Răul – Jan Guillou
Noutati , Recenzii / 14/09/2020

Astăzi discutăm despre strategii de creștere a copiilor, parenting necondiționat, intervenții cu potențial stimulativ încă din perioada de dezvoltare intrauterină, traume afective, asimetrii de putere. Evoluția stilurilor educaționale a cunoscut o dinamică rapidă în ultimii 30 de ani, mergând mână în mână cu cercetările în psihologie, neurobiologie, psihiatrie și pedagogie. Să pui față în față felul în care se creșteau copiii în urmă cu jumătate de secol și felul în care sunt ei crescuți azi înseamnă să simți o distanță destul de mare în ceea ce privește una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale speciei umane. În acest sens, romanul lui Jan Guillou, publicat în anii 80, ecranizat la începutul anilor 2000 într-o producție nominalizată la Premiile Oscar ne introduce într-o lume nu atât de îndepărtată temporal și totuși parcă la ani lumină din punct de vedere ideologic și al tehnicilor de educare. Povestea lui Jan Guillou se desfășoară în anii 50 în Suedia. Erik este un adolescent care a crescut intr-o familie abuzivă (după standardele contemporane, desigur) cu o mamă care închide ochii la violență și un tată care aplică o mulțime de corecții corporale variate, pentru orice greșală percepută a fiului său, într-o manieră ritualică, care atinge pentru…

Noduri – Domenico Starnone
Noutati , Recenzii / 26/08/2020

În ciuda reputației temperamentelor tumultoase, mediteraneene ale italienilor, autorii contemporani din peninsula, tot mai vizibili și mai traduși și în limba română, ofera romane despre cupluri,  cu fine resorturi psihologice, povești în care exploziile au loc pe dinăuntru, în forul interior al protagoniștilor care se regăsesc în situații provocatoare de destin și suportă consecințele propriilor alegeri inconsecvente sau experimentale. După Elena Ferrante și tetralogia napoletană dar și după memorabilia și profunda cronică a destrămării unei căsnicii (în Zilele abandonului), după Marco Missiroli și interferențele adulterului ca mijloc de explorare identitară, l-am descoperit pe Domenico Starnone, într-un roman tradus în limba română la Editura Litera, intitulat interesant Noduri, o poveste care țese scenariul provocării infidelității într-o a doua șansă familială, cu toate urmările ei dureroase. Romanul în trei părți este de fapt un puzzle perspectival. Fiecare parte dă voce membrilor unei familii, supraviețuitori ai unei crize casnice, pe fundalul crizei ideologice europene din anii 60-70. În esență povestea recompusă pare simplu de rezumat: Aldo și Vanda sunt un cuplu căsătorit de 12 ani, cu 2 copii. Aldo o părăsește pe Vanda pentru a avea o aventură cu altă femeie, Lidia, timp de 4 ani, apoi revine și își reface legătura cu…

Trei femei – Lisa Taddeo
Recenzii , Taifasuri / 04/08/2020

Un excurs jurnalistico-literar asupra diferențelor dintre dorințele feminine și cele masculine și despre manifestarea acestora în diferite scenarii — de la agonie la pasiune stinsă și dragoste sau de la pasiune la formalitate și suferință sau inutilitate, marcând punctele culminante din perspectiva existenței a trei femei americane. O versiune a presupusei relații dintre o tânără — Maggie — și unul dintre profesorii ei de liceu, căsătorit este expusă în fața unei instanțe și a unor jurați, determinând-o pe aceasta ca mai târziu să-și nege propria sexualitate și propriul corp, Sloan — proprietara unui restaurant elegant — acceptă Erosul ca satisfacere a proiecțiilor și proiectelor celuilalt prin intermediul corpului ei, timp în care Lina, o gospodină din Indiana se gândește să-și părăsească bărbatul de care o mai leagă doar aspectul financiar al căsniciei, însă fără a avea acces la documentele normative privind obligația de întreținere între foștii soți, fapt care o blochează într-o constantă așteptare a viitorului. Dincolo de legile nescrise ale sexualității ca satisfacere și abuz, autoarea mai analizează și modul în care femeile creează raporturi — cu ele însele, între ele, cu ceilalți — ajungând la concluzia că femeile au mai multă putere asupra altor femei decât alți bărbați….

Ați citit romanele britanicei Jojo Moyes?
Recenzii / 04/04/2019

„Adevărata prietenie e aceea pe care o reiei exact de unde ai lăsat-o, indiferent că a trecut o săptămână sau doi ani.” – Jojo Moyes Cauți povești de dragoste care să te impresioneze și să te inspire? Romanele britanicei Jojo Moyes te vor face să trăiești intens fiecare pagină, cu lacrimi de bucurie sau tristețe. Fiecare dezamăgire și pierdere suferită pe parcursul acestor călătorii, fiecare regăsire ori nouă întâlnire, îți vor aminti de primii tăi pași în iubire, dar și de primii fiori ai dragostei. Moyes reușește toate acestea prin crearea de portrete autentice, ale unor femei puternice și independente, care nu își încep mereu drumul într-o notă optimistă. Femeia, în ochii lui Moyes, este de o complexitate și efervescență ieșite din comun. Dragostea, pe de altă parte, este o forță a naturii care schimbă oameni, trece dincolo de timp, aduce fericire, dar este și cauza multor suferințe. Ea transformă vieți și destine, dându-le în același timp sens. Dacă în romane precum bestsellerul „Înainte să te cunosc” și „Un bilet pentru Paris” ni se prezintă femeia ingenuă și plină de viață, pe care iubirea o marchează profund, în cărți precum „Ultima scrisoare de dragoste”, ori „Fata pe care ai lăsat-o…