Zilele abandonului – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 23/01/2020

Elena Ferrante a devenit una dintre cele mai apreciate autoare ale ultimelor decenii, cu succes deopotrivă la critică și la public, prin tetralogia napoletană (care s-a vândut foarte bine și în România)  de care însă nu m-am apropiat până acum. Am ajuns să o descopăr pe scriitoarea italiană printr-un alt roman publicat în limba română la Editura Pandora M intitulat Zilele abandonului. A fost o experiență cu adevărat copleșitoare care mă va convinge să parcurg și alte lucrări ale Elenei Ferrante. Zilele abandonului nu spune, în aparență, o poveste complicată din punct de vedere narativ. Este de fapt o cronică amănunțită, așa cum anunță și titlul, a experienței unei femei italiene părăsită de soț după 15 ani de căsnicie. Detaliul, finețea, profunzimea psihologică și gradația structurării acestei experiențe, așa cum este orchestrată de Elena Ferrante  dau o intensitate de neuitat acestei istorii. Romanul debutează chiar cu vestea pe care o primește Olga, protagonista poveștii, că soțul ei o abandonează. Printr-o  serie de amintiri contrapuse situației prezente, o redescoperim pe Olga înaintea acestui moment de criză: o persoană relativ echilibrată care detestă tonurile ridicate, mișcările bruște, care vorbește puțin și chibzuit, disciplinată de muncă, loială , gata să își urmeze soțul…

Cina – Herman Koch
Recenzii / 09/12/2019

Una dintre cele mai puternice și neliniștitoare cărți pe care le-am parcurs în ultimii ani a fost cea semnată de Lionel Shiver, publicată de Editura Vellant, Trebuie să vorbim despre Kevin (o poveste ecranizată și într-un film tulburător, apărut acum mai bine de un deceniu). Caracterul provocator și neliniștitor al acelui volum provenea din tema aparent tabu abordată: ce înseamnă iubire maternă? Cum te raportezi la propriul tău copil atunci când acesta comite o atrocitate premeditată în adolescent? Fără să ofere răspunsuri tranșante, plasându-ne deopotrivă empatic și distant față de mama lui Kevin, cartea lui Shiver m-a făcut să privesc cu un ochi mai profund întreaga experiență a maternității și a relației dintre părinte și copil. Pe aceleași coordonate tematice pare să se înscrie și bestsellerul lui Herman Koch, recent tradus în limba română la Editura Polirom, intitulat neutru, Cina. Romanul scriitorului olandez aduce în prim plan două cupluri: Paul și Claire, respectiv Serge și Babette (Paul și Serge sunt frați) care se întâlnesc la un restaurant pretențios pentru a discuta o anunțată problemă importantă de familie. Serge este o persoană publică ,un candidat cu șanse mare la funcția de prim ministru al Olandei, însă înainte de a-și desăvârși cariera…

Macbeth – Jo Nesbo
Recenzii / 21/10/2019

Incontestabila popularitate a seriei  Game of Thrones, infinitele discuții anticipative sau retrospective în mediul online sau offline, milioanele de spectatori care au citit și/sau au urmărit cu sufletul la gură întâmplările din imensul univers proiectat de George R.R. Martin m-au făcut să-mi pun întrebări în ceea ce privește condițiile de posibilitate ale acestui fenomen. De ce Game of Thrones a avut un asemenea impact? Un scenariu bine scris și echilibrat? Personaje convingătoare, multidimensionale, cu motive legitime de acțiune, capabile de gesturi nobile dar și de cruzimi îngrozitoare? O intrigă politică suficient de complexă în care fiecare mutare trebuie gândită și anticipată? O combinație de violență, barbarie, sexualitate, montată însă pe o poveste densă în ramificații inteligente, cu mize exploratorii psihologice? Sunt doar câteva dintre punctele solide, multe dintre ele jonglând la granița contradicției (oglindind de fapt propria noastră natură) care au transformat seria lui Martin într-un fenomen literaro-mediatic aproape fără precedent. Succesul său (dincolo de munca laborioasă și de meritele producătorilor de film și industriei) pare să aibă rădăcini mai adânci sau, cel puțin asta am descoperit eu, când m-am apropiat de romanul tradus și publicat de Editura Humanitas, semnat de îndrăgitul autor nordic, Jo Nesbo. Ce legătură am putut…

Baiatul sălbatic – Paolo Cognetti
Recenzii , Taifasuri / 01/10/2019

Fantezia întoarcerii la natură, în locul originar din care a ascensionat omul, înaintea întemeierii societății civilizate reprezintă o temă recurentă a imaginarului colectiv, de câteva secole încoace, cu atât mai actuală, într-o societate sufocată de artificial, de alienare și de lipsă de sens. Astăzi o asemenea fantezie, cu atât mai mult decât în urmă cu o sută sau două sute de ani, este însă mult mai greu de asumat, deși e distilată în aproximările stilurilor de viață eco-organice-alternative. Iar asta pentru că poate, în zilele noastre, mai mult decât în trecut, suntem mai vulnerabili și mai dependenți ca niciodată de confortul și prosperitatea durate în cadrul social pe care l-am construit. Străini aproape complet de mijloacele de fabricație ale produselor pe care le folosim, dar având totul la îndemână, chiar și când vine din capătul celălalt al globului, preocupați mai degrabă să ne menținem tineri, să trăim prezentul, neîngrijorați de amenințările care i-au decimat pe strămoșii noștri (de la lipsa de hrană la cele mai banale boli),  preocupați să găsim noi moduri de a ne înșela plictiseala inevitabilă, cochetăm cu ideea unei eterne reîntoarceri, într-un spațiu natural nealterat, cu frumusețea și farmecul său spontane, un spațiu care însă își dezvăluie…