Sa vorbim despre moarte
Recenzii / 08/03/2017

În mod oarecum bizar, în ciuda progreselor tehnice semnificative din medicina ultimilor 50 de ani care au transformat profund speranța de viață și felul în care ne raportăm la multe boli incurabile sau greu curabile acum jumătate de secol, în ciuda faptului că studenții mediciniști învață despre mecanismele complexe implicate în patogeneza afecțiunilor, pentru tratarea lor cât mai precisă, chiar și la nivel molecular, profesioniștii din domeniul medical par să se confrunte și cu reversul acestei evoluții:  creșterea așteptărilor și exigențelor din partea pacienților,  dificultate de a stabili și a accepta limitele intervențiilor medicale și mai ales cu pericolul moral și practic al sintagmei născătoare de fantezii în lupta cu cele mai grave boli, anume  tot posibilul. Așa cum sugerează eminentul chirurg și profesor de la Harvard, Atul Gawande într-un excelent și onest volum tradus la Editura Litera, progresele din domeniul sănătații repun astăzi în discuție problema îmbătrânirii, a calității vieții la vârste înaintate și în situația bolilor incurabile și, în cele din urmă, problema morții. Din adversar implacabil care lovea pe neașteptate în urmă cu mai bine de 100 de ani, moartea a devenit,  așa cum sugerează Atul Gawande, un soi de infracțiune în medicină, ca și când medicina…

Mortalitate
Recenzii / 07/11/2016

În tranșee nu există atei – iată unul dintre citatele cunoscute și preferate de creștini, pentru a ironiza perspectiva celor care nu cred în Dumnezeu sau, mai precis, perspectiva celor care își permit să nu creadă în Dumnezeu atunci când nu sunt puși în situații extreme dar care, atunci când ajung neputincioși, amenințați, într-un moment dezastruos, fără ieșire,  își pun speranța într-o putere divină superioară. În logica acestui citat, ateismul este mai degrabă o perspectivă limitată și asociată unei existențe confortabile, în care îți permiți să asumi senin verdicte privitoare la nonexistența divinității, în condițiile în care nu ai nevoie de speranță, dincolo de propriile tale puteri și capacități. Christopher Hitchens este însă  un contraexemplu interesant și convingător la perspectiva creștină, evocată anterior: Hitchens se dovedește un ateu convins, capabil să își păstreze cu consecvență opiniile, chiar și în situația cea mai disperată, atunci când este diagnosticat cu o boală incurabilă. Christopher Hitchens, autorul controversatului manifest antireligios, intitulat Dumnezeu nu e mare, scriitor, jurnalist, critic literar, un polemist erudit și cunoscut pentru pozițiile sale ferme și argumentate în dezbaterile cu teme religioase și nu numai afla ca este diagnosticat cu cancer de esofag în stadiu avansat și este nevoit să…

Razboiul nu are chip de femeie
Recenzii / 22/05/2016

După șapte decenii de studii și examinări variate, din mai multe perspective, a celei mai mari conflagrații mondiale din istoria omenirii, ce ar mai fi de spus generațiilor pentru care Al Doilea Război Mondial reprezintă un moment abstract din povestea unui secol trecut? Sunt atâtea documente, atâtea mărturii, atâtea filme, atâtea studii semnate de nenumărați artiști, intelectuali, profesori, istorici care au examinat și au exprimat proporția tragediilor petrecute între 1939 și 1945. Sunt atâtea jurnale de front, atâtea memorii, atâtea mărturii care impresionează și astăzi și care refac, pe structuri ușor recognoscibile ororile, erosimul, solidaritatea pe care au trăit-o participanții din toate colțurile lumii, e vorba de o oglindire fără precedent a unei experiențe umane colective, afectată atât de variat și de complex de impactul și proporțiile unei confruntări militare, ideologice de proporții. Cu toate acestea, Svetlana Aleksievici, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2015, caută să exploreze și să valorifice ceea ce a rămas tăcut, ceea ce a fost îngropat, voluntar sau nu, în uitare. E vorba de o voce colectivă care prea puțin a ajuns la urechile moștenitorilor Europei postbelice: vocea feminină a războiului. Pornind de la premisa că reprezentările acestei conflagrații au fost monopolizate de o percepței…

Al zecelea om
Recenzii / 14/03/2016

Apariţia romanului lui Graham Greene, Al Zecelea Om, în tot mai populara şi atractiva colecţie de literatură de la Editura Litera a fost tentaţia sosită la timpul potrivit pentru participanţii la Clubul de Lectură: un microroman sub 140 de pagini şi un autor cu care mulţi dintre cititori erau prea puţini familiari (nici eu nu am citit decât un singur volum semnat de Graham Greene, deşi acest mare scriitor al secolului XX a beneficiat de o traducere destul de intensă şi în limba română, sub sigla Editurii Polirom). Povestea extrem de concentrată porneşte de la o premisă cât se poate de provocatoare: câţiva deţinuţi, dintr-o închisoare nazistă, în Franţa aflată sub ocupaţie, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial sunt anunţaţi că urmează să sufere represalii pentru o lovitură primită de nemţi. Gardienii îi anunţă pe prizonierii care caută să recupereze câteva dintre reperele vieţii din afara recluziunii (măsurarea timpului şi păstrarea politeţii) că trei dintre ei urmează să fie executaţi, sarcina alegerii candidaţilor rămânând pe umerii celor captivi. Deşi aplică cea mai neutră regulă posibilă, tragerea la sorţi, unul dintre deţinuţi, avocatul Chavel, cel care deşi se simte singur printre colegii de celulă (în fond, un intelectual ca…