Heather, cu totul
Recenzii / 12/11/2018

M-am uitat la câteva episoade din serialul Mad Men, o poveste proiectată în perioada ascensiunii publicitarilor din anii 60 din SUA și recunosc că m-a prins și am urmărit apoi toate sezoanele – nu pentru că aș avea un interes aparte pentru istoria publicității, ci mai degrabă pentru că Matthew Weiner, creatorul serialului reușește să exploreze psihologia unei epoci (de la relațiile de familie, statutul femeii, standardele profesionale capitaliste) și mai ales să construiască o serie de personaje interesante (locul principal ocupându-l, desigur, protagonistul Don Draper), multidimensionale și enigmatice. Tocmai pentru proba acestui talent,  al construcției credibile și provocatoare de personaje, nu am ezitat să citesc microromanul semnat de Matthew Weiner, HEATHER, CU TOTUL (publicat în limba română la Editura Polirom),  o poveste pe cât de scurtă , pe atât de concentrată despre bizareria dinamicilor familiale. Mark și Karen alcătuiesc un cuplu destul de obișnuit, intrat deja pe panta degradării armoniei maritale, sub presiunea timpului și a rutinelor încăpățânate. Fiecare pare să se fi aflat aproape de ratare, fie ea profesională sau personală, chiar înainte să se întâlnească, dar căsătoria lor pare să le fi adus șansa unei salvări și recuperări. Mark are în jur de 40 de ani când…

Sala de bal
Recenzii / 05/11/2018

În ciuda revoluției umaniste inaugurată de Pinel, în secolul  al XVIII-lea, care a rupt lanțurile cu care erau legați pacienții în ospicii și a inaugurat un nou model de îngrijire pentru cei considerați nebuni, în ciuda progreselor clinice fundamentate mai ales de medicina germană a secolului XIX în ceea ce privește clasificarea semiologică a tulburărilor mentale, Psihiatria a cunoscut progrese semnificative, aliniindu-se măcar parțial standardelor de practică din celelalte specialități  (criterii de diagnostic unitare, respectiv mijloace terapeutice cu fundament științific solid) abia după anii 50 ai secolului al XX-lea. Până la momentul revoluției farmacologice și până la apariția primelor manuale utilizate la scară largă internațional, Psihiatria a rămas o zona crepusculară a medicinii în care experiența, inspirația și intuiția practicianului au ținut loc și de inventare diagnostice și de abordări terapeutice eficiente. Desigur, într-un asemenea context, granița dintre experiment periculos, abuz și utilitate a internării cu posibilitate de recuperare s-a dovedit destul de fragilă (chiar și în anii 60, Psihiatria era încă percepută mai ales de către mișcările contraculturale drept un braț înarmat medicamentos al unei societăți intolerante, așa cum sugerează celebrul roman ecranizat ulterior, Zbor deasupra unui cuib de cuci). Romanul lui Anna Hope, tradus în limba română la…

Cu ultima suflare
Recenzii / 31/10/2018

Patologia medicală provocatoare și încă temută a finalului de secol XX și a secolului XXI rămâne cancerul (sau cancerele, dacă ținem cont că singularul desemnează, generic, o categorie destul de diferită de afecțiuni). La fel ca tuberculoza și alte boli infecțioase în veacurile trecute și cancerul este astăzi, în lipsa unei terapii curative definitive, încărcat simbolic și emoțional cu cele infricosatoare atribute, cu o sentință mortală, în cele din urmă, care ajunge să redefinească viața celui care o primește. Tocmai de aceea astăzi, pe lângă provocarea medicală farmacologică, patologia tumorală a antrenat și o serie de provocări psihologice și spirituale în întâmpinarea cărora vin atâtea organizații guvernamentale sau nonguvernamentale, grupuri de suport și chiar profesii și specialități auxiliare dedicate. E dificil să trăiești (atât cât mai ai de trăit) când afli că ai cancer, o patologie asociată încă, în cele mai multe situații cu a doua jumătate a mediei de viață a unei persoane. Ce înseamnă însă să afli că ai cancer înainte să împlinești 40 de ani, atunci când ai atâtea planuri, când ai o profesie promițătoare în față, o viață de familie încă nedesăvârșită, când ești chiar în poziția de a-i trata și a oferi alinare celor suferinzi,…

Într-o noapte de iarna
Recenzii / 26/09/2018

În 2015 am descoperit superbul roman semnat de Simon Sebag Montefiore, tradus în românește la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, intitulat Sașenka.  Un roman despre arheologia adevărului în epoca ghemului de minciuni și propagandă stalinistă, un roman despre substituția imprevizibilă a rolurilor, uneori arbitrară și absurdă, specifică dictaturilor, despre puterea gesturilor mici într-o lume supusă necesităților ideologice, Sașenka este un volum inclus chiar de autor într-o trilogie, de acum disponibilă integral și pe piața de carte de la noi, anume Trilogia Moscova. Celelalte două volume incluse în această trilogie sunt: Cerul roșu al amiezii, respectiv Într-o noapte de iarnă, ambele proiectate în universul sinistru și alunecos al stalinismului. Dacă povestea din Sașenka se petrece în perioada apropierii revoluției bolșevice și, mai apoi, în anii 30, Cerul roșu al amiezii se centrează pe anii celui de-al Doilea Război Mondial, Într-o noapte de iarnă surprinde personaje imediat după încheierea marii conflagrații, în 1945, un an al celebrărilor, recuperărilor și al relansărilor economice și sociale postbelice, dar și un an cu un revers întunecat, chiar și pentru liderii sovietici victorioși. Cele trei volume pot fi citite independent,  chiar dacă Montefiore face trimiteri ocazionale, prin personaje înrudite sau chiar prin referințe directe la…