Zilele abandonului – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 23/01/2020

Elena Ferrante a devenit una dintre cele mai apreciate autoare ale ultimelor decenii, cu succes deopotrivă la critică și la public, prin tetralogia napoletană (care s-a vândut foarte bine și în România)  de care însă nu m-am apropiat până acum. Am ajuns să o descopăr pe scriitoarea italiană printr-un alt roman publicat în limba română la Editura Pandora M intitulat Zilele abandonului. A fost o experiență cu adevărat copleșitoare care mă va convinge să parcurg și alte lucrări ale Elenei Ferrante. Zilele abandonului nu spune, în aparență, o poveste complicată din punct de vedere narativ. Este de fapt o cronică amănunțită, așa cum anunță și titlul, a experienței unei femei italiene părăsită de soț după 15 ani de căsnicie. Detaliul, finețea, profunzimea psihologică și gradația structurării acestei experiențe, așa cum este orchestrată de Elena Ferrante  dau o intensitate de neuitat acestei istorii. Romanul debutează chiar cu vestea pe care o primește Olga, protagonista poveștii, că soțul ei o abandonează. Printr-o  serie de amintiri contrapuse situației prezente, o redescoperim pe Olga înaintea acestui moment de criză: o persoană relativ echilibrată care detestă tonurile ridicate, mișcările bruște, care vorbește puțin și chibzuit, disciplinată de muncă, loială , gata să își urmeze soțul…

O viață fără sfârșit – Frederic Beigbeder
Recenzii / 06/01/2020

Nemurirea rămâne una dintre marile teme ale imaginarului colectiv, din cele mai vechi timpuri și totuși, mai degrabă un subiect de explorat în forme utopice sau distopice, cel puțin până în secolul al XXI-lea. Cât de aproape sau de departe suntem de acest ideal (sau coșmar, depinzând din ce perspectivă l-am privi)? Răspunsuri posibile la această întrebare ne adresează Frederic Beigbeder, în cea mai recentă carte tradusă și publicată de Editura Trei, O viață fără de sfârșit, o combinație originală de literatură și popularizare științifică. Premisa pare simplă și amuzantă: într-un secol tot mai avansat tehnologic care promovează obsesia de sine, un secol în care selfie-ul și hedonismul narcisic au devenit autentice ideologii, în care ne luptăm pentru maximizarea plăcerii și a iubirii publice, protagonistul homodiegetic al lui Beigbeder este un personaj care cade pradă ușoară obsesiei pentru nemurire. Împlinind 50 de ani (vârsta la care moarte pare tot mai puțin abstactă), punând bazele unei noi relații cu o femeie mult mai tânără, devenind tată pentru a doua oară (sfidând scenariul tipic al biografiei masculine), personajul autorului francez, înzestrat cu luciditate și autoironie devine tot mai preocupat de strategiile de prelungire a vieții.  În fond, el trăiește vremuri fără precedent,…

Maria Tanase. O fantana pe un drum secetos
Recenzii / 23/12/2019

Într-o vreme în care spațiul mediatic pare să fie dominat adesea de impostori, Editura Polirom propune o binevenită întoarcere la reperele culturale trainice românești (fără niciun moft naționalist, fals patriotic), într-o manieră inedită și accesibilă publicului larg, prin lansarea colecției  Biografii romanțate. E vorba de o colecție care reunește proze ale scriitorilor români contemporani și care au în centru protagoniști cu istorii spectaculoase dar și cu contribuții remarcabile la dezvoltarea culturală a României. Primele volume incluse în colecția pe care o doresc cât mai repede extinsă îi surprind pe Constantin Brâncuși, George Enescu, Ion Luca Caragiale și Maria Tănase. Sunt volume care nu își propun să recupereze  documentat și exhaustiv destine fascinante, ci mai degrabă să ne ofere prilejul de a deveni martori ai unor povești bazate pe fapte reale, reimaginate din perspectiva scriitorilor. Este un demers care livrează, fără îndoială, limitări asumate, dar care ne apropie prin vehiculul universal al poveștii de personalități care, pentru mulți, trezesc mai degrabă asocieri vagi decât înțelegere și admirație vie. Am ales să descopăr această colecție citind volumul semnat de o scriitoare de acum consacrată în abordarea prozei de epocă (are deja mai multe volume publicate la Editura Polirom și premiate care surprind…

IOAN-AUREL POP: Poate că însăși lumea noastră imperfectă tulbură câteodată armonia universală.
Interviuri , Noutati / 19/12/2019

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna ianuarie din 2020, scriitorul lunii este…IOAN-AUREL POP!   LIBRIS:  Trăim în era digitală, a conectivității universale, a vitezei circulației informației, a transparenței și implicării civice. Dumneavoastră sunteți președintele Academiei Române, reperul suprem al culturii și științei în România. Cum se adaptează instituția pe care o conduceți la noile realități contemporane? Are nevoie această instituție de mai multă expunere, de mai multă prezență în viața civică, de o deschidere mai largă spre public, apelând la mijloacele de promovare moderne? Poate avea un rol, poate interveni ea în vreun fel pentru întâmpinarea unor fenomene precum fake-news-ul, radicalizarea ideologică, discreditarea experților? IOAN-AUREL POP: Mi-ați pus mai multe întrebări deodată, încât este greu de răspuns! Academia Română este, prin natura ei, o instituție conservatoare, în sensul că are obligația păstrării tradiției, a legatelor care vin din trecut, a unei anumite continuități în viața intelectuală românească. Dar, în același timp, Academia Română, ca să poată duce mai departe mesajele profunde ale trecutului, trebuie să se adapteze vieții contemporane, și o face. În Academie se face cercetare științifică de cel mai…