Ați citit romanele britanicei Jojo Moyes?
Recenzii / 04/04/2019

„Adevărata prietenie e aceea pe care o reiei exact de unde ai lăsat-o, indiferent că a trecut o săptămână sau doi ani.” – Jojo Moyes Cauți povești de dragoste care să te impresioneze și să te inspire? Romanele britanicei Jojo Moyes te vor face să trăiești intens fiecare pagină, cu lacrimi de bucurie sau tristețe. Fiecare dezamăgire și pierdere suferită pe parcursul acestor călătorii, fiecare regăsire ori nouă întâlnire, îți vor aminti de primii tăi pași în iubire, dar și de primii fiori ai dragostei. Moyes reușește toate acestea prin crearea de portrete autentice, ale unor femei puternice și independente, care nu își încep mereu drumul într-o notă optimistă. Femeia, în ochii lui Moyes, este de o complexitate și efervescență ieșite din comun. Dragostea, pe de altă parte, este o forță a naturii care schimbă oameni, trece dincolo de timp, aduce fericire, dar este și cauza multor suferințe. Ea transformă vieți și destine, dându-le în același timp sens. Dacă în romane precum bestsellerul „Înainte să te cunosc” și „Un bilet pentru Paris” ni se prezintă femeia ingenuă și plină de viață, pe care iubirea o marchează profund, în cărți precum „Ultima scrisoare de dragoste”, ori „Fata pe care ai lăsat-o…

Ruslan cel credincios – Gheorghi Vladimov
Recenzii / 18/02/2019

Visul dezvoltării unui om nou, potrivit idealurilor unei societăți totalitare, un vis concretizat în politici brutale și opresive  a fost criticat de numeroși autori, inclusiv în texte literare pline de forță. Problema construcției unui om nou, în distopiile sau poveștile imaginate de autori precum Arthur Koestler, Mihail Bulgakov sau George Orwell, a unui om perfect obedient, loial, gata să își sacrifice individualitatea este aceea că el nu poate supraviețui sistemului. Sistemul care i-a dat naștere și care are drept de viață și de moarte asupra sa, devine, în cele din urmă un canibal care nu ezită, din rațiuni uneori arbitrare, să își devoreze supușii.  Figura omului nou, al instrumentului perfectat de un sistem totalitar este tragică, fără îndoială, aproape imposibilă de conceput pe termen lung:  dacă transformarea sau devenirea sa nu este completă, nu se ridică la înălțimea absurdă a exigențelor politice impuse, omul nou este sortit pierii, chiar dacă își duce viața conform moralei de partid și este un slujitor loial (dispus chiar să pună statul și conducătorii deasupra familiei și individului) oricând poate fi scos ca țap ispășitor din rațiuni ideologice, poate deveni mai util ca trădător și executat, dacă ajunge în afara sistemului, dacă iese din starea…

Singuratatea numerelor prime
Recenzii / 21/01/2019

Se spune că nu putem aplica matematica, atunci când vine vorba de relații interumane. Suntem ființe complexe, înzestrați cu acea aptitudine generală numită inteligență  și cu un set de emoții și sentimente- sisteme, la rândul lor, destul de complexe de navigare prin lume care ne controlează dar care sunt, la rândul lor controlabile. Aceasta este, încă, magia interacțiunilor umane: faptul că scapă (măcar parțial) previzibilității, modelării științifice care ne-ar aminti că suntem mai degrabă niște mașini calculabile, reproductibile și nu ființe privilegiate angrenate în aventuri individuale și particulare. Scriitorul italian Paolo Giordano reușete însă să amestece subtil și interesant matematica într-o (posibilă) poveste de dragoste, fără să neutralizeze misterul ei, ba chiar reușind să-l amplifice. E drept că autorul nu se folosește de matematică pentru a modela pur și simplu legătura dintre cele două personaje principale dar reușește să introducă o metaforă atât de puternică și de sugestivă pentru această relație, încât orice altă explicație ar părea de prisos (un efect ironic interesant, până la urmă al unei figuri de stil:  facilitează înțelegerea mult mai precisa  decât ar fi făcut-o o abordare explicită). SINGURĂTATEA NUMERELOR PRIME, un roman tradus și republicat de Editura Polirom (după apariția sa inițială la Editura…

Doamna Fletcher -Tom Perrotta
Recenzii / 09/01/2019

Acum câțiva ani am citit romanul lui Tom Perrotta, Profesoara de abstinență, apărut la Editura Trei, în colecția Fiction Connection – o comedie neagră, cu un aer satiric la adresa conservatorismului american ipocrit într-o comunitate supratensionată între polul corectitudinii politice și polul intoleranței. Mai târziu, am văzut filmul foarte bine primit, cu un scenariu semnat tot Tom Perrotta,  Little Children, o poveste care surprinde realități amare din viața de cuplu construită pe aceleași coordonate melodramatice, în care personajele interpretate de Patrick Wilson și Kate Winslet eșuează într-un parcurs bovaric în a se reconstrui dincolo de plictiseala vârstei de mijloc. Tocmai pentru că mi-a plăcut stilul autorului american, de a ataca subiecte dramatice într-o cheie nelipsită de ludic și ironie, am ales să citesc romanul Doamna Fletcher, recent tradus și publicat la Editura Polirom, o poveste care antrenează pe deplin realitățile problematice ale secolului al XXI-lea Povestea e centrată în jurul a două personaje, o mamă și un fiu. Mama, Eve Fletcher, este o femeie divorțată ,  trecută de 40 de ani, cu  o slujbă de succes care îi dă anumite satisfacții nu doar financiare,  la un Centru de Seniori, pusă în situația de a se despărți de fiul ei, Brendan,…