Coaja de nuca
Recenzii / 27/03/2017

Rar mi se întâmplă să citesc două romane semnate de același autor la un interval mai mic de o lună iar asta pentru că senzația de familiaritate pe care o dezvolt într-o anumită măsură cu autorul din prima poveste mă urmăreștre adesea și în următoarea poveste, aplatizând pe undeva experiența emoțională a lecturii celei de-a doua povești. În cazul lui Ian McEwan am făcut însă o excepție, mai ales pentru că știam cât de surprinzător poate fi scriitorul britanic de la un roman la altul, nu doar prin temă, ci și prin cadrul spațio-temporal și prin tonul narațiunii.  Astfel,   deși de abia încheiasem memorabila poveste despre fascinația trecutului, Câinii negri, am fost curios să lecturez apoi cea mai recentă traducere la Editura Polirom a romanului semnat de McEwan, Coajă de nucă. Parțial poveste polițistă, parțial roman psihologic și dramă de familie, Coajă de nucă impresionează de departe prin originialitatea punctului de vedere narativ:  este o poveste relatată din perspectiva unui făt în uterul mamei. De acolo, din învelișul protector, odată cu finalizarea închiderii tubului neural și apariția premiselor vieții conștiente, nenăscutul a cărui singură agendă viiitoare e reprezentată de naștere, de venirea în existență, acumulează primele experiențe senzoriale, împrumutate de…

Sa vorbim despre moarte
Recenzii / 08/03/2017

În mod oarecum bizar, în ciuda progreselor tehnice semnificative din medicina ultimilor 50 de ani care au transformat profund speranța de viață și felul în care ne raportăm la multe boli incurabile sau greu curabile acum jumătate de secol, în ciuda faptului că studenții mediciniști învață despre mecanismele complexe implicate în patogeneza afecțiunilor, pentru tratarea lor cât mai precisă, chiar și la nivel molecular, profesioniștii din domeniul medical par să se confrunte și cu reversul acestei evoluții:  creșterea așteptărilor și exigențelor din partea pacienților,  dificultate de a stabili și a accepta limitele intervențiilor medicale și mai ales cu pericolul moral și practic al sintagmei născătoare de fantezii în lupta cu cele mai grave boli, anume  tot posibilul. Așa cum sugerează eminentul chirurg și profesor de la Harvard, Atul Gawande într-un excelent și onest volum tradus la Editura Litera, progresele din domeniul sănătații repun astăzi în discuție problema îmbătrânirii, a calității vieții la vârste înaintate și în situația bolilor incurabile și, în cele din urmă, problema morții. Din adversar implacabil care lovea pe neașteptate în urmă cu mai bine de 100 de ani, moartea a devenit,  așa cum sugerează Atul Gawande, un soi de infracțiune în medicină, ca și când medicina…

Oamenii fericiti citesc si beau cafea
Recenzii / 18/07/2016

Arareori mi se întâmplă să aleg o carte doar după titlu, fără să o răsfoiesc, să parcurg câteva pasaje, fără să examinez măcar în treacăt, aprecierile de pe coperta a IV-a. Recunosc însă că titlul romanului lui Agnes Martin Lugand mi s-a părut de o simplitate cuceritoare, suficient de convingător prin sine ca să aleg această carte publicată de Editura Trei  pentru o lectura  de vacanță, fără să mai caut și alte argumente. Romanul spune povestea lui Diane, o franțuzoiacă tânără care se simte pierdută după moartea fiicei sale și a soțului într-un accident de mașină. Neajutorarea, durerea și senzația de derivă a protagonistei sunt dublate de dificultățile personalității ei pasive care pare să aibă mereu nevoie de îndrumare și susținere. Deși deține o cafenea literară care poartă exact titlul poveștii, Diane nu pare să fie în stare să își gestioneze problemele cotidiene pe care Felix, partenerul ei de afaceri, un bărbat de o sexualitate și o vitalitate debordante pare să fie pregătit să le asume la orice oră. Diane ia o hotărâre radicală, aceea de a petrece un timp în afara Franței, desprinsă de lucrurile care îi amintesc mereu de pierderea suferită și decide să își petreacă o vacanță…

Casa Verde
Recenzii / 28/06/2016

De Mario Vargas Llosa am avut ocazia să mă apropii, pentru prima oară, după ce am acceptat provocarea lansată de colegul meu, Horia Nilescu, în urmă cu trei ani, acceptând pariul de a încerca un autor de care m-am temut atâta timp (la fel cum m-am temut și de alți autori sudamericani). Lecturând romanul său de debut, Orașul și câinii, apărut la Editura Humanitas, am rămas cu amintiri plăcute, simțindu-mă purtat într-o poveste inițiatică a unor adolescenți din Lima postbelică, o poveste care pune în discuție identitatea masculină și onoarea militară, într-o compoziție nelipsită totuși de acrobații perspectivale. După trei ani de la acea primă descoperire a lui Llosa, am avut prilejul să revizitez opera autorului peruan, prin propunerea lansată la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov. Doar că de data aceasta , am avut parte de o altă experiență, amețitoare, anevoioasă, pentru care nu m-am simțit neapărat pregătit (și probabil că abia această experiență mi-a actualizat temerile inițiale pe care le aveam în raport cu proza originală, dar sofisticată a prozatorilor sudamericani în general). CASA VERDE, roman recompensat cu Premiul Critcii Spaniole și Premiul național pentru roman în Peru, în 1967 spune o poveste proiectată în fascinantul…