Minunata lume nouă
Recenzii / 28/08/2018

Între cele două mari distopii literare ale secolului al XX-lea, 1984, respectiv Minunata lume nouă, cartea lui Aldous Huxley pare dezarmant de actuală chiar și pentru timpurile contemporane. În vreme ce romanul lui George Orwell a aproximat spiritul unei dictaturi aproape perfecte, anticipând ambițiile de control prin forță și paranoia ale regimurilor dictatoriale din timpul Războiului Rece, romanul lui Huxley propune o tiranie cu față umană, tirania fericirii obligatorii, condiționată chimic și genetic, într-o societate așezată pe principii aproape matematice. Dacă Orwell a livrat modelul exemplar de dictat comunist, Huxley a reușit să rafineze modelul absolut capitalist-fascist, care nici nu mai caută să convingă sau să pedepsească ci operează mult mai sigur prin condiționare, recompense punctuale, inginerie socială și genetică. Falimentul dictaturilor susținute prin forță a lăsat loc dictaturii economice consumeriste, în care anestezia liberului arbitru, a conștiinței critice nu se mai realizează printr-un factor extern, printr-un Big Brother, ci este autoadministrată chiar de cetățeni, care au resursele fericirii la purtător. Astăzi, în epoca triumfului consumerist, în care ne gândim  adesea întreaga viață în termeni economici și hedoniști, în care ne baricadăm în bule virtuale și reale, alcătuindu-ne selectiv mica lume protectoare în care vrem să locuim suntem poate cu…

Viață de vânzare
Recenzii / 13/08/2018

Emblematicul scriitor japonez, Yukio Mishima, nominalizat de trei ori la Premiul Nobel pentru literatură și ieșit de pe scena vieții prin controversatul gest al sinuciderii ritualice prin seppuku a publicat un roman în foileton, la finalul anilor 60, un roman adus la lumina tiparului după mai multe decenii, în variantă integrală, inclusiv în limba română la Editura Humanitas. Spre deosebire de alte scrieri ale autorului japonez, cufundate în atmosfera enigmatică orientală, în echivocul simbolistic, pasiunea pentru florile de cireș, haikuri și intensități emoționale extreme, VIAȚĂ DE VÂNZARE livrează o cu totul altă experiență de lectură, în proximitatea absurdului și a ludicului. Premisa de la care pleacă povestea lui Mishima este provocatoare, chiar și fără prea multe explicații: Hanio, un intelectual harnic și eficient, cu o slujbă bine plătită și un curs stabil de viață se hotărăște, într-o bună zi să se sinucidă după un moment neconvențional de revelator al absurdității vieții de zi cu zi (pur și simplu are impresia, citind un ziar oarecare, că literele se rătăcesc haotic, ca niște gândaci, la fel cum, am putea observa evenimentele se succedă fără motiv și fără ordine într-o viață obișnuită). Tentativa sa de suicid, relativ pregătită, eșuează însă și, cum viața…

Confesiunile leoaicei
Recenzii / 25/07/2018

După numeroase popasuri de lectură europene sau americane, pentru ediția din luna iulie a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am ales un roman proiectat în Africa îndepărtată, un roman scris de un autor portughez născut însă în Mozambic, Mia Couto. Confesiunile leoaicei, romanul semnat de Mia Couto și tradus la Editura Polirom este o poveste subtilă despre ciocnirea dintre civilizații și fantomele trecutului scrisă într-o cheie metaforică, din care nu lipsesc veritabile explorări antropologice. Inspirat dintr-un fapt real, al atacului unor lei asupra unor comunități rurale din Mozambic, romanul lui Mia Couto e construit pe două voci narative, aparent antagonice și totuși legate indisolubil. În satul Kulumani, un sat în care europenii au durat o misiune catolică,  o familie își înmormântează fata ucisă de lei.  Pentru a rezolva problema atacului dezlănțuit, care tulbură profund comunitatea,  localnicii colaborează cu europeanul Arcanjo Baleiro, un profesionist veteran care a decis să își finalizeze ultima vânătoare din carieră în savanele africane. Baleiro e primit cu ambivalență de comunitatea locală, temătoare pe de o parte că nou venitul le va tulbura tradițiile, investind speranțe, pe de altă parte, în acest individ privit ca un fel de posibil justițiar divin. Baleiro e călăuzit…

Afinitățile elective
Recenzii / 09/07/2018

Ce au în comun literatura și chimia?  La prima vedere apropierea dintre o știință și un produs al imaginației poate părea neobișnuită, dacă nu te aștepți la un roman SF și totuși, scriitorul german J.W. Goethe (un literat enciclopedist, de altfel)  oferă o poveste de dragoste de secol XIX construită parcă pe o teorie a reacțiilor chimice. Pornind de la o discuție  vizând termenii care dau titlul romanului lui Goethe, personajele din povestea scriitorului german remarcă, fascinate, semnificația afinităților elective: un fenomen al atracției între elemente diferite care, în urma unei interacțiuni intense ajung să se transforme reciproc. În funcție de proprietățile pe care le dețin elementele, gradul lor de atracție poate să varieze, uneori un element e suficient de atractiv pentru un alt element  al unui compus încât să îl disloce din legătura inițială și să genereze un proces transformator nou. Acest mecanism uneori anticipat, dar păstrând, cumva (mai ales în secolul al XIX-lea) o dimensiunea imprevizibilă și spectaculoasă reprezintă concentratul științific din care Goethe imaginează o intrigă amoroasă, oglindind de fapt fenomenul interacțiunilor moleculare în fenomenul relațiilor umane. Eduard și Charlotte alcătuiesc un cuplu durabil, trecut de prima tinerețe. Eduard este un baron bogat, obișnuit să nu își…