Cenușa lumii
Recenzii / 23/05/2018

În România pare că se scrie mai mult decât se citește, autorii români sunt priviți cu o oarecare neîncredere de public, tirajele volumelor publicate de ei sunt mici, așa zisele lovituri literare (adică bestselleruri) apar rar și cel mai adesea imprevizibil și inexplicabil. Din această cauză trecem adesea pe lângă ficțiuni memorabile, fără să știm de fapt ce pierdem. În acest context, al vizibilității discutabile a scriitorilor români, am căutat, la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov,  să aducem în atenție și autori români, să îi punem față în față cu publicul cititor mai ales când poveștile lor sunt vii și provocatoare. După Doru Munteanu, Daniel Drăgan, Dan Lungu și Petronela Rotar, la ediția din luna mai a Clubului de Lectură îl avem ca invitat pe un scriitor cu mai puțină notorietate care își face debutul în proză  cu o poveste închegată, memorabilă și imaginative. Colegul nostru, Iulian Băzărea a trecut de la poezie la roman într-o carte cu un design inspirit și o intrigă provocatoare, despre limitele umanității, intitulată sugestiv Cenușa lumii. Povestea lui Iulian Băzărea este, în esență, o poveste distopică întunecată în care suntem provocați să regândim sistemul de valori și rețetele de supraviețuire, să…

Când vina ne desparte
Recenzii / 09/05/2018

Complexitatea relațiilor contemporane, într-o lume suficient de diversă, care legitimează multiple stiluri de viață și aspirații individuale devine transparentă, așa cum pare să sugereze romanul Liane Moriatry în cele mai banale situații, în câteva minute, secunde, capabile să îi confrunte pe indivizi cu realitatea nesiguranțelor, vulnerabilităților, problemelor care se asamblează în spatele conviețuirii domestice. Într-o poveste construită original și inteligent, suficient de generoasă narativ, Liane Moriatry analizează probleme relaționale  contemporane, în viețile a trei cupluri diferite care se intersectează în cadrul unei după amieze, la un grătar în curtea din spatele casei, urmând să genereze consecințe cutremurătoare.   Romanul, proiectat în Australia zilelor noastre,  este construit inspirat, pe două planuri temporale,  alternând momentele de după după amiaza controversată, în care existențele personajelor par să fi fost serios marcate,  cu întâmplările care s-au petrecut la grătar. Practic, cititorul nu ajunge să afle ce s-a întâmplat de fapt în ziua cu grătarul decât după mijlocul romanului iar autoarea reușește să conserve suficient de bine misterul și, în același timp, să ofere o desfășurare narativă cu sens, chiar și în lipsa intrigii a cărei dezvăluiri este amânată. Cele trei cupluri implicate în poveste sunt cât se poate de diferite. Erika și Oliver au…

Caius Dobrescu: „Literatura e un extraordinar simulator de experțe – cam așa cum sînt cele în care se antrenează piloții sau cosmonauții.”
Interviuri / 02/05/2018

În luna MAI din 2018, scriitorul care își dezvăluie relația cu cartea, cu cultura, cu lumea care ne înconjoară și cu problemele ei este… CAIUS DOBRESCU!     LIBRIS: Sunteți profesor universitar și scriitor, inevitabil cu o deschidere spre public prin asumarea celor două dimensiuni de activitate. Cum vă simțiți în rolul de intelectual în România contemporană? După febra anilor 90, când intelectualii erau chemați să se implice în viața politică, după anul 2000, când spațiul public a fost și poate mai este dominat și concurat de impostori și vedete de carton, ce mai inspiră astăzi și ce impact mai poate avea un intelectual în viața publică? CAIUS DOBRESCU: Nu știu cît bine ar putea face intelectualii – acceptînd că există persoane care se identifică așa, ca „intelectuali” în general, ca „intelectuali” absoluți. Dar sînt convins că pseudo-intelectualii fac mult rău. Semi- și sfertodocții care se pronunță cu hotărîre pe orice temă, în orice direcție, care se oferă ca educatori și luminători ai națiunii, care au aerul că decid ce ne definește pe toți, ca întreg, dintotdeauna și pentru totdeauna. Principalul rol al intelectualilor este să expună acțiunea distructivă a pseudo-intelectualilor, arătînd că înțelepciunea și demnitatea încep de la a știi…

Aviatorul – Evgheni Vodolazkin
Evenimente , Recenzii / 27/04/2018

În 2014, Editura Humanitas publica traducerea romanului lui Evgheni Vodolazkin, Laur, un volum extrem de bine primit atât la nivel internațional cât și pe piața autohtonă, deopotrivă de către critici și publicul cititor. Autorul a devenit, în scurt timp, un reper al literaturii ruse contemporane, iar lucrările sale au devenit rapid disponibile, în traduceri pe întreg mapamondul. Editura Humanitas a rămas consecventă și i-a încântat pe cititori nu doar cu o vizită a autorului în România ci și cu alte două lucrări semnate de Vodolazkin:  Soloviov si Larionov, respectiv Aviatorul. N-am citit până acum niciun alt roman scris de Evgheni Vodolazkin (nici măcar Laur, la momentul apariției, care mă înfricoșa oarecum prin posibilul conținut alegoric și de referințele spirituale rusești ), însă propunerea de a discuta pe marginea romanului Aviatorul, la ediția din luna aprilie  a Clubului de Lectură mi-a biruit prejudecățile inițiale, chiar dacă am pornit la lectură oarecum temător de complexitatea care anticipam că mă va depăși. Aviatorul este însă un roman generos cu cititorii săi care livrează o experiență memorabilă și la o lectură de suprafață, o poveste care, prin stranietatea intrigii și a personajului principal nu te poate lăsa indiferent,  dar care poate ascunde meditații adânci…