Amor intellectualis – Romanul unei educaţii
Recenzii / 28/06/2010

O LUME DISPĂRUTĂ Aşa cum remarcau Sever Voinescu, în  Dilema Veche , dar si Daniel-Cristea Enache, în Observator Cultural,   memorialistica românească a ultimilor ani suferă de o cufundare în derizoriu (oricine, inclusiv figurile de carton ale societăţii spectacolului, îşi publică amintirile într-o manieră ce cultivă lipsa de discreţie şi senzaţionalul) sau de o omniscienţă arogantă, a celui care condamnă în stânga şi în dreapta, rezervându-şi un loc moral privilegiat, al observatorului neutru sau chiar martir, în scriituri care adesea nu evocă, ci mai degrabă rescriu realităţile în tuşe mult prea subiective. Într-o asemenea atmosferă încărcată de inflaţie diaristică plină de metehne, Ion Vianu îşi pune pe hârtie memoriile sub forma unui roman (şi nu orice roman, ci un roman al unei educaţii). O opţiune de acest gen poate pare puţin excentrică la prima vedere (dacă porneşti de la premisa că autorul a alcătuit o lucrare autobiografică şi nu doar o lucrare de inspiraţie biografică), dar reprezintă de fapt expresia asumării  unei rigori şi a unei modestii prealabile scrisului.Căci Ion Vianu pe cât de mult şi-a folosit memoria, pe atât de mult şi-a implicat şi imaginaţia în redactarea amintirilor. Pozele mentale ale actorilor pe care Vianu i-a cunoscut cu privirea  fotografică a tinereţii…

Poemele secretarei
Recenzii / 14/06/2010

GENERAŢIA CORPORATE Este tărâmul făgăduinţei fericirii terestre, măsurabilă în marca maşinii personale, în numărul camerelor locuinţei, în calitatea costumelor, în respectabilitatea şi ermetismul denumirii postului, în excursiile de la sfârşit de săptămână la munte sau la mare, la team-building sau doar aşa, pentru relaxare. Este atmosfera dinamică, provocatoare în care jargonul specific şi competenţele în continuă dezvoltare se manifestă în preocupări proactive, prin care nimic nu scapă ochiului prevăzător al managerului universal, de la resurse, obiective, imagini şi până la riscuri şi emoţii. Dar este şi mediul în care graniţa dintre privat şi profesional se estompează, în care viaţa personală a angajaţilor se deformează adesea suficient de subtil, sub presiunea termenelor limită şi a competiţiei, mediul în care stahanovismul este reinventat în contextul culturilor organizaţionale care cer însă aceleaşi sacrificii chiar dacă în numele unor alţi idoli. Este mediul care absoarbe în fiecare an tineri dornici de afirmare, care pregăteşte clasa prosperă a zilei de mâine, clădită pe devotamentul organizaţional ce îmbracă adesea forma comportamentului workaholic distructiv. Este mediul corporatist, al multinaţionalelor ce şi-au făcut culcuşul în dezarmanţii monştrii de sticlă şi oţel atotprezenţi chiar şi în peisajele urbane cele mai modeste. De când organizarea vieţii economice a început să…

Locatarul Himeric
Recenzii / 25/03/2010

PE SCARA MEA STAU NISTE VECINI NEBUNI Ehei, viaţa la oraş, viaţa la bloc are adesea farmecul şi neajunsurile ei. Cu cât sunt mai mulţi oameni adunaţi la un loc, cu atât mai probabil să se ciocnească interesele. De pildă, tu la tine în dormitor vrei să tragi un pui de somn. Uneori poţi, alteori nu. De ce? Să vedem: il ai pe vecinul gospodar de dedesubt, cu pasiuni meşteşugăreşti care se apucă să dea găuri în pereţi cu bormaşina, la cele mai neaşteptate ore. O ai alături pe vecina care şi-a transformat casa în menajerie, aşa că orice mişcare pe scară e întâmpinată cu lătrături sau proteste păsăreşti piţigăiate. Poate ai norocul să ai şi vreun petrecăreţ deasupra ta şi tavanul să vibreze în ritmul celor mai felurite acorduri, ziua-noaptea, nici nu mai contează. E o coincidenţă că tu ai nevoie de linişte când altora le place zgomotul, asta e, strângi din dinţi şi-ţi spui că scene pitoreşti de genul acesta sunt inevitabile, poate chiar sunt comice pe alocuri. Ele nu alcătuiesc nici pe departe adevăratul coşmar care poate fi închipuit în cele ce urmează. Imaginează-ţi că stăpâna animalelor, gospodarul preocupat de reamenjări şi chefliul de deasupra se înţeleg…