Constantin – Iulian Bocai
Noutati , Recenzii / 07/10/2019

Una dintre experiențele decisive ale oricărui student care pleacă de acasă și ia contact cu un oraș nou este experiența cazării, instalării într-o altă locuință. Mai mult decât o tranziție domiciliară obișnuită, primele mutări în studenție fac parte din ritualul simbolic al întemeierii unei noi familiarități, pe coordonatele unui alt tip de viață: o viață autonomă, plină de posibilități. Momentul acela al primelor mutări vine destul de brutal peste tine: este un exil din zona de confort, o provocare de adaptare și o confirmare actuală și autentică a faptului că trăiești o altă perioadă a vieții, că ai devenit matur și independent. Iar când ajungi să te muți dintr-un oraș de provincie la București, întregul proces are un impact cu atât mai mare, cu cât obișnuințele domoale și cuminți (ascuțite și de o oarecare aroganță provincială) primesc o lovitură puternică într-un mediu competitiv, nerăbdător și nepăsător. În acest context, toate experiențele par mai memorabile, fie el plăcute și neplăcute, cu cât naivitatea și toleranța studentului proaspăt mutat se ciocnesc cu noutatea, bizareria sau chiar răutatea străinilor. Despre acest moment privilegiat, generator deopotrivă de nostalgii dulci-amare dar și de amintiri cu accente  sinistre, ale începuturilor sărăcăcioase și disperate,  înfruntate totuși cu…

Ierbar – Andrei Dosa
Recenzii / 10/01/2019

ANDREI DÓSA s-a născut în 1985, la Brașov. A publicat volumele de poezie Când va veni ceea ce este desăvârșit (Editura Tracus Arte, 2011), American Experience (Editura Cartea Românească, 2013), Nada (Editura Pandora M, 2015) și Adevăratul băiat de aur (Casa de Editură Max Blecher, 2017). A tradus mai multe cărți din engleză și maghiară. În anul 2017 a fost unul dintre cei zece scriitori incluși în programul New European Voices, coordonat de platforma Literature Across Frontiers. În prezent este redactor al revistei „Poesis International“. Un roman care putea fi despre repetiție și paranoia, dar este despre sensibilitate și prietenie, despre oameni în subsoluri cu lumină slabă pe care îi apropie nesiguranța. Student la Regie, personajul principal visează un film marca Fără Chef Productions în colaborare cu Lehamite Films și ce iese este această carte, la granița dintre supralicitare și plictis, o poveste despre ratare, neverosimilă prin relaxarea și detașarea pe care o induce. După primele pagini te aștepți ca la un moment dat un valet să scoată pe ușa din spate o piramidă din coji de portocale și lămâi stoarse, cum se întâmpla în Marele Gatsby. Dar nu se întâmplă asta. Un muncitor necalificat la o firmă de finisaje…

Fontana di Trevi
Recenzii / 26/11/2018

Impresionant și cuprinzător, Fontana di Trevi este romanul care încheie unul dintre cele mai longevie proiecte epice ale literaturii române contemporane. Prin trilogia începută în 1975, cu romanul Drumul egal al fiecărei zile, continuată în 2010 cu Provizorat și finalizată în 2018 cu Fontana di Trevi, Gabriela Adameșteanu a reușit de fapt să construiască o panoramă complexă, vie și densă în nuanțe asupra lumii românești din ultima jumătate de secol, privită ca o prefacere continuă și, adesea, traumatizantă. Fără să fiu familiar cu Letiția Branea, personajul central care traveresează această trilogie (luând contact doar cu Vica Delcă, protagonista memorabilă din celălalt roman al anilor 80 foarte cunoscut al Gabrielei Adameșteanu, anume Dimineața pierdută), am citit însă cu plăcere Fontana di Trevi. Trecută de a doua tinerețe, Letiția Branea se întoarce în România, la București,   după o experiență occidentală întinsă pe aproape două decenii, la prietenii ei Morarii (Sultana și Aurelian Moraru), pentru a încerca să clarifice aspecte legate de moștenirile de familie. Un personaj încă inedit pentru cei de o vârstă cu ea din țară, Letiția pare o victorioasă a destinului: are suficienți bani, suficientă voință pentru a duce o viață sănătoasă (cu tenis, yoga și o alimentație pe măsură)…

Sinuciderea Ielelor
Recenzii / 18/06/2018

Nu sunt un cunoscător și nici un cititor de cursă lungă de proză SF și fantasy dar, ocazional, prefer să ies din perimetrul de confort și să parcurg texte cu valențe fantastice care provoacă granița dintre real și imaginar, dintre luciditate și nebunie și care ajung să întoarcă, pe undeva,  de acolo din fereastra acelui univers magic și imprevizibil   întrebări fundamentale, universale și familiare: ce înseamnă să fii sau să rămâi om? Care sunt situațiile limită ale conservării sau disoluției umanității?   Desigur, nu orice asemenea text trebuie să îmbrace un ton grav și reflexiv, să te pună, zguduitor, față în față cu niște angoase primitive, uneori e suficient ca ele să trimită un ecou, o senzație neliniștitoare (precum senzația pe care am trăit-o după ce am citit  Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte sau poveștile Contesei de Segur) tocmai de aceea am îndrăgit, în copilărie dar și mai târziu basmele românești și universale, incredibilele și profundele povești ale lui Lewis Carroll având-o ca protagonistă pe Alice, prozele lui Edgar Allan Poe sau H.P.Lovecraft, câte o povestire sau două semnate de Eliade, Voiculescu sau, mai recent, construcțiile pline de imaginație, bizaroprozele lui Flavius Ardelean.  Am avut o nouă și…