Fabule moderne – Tatianei Țîbuleac
Recenzii , Taifasuri / 31/08/2020

Cartea de debut a Tatianei Țîbuleac, „Fabule moderne”, apărută la Editura Creator în 2016 este de fapt o micro-antologie de scurte povestiri despre vânzători de flori care își reconfigurează pasiunea pentru puii de bambus, tufele de bonsai și cactuși, despre simpli cafegii care își ard țigările la terase, în timp ce brutarii învârt pâinea în cuptor și șocolatierii ciocolata pe băț, toate acestea întâmplându-se uneori în arondismentul II al Parisului. Trecerea între cadrele culturale și schimbările climatice se face experimentând cotidianul, faptele mărunte ale unei zile în care poți pierde toate pariurile sau poți fi îmbărcat în tot rozul din lume, ca și când te-ai afla în interiorul unui pahar de sticlă, care oricând se poate sparge sau într-o ascunzătoare de vată de zahăr care te protejează de toate plictiselile și greutățile. Este o dublă senzație a fragilității și puterii care se creează atunci când poveștile nu rămân la granița dintre memorie și uitare, ci sunt transcrise de o mână ca de vrăjitor, care vede și aude și știe totul. O istorie care traversează poveștile deportării rusești și sensibilitatea franceză până la sârbele din nordul Moldovei cu grație și candoare, cu nostalgie și fantezie, cu bătăi mici de inimă care…

IOANA CHICET-MACOVEICIUC: Scriu pentru că nu știu să înțeleg lumea altfel și nici să contribui la mai binele ei în altă formă.
Interviuri , Taifasuri / 28/08/2020

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna SEPTEMBRIE din 2020, scriitorul lunii este… IOANA CHICET-MACOVEICIUC! LIBRIS: Cat de mult te-a afectat pandemia? Cum te-ai adaptat restricțiilor impuse pe termen lung? Ai citit mai mult, ai scris mai mult? IOANA CHICET-MACOVEICIUC: Din păcate, pandemia ne-a afectat în cel mai dureros mod, încă din martie: am pierdut un om, bunicul copiilor s-a stins în spital din pricina virusului. A trebuit să ne luptăm cu anexietatea, durerea, furia, frustrarea, neputința, nedreptatea, vestea bună e că am reușit să ne ținem unii de alții și să ne vedem mai bine, să ne acceptăm mai ușor, să simțim mai des recunoștință pentru ce avem și împăcare cu ce nu putem controla. Am primit restricțiile ca pe măsuri necesare pentru a rămâne sănătoși, ne-am organizat rapid ca să fim funcționali, am făcut din fiecare zi o aventură (unele zile au fost ele singure aventuri întregi), chiar dacă în multe nici n-am ieșit din casă. Ne-am jucat mult, am gătit mult, am și scris câte ceva, am și citit mult. Nu mai mult ca de obicei, dar nici mai puțin….

Petronela Rotar: Mereu zic, după fiecare carte, că nu mai scriu nimic.
Interviuri , Noutati / 29/11/2019

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna decembrie din 2019, scriitoarea lunii este…PETRONELA ROTAR! LIBRIS:  Când ai scris primul tău roman, ORBI,  ai amintit de un declanșator, de un telefon care te-a împins să scrii în flux continuu, până când cartea a fost gata. Despre AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR spui că e o carte care s-a scris numai cum și când a vrut, ca o vedetă năzuroasă. De ce crezi că au fost atât de diferite experiențele de scriere ale celor două romane (dacă, într-adevăr au fost)? PETRONELA ROTAR: Această carte a fost complicat de la început de scris. M-am apucat de ea acum cinci ani și am lucrat o vreme, destul de susținut, apoi a trebuit să o las, fiindcă nu simțeam că merge în direcția potrivită. M-am întors periodic la ea, însă am avut același sentiment, așa că tot nu am putut-o continua, mi-am zis: OK, e posibil să rămînă un manuscris de sertar, nu ar fi primul, sau poate are nevoie de ceva timp să se mai coacă. Se pare că a doua variantă a fost cea cîștigătoare. De…

Constantin – Iulian Bocai
Noutati , Recenzii / 07/10/2019

Una dintre experiențele decisive ale oricărui student care pleacă de acasă și ia contact cu un oraș nou este experiența cazării, instalării într-o altă locuință. Mai mult decât o tranziție domiciliară obișnuită, primele mutări în studenție fac parte din ritualul simbolic al întemeierii unei noi familiarități, pe coordonatele unui alt tip de viață: o viață autonomă, plină de posibilități. Momentul acela al primelor mutări vine destul de brutal peste tine: este un exil din zona de confort, o provocare de adaptare și o confirmare actuală și autentică a faptului că trăiești o altă perioadă a vieții, că ai devenit matur și independent. Iar când ajungi să te muți dintr-un oraș de provincie la București, întregul proces are un impact cu atât mai mare, cu cât obișnuințele domoale și cuminți (ascuțite și de o oarecare aroganță provincială) primesc o lovitură puternică într-un mediu competitiv, nerăbdător și nepăsător. În acest context, toate experiențele par mai memorabile, fie el plăcute și neplăcute, cu cât naivitatea și toleranța studentului proaspăt mutat se ciocnesc cu noutatea, bizareria sau chiar răutatea străinilor. Despre acest moment privilegiat, generator deopotrivă de nostalgii dulci-amare dar și de amintiri cu accente  sinistre, ale începuturilor sărăcăcioase și disperate,  înfruntate totuși cu…