstraţiile pe care le face să ne aşeze în matca perspectivei rezonabile, căutând să tempereze discursurile prea pasionale (care îşi găsesc adesea acoperirea sau justificarea în argumente pseudoistorice) dar şi să deschidă noi orizonturi de interpretare, să implice discuţiile într-o dialectică sănătoasă, ferindu-ne de una din cele mai periculoase ameninţări când vine vorba de studiul istoriei, anume unanimitatea. Galeria de mituri vânate până acum de Lucian Boia este impresionantă: mitul României eroice, mitul democraţiei, mitul sfârşitului lumii (printre altele) şi, mai recent, mitul entuziasmului românesc de a forma statul unitar. Ultima pradă expusă în această galerie este aceea a Germaniei în postură de agresoare…