Baiatul sălbatic – Paolo Cognetti
Recenzii , Taifasuri / 01/10/2019

Fantezia întoarcerii la natură, în locul originar din care a ascensionat omul, înaintea întemeierii societății civilizate reprezintă o temă recurentă a imaginarului colectiv, de câteva secole încoace, cu atât mai actuală, într-o societate sufocată de artificial, de alienare și de lipsă de sens. Astăzi o asemenea fantezie, cu atât mai mult decât în urmă cu o sută sau două sute de ani, este însă mult mai greu de asumat, deși e distilată în aproximările stilurilor de viață eco-organice-alternative. Iar asta pentru că poate, în zilele noastre, mai mult decât în trecut, suntem mai vulnerabili și mai dependenți ca niciodată de confortul și prosperitatea durate în cadrul social pe care l-am construit. Străini aproape complet de mijloacele de fabricație ale produselor pe care le folosim, dar având totul la îndemână, chiar și când vine din capătul celălalt al globului, preocupați mai degrabă să ne menținem tineri, să trăim prezentul, neîngrijorați de amenințările care i-au decimat pe strămoșii noștri (de la lipsa de hrană la cele mai banale boli),  preocupați să găsim noi moduri de a ne înșela plictiseala inevitabilă, cochetăm cu ideea unei eterne reîntoarceri, într-un spațiu natural nealterat, cu frumusețea și farmecul său spontane, un spațiu care însă își dezvăluie…

Verde uimitor – Stefano Mancuso, Alessandra Viola
Recenzii , Taifasuri / 22/09/2019

Ne preced existența ca specie cu sute de mii de ani, reprezintă peste 99% din masa biosferei, reprezintă măcar parțial un simbol al posibilității vieții, pentru că sunt esențiale ca sursă de hrană, producătoare de oxigen și energie (elemente care stau la baza dezvoltării organismelor complexe și a metabolismului). Cu toate acestea, plantele, deși sunt acceptate, utilizate, uneori admirate, s-au aflat mereu într-un con de umbră din punct de vedere al importanței și al locului perceput în piramida lumii vii. Sedentare, tăcute, aparent lipsite de sensibilitate, cu mijloace de comunicare mult prea subtile, plantele au fost mai degrabă ignorate, trecute cu vederea, atât de marile religii cât și, mai târziu, de scriitori, filosofi și chiar de oamenii de știință. Așa cum sugerează Stefano Mancuso și Alessandra Viola, într-un memorabil volum publicat în limba română la Editura Art, secolul care va urma, în plină criză ecologică și climatică va fi unul în care plantele vor reintra în atenția noastră și-și vor căpăta demnitatea pe care o merită și care oglindește, de fapt, importanța lor, la nivel planetar, în ceea ce privește lumea vie. Cartea lui Mancuso și Viola are ca subtitlu provocator: inteligența lumii vegetale. Deși ar putea părea o folosire…

Hoții de frumusete
Recenzii , Taifasuri / 09/09/2019

Frica de îmbătrânire, fixatia pentru frumusețea fizică, dezechilibre personale care asamblează relații toxice, capabile să compenseze nevrozele personale – iată elementele principale pe care le regăsim în romanul lui Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe. Eseistul și romancierul francez reușește și de această dată să preia câteva din obsesiile contemporane și să le însceneze într-o combinație de thriller cu aspirații distopice într-o formulă originală și surprinzătoare, într-o narațiune cu povestitori a căror credibilitate e discutabilă. Mathilde locuiește în Paris și este o psihiatră care resimte din plin provocările profesionale și personale. Sătulă de aglomerația de la camera de gardă, sătulă de relația distructivă cu fostul ei amant mecanic (un seducător patentat care cultivă aparențele, pentru care minciuna este o politețe pe care o datorează celor din jur pentru a nu-i plictisi, pentru care sexul este mereu o întreprindere extrem de serioasă) , Ferdinand, Mathilde își dorește să reducă contactul uman la minim, să fie lăsată în pace. Doar că viața merge înaine și Mathilde trebuie să-și gestioneze singură chinuitorul dor de cel care a rănit-o și mai ales problemele celor care au atins limita nebuniei. Într-o noapte la spital, Mathilde întâlnește un pacient misterios pe nume Benjamin care poartă o mască…

Potențialul erotic al soției mele
Recenzii , Taifasuri / 26/08/2019

Cu toții avem micile amănunte  biografice secrete, micile ciudățenii care se pot ascunde în spatele interfeței de normalitate pe care o afișăm, atunci când navigăm printre convenții și prejudecăți sociale. Chiar și în contextul social al corectitudinii politice, al revanșei minorităților, chiar și cu valurile de încercări de a destigmatiza, a tolera și a îmbrățișa diferența și diversitatea, oamenii nu vor renunța să își afirme anumite preferințe sau dimensiuni identitare de teamă că vor fi judecați, că vor părea pur și simplu înspăimântător de ciudați semenilor. David Foenkinos reușește să construiască un roman cu asemenea ciudățenii, pe care le pune în lumina unui reflector indulgent și comic într-unul dintre cele mai simpatice și originale romane traduse și publicate la Editura Humanitas, în regretata colecție Cartea de pe Noptieră, republicat la aceeași editură în colecția Raftul Denisei. Protagonistul poveștii este Hector, un tânăr care nu ar ieși cu nimic în evidență, cel puțin la prima vedere. Un tânăr funcționar, relativ sociabil (dar totuși, fără o relație stabilă și cu un oarecare complex în fața sexului opus), cu părinți iubitori, Hector are însă o pasiune ascunsă, la limita patologicului: este un colecționar atroce și aparent incurabil. De la bilete de metrou, dopuri,…