Între violență și compasiune
Recenzii / 17/12/2018

Dacă se spune că ai atâtea vieți câte cărți ai citit, atunci poate nu e deplasat să observăm că, un psihiatru are tot atâtea vieți, câți pacienți a întâlnit. Poate cea mai narativă specialitate medicală, centrată pe întâlnirea cu omul ca întreg, cu personalitatea sa, cu istoria sa identitară,  psihiatria te pune față în față nu doar cu biografii, destine, dar și cu întrebările adânci ale umanității, cu acele condiții limită care te fac să îți chestionezi propria structură axiologică, existențială. Experiența psihiatrului Ion Vianu este însă potențată și îmbogățită de afinitățile sale literare, de faptul că a trăit și a lucrat atât în lagărul comunist cât și în paradisul iluzoriu capitalist, developând o experiență bogată, asupra căreia se întoarce reflexiv și empatic în unul dintre cele mai frumoase volume de memorialistică publicate în acest an la Editura Polirom. Într-o combinație eclectică, dar bine închegată de amintiri și reflecții, Ion Vianu se folosește de propria sa biografie profesională și intelectuală pentru a medita pe marginea evoluției și a mizelor unei specialități pe care a practicat-o și care a cunoscut o adevarătă revoluție în ultimii 50 de ani, dar care a și fost pervertită de statele autoritare ca mijloc de a…

Pe tărâmul fantomelor înfometate
Recenzii / 10/12/2018

Fenomenul dependențelor se anunță problematic pentru secolul al XXI-lea. Suntem tot mai expuși tentațiilor, arhitecții tehnologiilor valorifică mijloace tehnice subtile, care exploatează vulnerabilități neurologice pentru a ne capta atenția și, în cele din urmă, a ne induce o stare de atașament prost direcționat și greu controlabil de un obiect/o activitate. Dependențele comportamentale (aflate încă la început din punct de vedere al medicalizării oficiale) vor completa, cel mai probabil,  paleta dependențelor de substanțe, documentată de decenii întregi și vor relansa problematica unor experiențe trăite într-o lume care rămâne încă inaccesibilă celor mai mulți dintre noi (mai ales că sunt destule ipoteze care sugerează că există un circuit neurologic comun al dependențelor, fie ele comportamentale sau de substanțe). Viața unui dependent gravitează în jurul sursei de unice de plăcere și continuă, pe o spirală descendentă, în ciuda consecințelor negative pe care le produce și pe care și el le conștientizează. Poate tocmai pentru că un dependent de droguri realizează impactul acțiunilor sale și înțelege degradarea pe care o produce substanța folosită, înțelege impactul distructiv pe care acțiunile sale de consum le au și asupra celor din jurul său, avem tendința să îl respingem, să îl marginalizăm, să îl condamnăm pentru incapacitatea sa…

21 de lecții pentru secolul XXI
Recenzii / 03/12/2018

Un nume exotic și cvasinecunoscut publicului din toată lumea, Yuval Noah Harari, un profesor de istorie  cu studii la Oxford a devenit unul dintre cei mai titrați autori ai ultimului deceniu prin volumele traduse și în limba română: Sapiens și Homo Deus, explorări fascinante, deopotrivă documentate și speculative despre trecutul și viitorul omenirii. Notorietatea pe care a atins-o acest autor este binemeritată, ținând cont de efortul implicat în a livra sinteze accesibile, aproape sub forma unor povești palpitante,  în întâmpinarea unor întrebări inepuizabile, filosofice la origine: de unde venim? respectiv încotro ne îndreptăm? După o privire asupra trecutului și viitorului mai îndepărtat, încurajat pe undeva și de numeroasele întrebări pe care le-a primit de la cititori, Yuval Noah Harari a pregătit un volum dedicat prezentului și viitorului mai apropiat intitulat sugestiv 21 de lecții pentru secolul XXI. Triumful liberalismului, crizele economice, progresul medical și tehnologic, terorismul, inflația informațională, iată doar câteva teme provocatoare pe care le atinge Harari, într-o abordare panoramică și coerentă (în fond, gândirea de ansamblu e cel mai greu de reconstruit în zilele noastre, un lux rar, când sunt atâtea griji și preocupări care ne solicită într-o eră economică centrată pe atenție). Temele alese în cele 21…

Ana Barton: „O carte e a mea doar cât o scriu. După ce-am publicat-o, îi dau drumu-n lume, e a cititorilor.”
Interviuri / 28/11/2018

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna decembrie din 2018, scriitorul care își dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală este… ANA BARTON! LIBRIS: Ai experimentat primele tentative literare încă din copilărie, dar ai debutat literar la 40 de ani, cu volumul Prospect de femeie, după o experiență publicistică longevivă. Debutul literar a fost rezultatul unui declic, al unei revelații sau a venit cât se poate de firesc, la timpul potrivit? De ce a fost acela momentul potrivit? ANA BARTON: Știu și eu dac-a fost momentul potrivit? Să nu fi fost prea devreme. Cititorii să se pronunțe. 🙂 A fost un fel de săritură de dop ce ai numit tu declic. I-am cumpărat fetei mele un stilou, l-am încercat în librărie, mi-a plăcut mult, așa că mi-am luat și eu unul. Când am ajuns acasă, am luat agenda de pe frigider și-am scris în ea, tot vrând să văd cum scrie stiloul. M-am trezit că scrisesem o proză care avea să fie publicată peste patru ani în Prospect de femeie. Fiindcă primele mele două cărți au apărut în același an,…