O viață și trei zile – Pierre Lemaitre
Recenzii / 28/01/2020

Ce impact poate să aibă un gest impulsiv, necugetat pe care îl faci în copilărie? Cât de mult îți pot  schimba viața câteva secunde, chiar daca nu ai mai mult de 12 ani? Sunt întrebări cheie pe care se construiește un roman polițist cu ramificații psihologice, semnat de un maestru contemporan al genului, Pierre Lemaitre, autorul volumul La revedere acolo sus, recompensat cu Premiul Goncourt în anul 2013. Într-o narațiune care se întinde puțin peste 200 de pagini, autorul francez oferă o poveste în trei părți care îl are drept protagonist pe Antoine, un personaj surprins la vârste diferite, pe mai bine de un deceniu. Prima parte și cea mai lungă îl aduce în fața cititorilor pe Antoine la vârsta de 12 ani. Născut într-un orășel de provincie francez, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, într-o familie cu un tată absent și o mamă cu principii rigide, Antoine este un băiat ușor depresiv, care a dezvoltat un cult față de singurul părinte care îl crește, destul de retras social dar atașat mai ales de câinele vecinilor. El își construiește un mic refugiu secret în pădurea din apropiere și își trăiește primele fantezii erotice, până când câinele vecinilor este…

Zilele abandonului – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 23/01/2020

Elena Ferrante a devenit una dintre cele mai apreciate autoare ale ultimelor decenii, cu succes deopotrivă la critică și la public, prin tetralogia napoletană (care s-a vândut foarte bine și în România)  de care însă nu m-am apropiat până acum. Am ajuns să o descopăr pe scriitoarea italiană printr-un alt roman publicat în limba română la Editura Pandora M intitulat Zilele abandonului. A fost o experiență cu adevărat copleșitoare care mă va convinge să parcurg și alte lucrări ale Elenei Ferrante. Zilele abandonului nu spune, în aparență, o poveste complicată din punct de vedere narativ. Este de fapt o cronică amănunțită, așa cum anunță și titlul, a experienței unei femei italiene părăsită de soț după 15 ani de căsnicie. Detaliul, finețea, profunzimea psihologică și gradația structurării acestei experiențe, așa cum este orchestrată de Elena Ferrante  dau o intensitate de neuitat acestei istorii. Romanul debutează chiar cu vestea pe care o primește Olga, protagonista poveștii, că soțul ei o abandonează. Printr-o  serie de amintiri contrapuse situației prezente, o redescoperim pe Olga înaintea acestui moment de criză: o persoană relativ echilibrată care detestă tonurile ridicate, mișcările bruște, care vorbește puțin și chibzuit, disciplinată de muncă, loială , gata să își urmeze soțul…

Cina – Herman Koch
Recenzii / 09/12/2019

Una dintre cele mai puternice și neliniștitoare cărți pe care le-am parcurs în ultimii ani a fost cea semnată de Lionel Shiver, publicată de Editura Vellant, Trebuie să vorbim despre Kevin (o poveste ecranizată și într-un film tulburător, apărut acum mai bine de un deceniu). Caracterul provocator și neliniștitor al acelui volum provenea din tema aparent tabu abordată: ce înseamnă iubire maternă? Cum te raportezi la propriul tău copil atunci când acesta comite o atrocitate premeditată în adolescent? Fără să ofere răspunsuri tranșante, plasându-ne deopotrivă empatic și distant față de mama lui Kevin, cartea lui Shiver m-a făcut să privesc cu un ochi mai profund întreaga experiență a maternității și a relației dintre părinte și copil. Pe aceleași coordonate tematice pare să se înscrie și bestsellerul lui Herman Koch, recent tradus în limba română la Editura Polirom, intitulat neutru, Cina. Romanul scriitorului olandez aduce în prim plan două cupluri: Paul și Claire, respectiv Serge și Babette (Paul și Serge sunt frați) care se întâlnesc la un restaurant pretențios pentru a discuta o anunțată problemă importantă de familie. Serge este o persoană publică ,un candidat cu șanse mare la funcția de prim ministru al Olandei, însă înainte de a-și desăvârși cariera…

Macbeth – Jo Nesbo
Recenzii / 21/10/2019

Incontestabila popularitate a seriei  Game of Thrones, infinitele discuții anticipative sau retrospective în mediul online sau offline, milioanele de spectatori care au citit și/sau au urmărit cu sufletul la gură întâmplările din imensul univers proiectat de George R.R. Martin m-au făcut să-mi pun întrebări în ceea ce privește condițiile de posibilitate ale acestui fenomen. De ce Game of Thrones a avut un asemenea impact? Un scenariu bine scris și echilibrat? Personaje convingătoare, multidimensionale, cu motive legitime de acțiune, capabile de gesturi nobile dar și de cruzimi îngrozitoare? O intrigă politică suficient de complexă în care fiecare mutare trebuie gândită și anticipată? O combinație de violență, barbarie, sexualitate, montată însă pe o poveste densă în ramificații inteligente, cu mize exploratorii psihologice? Sunt doar câteva dintre punctele solide, multe dintre ele jonglând la granița contradicției (oglindind de fapt propria noastră natură) care au transformat seria lui Martin într-un fenomen literaro-mediatic aproape fără precedent. Succesul său (dincolo de munca laborioasă și de meritele producătorilor de film și industriei) pare să aibă rădăcini mai adânci sau, cel puțin asta am descoperit eu, când m-am apropiat de romanul tradus și publicat de Editura Humanitas, semnat de îndrăgitul autor nordic, Jo Nesbo. Ce legătură am putut…