Inca o carte… de noptiera
Evenimente / 16/02/2011

Sunt momente în care dispoziţiile de lectură îţi sunt limitate, fie de timp, fie de obiceiurile pe care ţi le-ai dezvoltat (supraprogramate sau dimpotrivă, haotice) fie de contextul în care te afli (o călătorie mai lungă sau mai scurtă, în pat, înainte de culcare – fără să fii insomniac). Deşi poate că paralela e puţin trivială (deşi nu complet deplasată – numarul din februarie al revistei Dilemateca urmăreşte relaţia dintre lectură şi nevoia de hrană), e ca atunci când ţi-e puţin foame dar nu ai nici ore, nici chef, poate nici bani să te duci la un restaurant select pentru un dejun cu adevărat impresionant. Adesea, în această situaţie alegi soluţia de compromis (cel mai adesea avantajoasă bănesc şi fiziologic, mai rar gustativ) a fast-foodurilor, patiseriilor şi mai nou, covrigăriilor (vedeta anteprenorială a vremurilor de criză). Din fericire, lucrurile stau puţin mai nuanţat când e vorba de lectură, nu te învârţi în spaţiul unor alegeri atât de extreme. Da, s-ar putea ca adesea să nu ai nici timpul şi nici dispoziţia pentru un meniu complet: sute de pagini, autori cunoscuţi, premiaţi, scrieri care mai profunde şi criptice, care mai explozive stilistic, consumatoare (în cel mai admirabil mod, fără îndoială) de…

Nu sperati ca veti scapa de carti
Recenzii / 09/02/2011

Prima oară când mi-am aruncat privirea peste volumul recent apărut la Editura Humanitas, m-am întrebat dacă nu cumva titlul e puţin ciudat. Să fi fost vreo ironie la mijloc? Cine ar putea spera să scăpăm de cărţi? Mai degrabă sunt mulţi cei îngrijoraţi că obiectul acela familiar de secole numit carte nu va avea o soartă prea roză în peisajele hipertehnolgizate. Nu sperăm să scăpăm de cărţi, ci ne e de-a dreptul teamă că ele vor fi eliminate din competiţia mijloacelor de petrecere a timpului (liber sau profesional). Şi atunci nu ar fi fost mai potrivit, nu ar fi avut un efect mai calmant dacă editorul ar fi ales  drept titlu: Nu vă fie teamă că vor dispărea cărţile? Pe măsură ce am parcurs volumul, mi-am dat seama însă că titlul este cât se poate de la locul lui şi că e capabil să îl liniştească chiar şi pe cel mai sumbru futurolog care s-ar pronunţa în privinţa viitorului cărţii şi chiar şi pe adversarii ei (reali sau fictivi). Căci şi în cazul în care ne-am dori vreodată (din cine ştie ce motive) ca aceste obiecte (greu de definit, nu glumă, după cum ne aminteşte Umberto Eco) să iasă pe…

La umbra rodiului
Recenzii / 12/01/2011

ISLAMUL  IN  VALEA  PLANGERII Deserviciul pe care îl fac teroriştii din Orientul Mijlociu imaginii culturii islamice se dovedeşte greu de îndreptat. Gesturile lor mai mult sau mai puţin disperate, adesea cât se poate de violente ajung la publicul larg occidental, prin filtrul mediatic care adesea amplifică importanţa fenomenelor şi leagă cauzal acţiuni de ideologii mai degrabă decât de psihologii. Astfel de gesturi (lipsite de efect politic, în afara răspândirii fricii) şi astfel de priviri simplificatoare prin lupa mediatică au făcut ca o mare parte din arabi, mai ales în SUA, dar şi în Europa să fie priviţi cu rezervă, să fie înconjuraţi de o aură de potenţiali agresori barbari şi fanatici. Iar dacă nenumărate cărţi de istorie au încercat să separe imaginea şi atitudinea câtorva state arabe de cultura islamică în ansamblul ei, iată că şi literatura poate contribui la salubrizarea prejudecăţilor generalizante legate de arabi. Mai mult decât atât, un roman cum este cel semnat de Tariq Ali (şi care face parte dintr-o serie de cinci volume dedicate lumii islamice- pe care sperăm să le vedem traduse cât mai rapid şi în limba română) vine să ne amintească de faptul că inclusiv lumea creştină (care se simte astăzi ameninţată…

Fenomenul Pitesti
Recenzii / 27/12/2010

Dacă unele cărţi republicate în seria aniversară a Editurii Humanitas, 20 de ani în 20 de cărţi, cum este Povestea Elisabetei Rizea vin să restituie spaţiului public românesc repere morale de care ţara are încă nevoie, alte cărţi, ca Fenomenul Piteşti vin să descalifice un sistem şi o ideologie care, la 20 de ani de la prăbuşire, în vremuri de criză, se bucură încă de simpatizanţi. La fel cum , într-o societate atât de densă informaţional dar al cărei prim plan este adesea confiscat de impostori, există o permanentă nevoie să încurajezi, să selectezi şi să promovezi o figură integră, la fel de necesar este, într-un spaţiu democratic în care se mai simt încă nostalgiile comuniste, să aminteşti continuu falimentul şi ororile confirmate istoric provocate de regimurile totalitare. Cartea scrisă de Virgil Ierunca în 1981, republicată succesiv la Editura Humanitas, este o lecţie cât se poate de concisă şi de concludentă despre practicile totalitarismului. În mai puţin de 100 de pagini sunt puse în evidenţă convingător toate acele trăsături fără de care nu poate supravieţui nici un regim totalitar: cinism, cruzime, imaginaţie diabolică întemeiată pe dispreţul faţă de individ. Prin fenomenul Piteşti  România a reuşit, în mod ruşinos, să se pună…