Extraconjugal
Recenzii / 19/06/2017

Romanul  semnat de  Mihai Radu, recent publicat la Editura Polirom pornește de la o ipotetică situație cu caracter deopotrivă anecdotic și grav: ce ai face, în calitate de adult,  în situația în care ai afla că mama ta, femeie trecută de vârsta a doua, e diagnosticată cu o boală cu transmitere sexuală? Vorbim  de acea categorie de boli care nu doar că ies din spectrul afecțiunilor anticipate și posibil adecvate (dacă putem spune așa) avansarii în vârstă. Vorbim de acele boli care pot fi analizate ca niște oglinzi ale unor comportamente promiscue, asociate cu o tinerețe ușor iresponsabilă,  nicidecum cu statutul încă respectabil și desprins de preocupări sexuale suprapus ideii de vârstnic, cel puțin într-o societate patriarhală precum cea românească. Robert și Camelia, frate și soră în romanul Extraconjugal al lui Mihai Radu află încă de la debutul poveștii, din analizele pe care le face periodic mama lor, o figură ilustrativă pentru isteria ipohondră mioritică (raportarea periodică a durerilor resimțite în toate cotloanele corpului este și ea o manieră de a trăi în armonie cu universului) că aceasta suferă de o boală venerică. Evenimentul încă neraportat nici măcar familiei nucleare precipită o serie de întâlniri între frați care pun la cale o…

Muzici si faze
Recenzii / 08/08/2016

Între  așa zisele romane aventuroase ale copilăriei și adolescenței la care și generația părinților contemporani privește cu nostalgie (precum Cireșarii, Cișmigiu & comp, Declarație de dragoste) și romanele extreme în conținut (deși importante în mesaj) precum cele semnate de Cristina Nemerovschi în care nicio experiență, fie ea intelectuală, sexuală sau emoțională nu poate fi prea îndepărtată de protagoniști încă de la debutul pubertății, am avut mereu senzația că lipsește o formulă mai echilibrată  în spațiul ficțional autohton: ceva care să depășească naivitatea cuminte, romantică, în care adolescenții de astăzi  cu siguranță că nu se mai regăsesc, dar ceva care să nu atingă neapărat o culme a rebeliunii, un manifest al căutării libertății și autenticității capabil să inspire, dar pe care prea puțini sunt capabili în fapt să îl asume.  Spun acest lucru, pentru că am privit adolescența drept o perioadă a exceselor, curiozităților,  sfidărilor dar și drept o perioadă a nesiguranței, a stângăciilor și a anxietății pierderii diferitelor tipuri de inocență. M-am bucurat să găsesc o poveste care să livreze echilibrat acest spirit contradictoriu al adolescenței, din care să nu lipsească limbajul colocvial, spontaneitatea, experimentalul, experiențele inițiatice dar și o anumită naivitate, emoție în fața noului, dezamăgire și entuziasm fără…

Cei care mor si cei care vor muri
Recenzii / 05/06/2016

Acum mai bine de 10 ani am dat peste volumul Bărbatul ca produs, semnat de Cornel George Popa, un fel de manual de dezvoltare personală menit să  actualizeze potențialul seducător al oricărui exponent al genului masculin, un fel de ghid al bărbatului care dorea să acceadă la o cunoaștere a psihologiei feminine, la dobândirea unor abilități de cuceritor arogant, promovându-se exact ca un produs pe o piață competitivă, cu consumatori reticenți sau curioși. După ce am parcurs acest volum ușor ridicol și exagerat (dacă nu cumva de-a dreptul autoironic), pleznind de tinerețe, pledând pentru regăsirea și valorificarea unor resurse aparent inepuizabile pentru a atinge satisfacția jocului curtării și cuceririi, anul acesta, l-am redescoperit pe Cornel George Popa într-o ipostază cu totul diferită, într-un roman-confesiune-eseu despre condiția… bătrânului, a celui condamnat la rolul inactivului și al inutilului, într-o lume care confundă aceast moment natural al destinului nostru biologic cu însăși moartea. În tinerețe, protagonistul romanului lui Cornel George Popa a fost un  cărturar respectabil, atlet al bunelor maniere, campion al eleganței și discreției, un model de echilibru, decență și constanță.  După o adolescență sumbră, el a fost salvat de singurătate, virginitate și tentația sinuciderii de Angela, cea care i-a devenit în…

Câteva lucruri despre tine
Recenzii / 15/05/2016

Poate ticăloșia să fie expresia unei fatalități? Să își piardă dimensiunea morală, prin faptul că ar putea fi emanația ueni boli, a unui  dezechilibru psihic, rezultatul  traumelor și modelelor viciate parentale? Indiferent de sursa ei, rezultatul este același: suferință imprimată în destinele celor din jur, inclusiv al posibilului ticălos, conștient de labilitatea sa, de repetabilitatea tiparelor de care se simte exasperat. Rezultatul acestei traume perpetuate oarecum dinastic din tată în fiu, generatoare exponențială de suferință o regăsim în povestea lui Florin Irimia, din romanul Câteva lucruri despre tine. Este vorba de confesiunea unui personaj masculin, care își derulează viața în fața unui doctor anonim (posibil psihiatru), fără ca mărturisirea sa să aducă eliberare , cât mai degrabă să ne facă părtași la tragediile înlănțuite pe care protagonistul urmărit de ghinion și de proprii săi demoni le-a atras după sine. Naratorul pare a evidenția o dispoziție depresivă care traversează întreaga poveste. El este un profesor de engleză la o universitate particulară (unde a ajuns prin intervenția tatălui său, după o perioadă de derivă existențială), lipsit de încredere în cuvinte și în oameni, pătruns de sentimentul deșertăciunii, al deznădejdii, de percepția plenară a contradicțiilor și zbaterilor inutile ale semenilor săi, evocând, cu…