Recenzie carte Viața mincinoasă a adulților – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 05/11/2020

Editura Pandora M, 2020 Titlu original: The Lying Life of Adults Editura Pandora M a inaugurat recent cea mai nouă colecție de literatură, botezată original și interesant, după o zeitate africană, Anansi. Ea este coordonată de reputatul scriitor si redactor al Colecției Biblioteca Polirom, Bogdan Alexandru Stănescu.  Volumul locomotivă care deschide această proaspătă și provocatoare serie dedicată ficțiunii libere este cel mai recent roman publicat de Elena Ferrante, tradus în limba română de Cerasela Barbone, intitulat VIAȚA MINCINOASĂ A ADULȚILOR. În recenzia volumului „Fiica ascunsa”, colega mea, Ioana Zenaida Rotaru remarca jocul captivității biblice care apare recurent în romanele Elenei Ferrante. Nu doar că scriitoarea italiană construiește povești în miniatură care par să fie prinse în pântecul unei balene narative mai mari, dar și protagonistele ei par mereu să se situeze  între lumi, în etape biografice decisive, la nivelul faliilor de tectonică socială, în epoci aflate în schimbare, între un trecut dominator și conștientizat drept retrograd (care condamnă la o viață limitată) și un prezent/viitor efervescent, imprevizibil care implică o ridicare împotriva familiarității securizante.  Poate cea mai durabilă și subtilă captivitate care traversează o parte dintre poveștile Elenei Ferrante rămâne cea a afirmării femininului într-un univers amorsat în fundal de…

Recenzie carte Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak
Noutati , Recenzii / 27/10/2020

Titlu original: The Forty Rules of Love Editura Polirom, 2019 Deși titlul poate induce în eroare, Cele patruzeci de legi ale iubirii – apărută în colecția Biblioteca Polirom. Actual – nu este un roman de dragoste, ci mai degrabă o carte parcă desprinsă din „1001 de nopți”, care ne poartă în secolul XIII pe teritoriul Turciei de astăzi, într-o lume pe cât de zbuciumată de conflicte religioase, pe atât de bogată în misticism și simboluri. Legile iubirii din titlul cărții lui Elif Shafak nu se referă – așa cum am putea presupune la prima vedere – la iubirea romantică dintre un bărbat și o femeie, ci au o accepțiune mult mai largă, spirituală, cuprinzând iubirea în întreaga ei complexitate și în toate formele ei. Cartea se desfășoară pe două planuri, unul în prezent, începând cu anul 2008, și unul în secolul XIII și, deși structura este de tipul roman în roman, nu ne va lua foarte mult timp să descoperim o legătură între personaje, dincolo de timpul și spațiul fizic în care se desfășoară acțiunea fiecăruia. Astfel, în anul 2008, o cunoaștem pe Ella, o femeie de patruzeci de ani, înstărită, căsătorită cu un dentist, casnică, cu trei copii, care…

Recenzie carte Sfârșitul singurătății – Benedict Wells
Noutati , Recenzii / 15/10/2020

Colecție: Biblioteca Polirom. Actual Ce mai citim astăzi? Sfârșitul singurătății scrisă de Benedict Wells apare în 2017 la editura Polirom, traducerea aparținându-i Gabriellei Eftimie – la rândul ei autoare de poezie, în care regăsim melancolia voluptoasă și inevitabila pierdere, abandonul la care viața și societatea, în contextul macro, ne supun. Un titlu potrivit singurătății fiecăruia dintre noi și iluziei că la un moment dat am surmontat distanțele între care doar memoria face transferul de informații, de la clipele fericite, la tragicele întâmplări, multiplicând nesiguranțele și alimentând ideea renunțării, a abandonului – a fiecăruia cu sine în fața istoriei personale. În urma unui accident tragic de mașină, naratorul își pierde ambii părinți și, de-a lungul întregii vieți, încearcă să le (re)construiască imaginea și o lume din care aceștia, în mod iluzoriu, nu sunt absenți. Rămânând orfani, fiecare dintre frați, Jules, Marty și Liz descoperă fiecare, în ritm cu experiențele prin care trec, cât de mult îi afectează lipsa constantă a părinților. Fără centrul de greutate al vieții lor, toți trei se refugiază în diferite activități, uneori similare cu ale părinților sau, dimpotrivă, total opuse. Jules, stând la cursuri își imaginează de multe ori că părinții săi încă trăiesc și că se…

Recenzie carte Fiica ascunsă – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 13/10/2020

Amos Oz spunea într-o carte că fiecare ne alegem în secret alt tată și probabil că există și reversul – o mamă alegând o fiică străină drept companie, căutând-o, urmărind-o și încercând să și-o apropie, așa cum se întâmplă în istoria celor două femei, Leda și Nina, care își tot inversează rolurile pe timpul vacanței de vară în romanul Elenei Ferrante, Fiica ascunsă publicat în 2017 în colecția Literary Fiction a editurii Pandora M. Fără a-și dezvălui identitatea, acesta fiind trucul favorit al autoarei, Elena Ferrante reușește să compună de fiecare dată povești miezoase într-o firească absență sau incertitudine. Cuvintele sunt cele care ne conturează un chip al autoarei, diferit pentru fiecare dintre noi și nu invers. Ceea ce ascunde fiecare roman, începând cu fenomenul internațional al tetralogiei Prietena mea genială, este un pește prins în burta unei balene – întotdeauna există o poveste în miniatură care ascunde marea poveste. Unul dintre exemple, poate cel mai elocvent, este cel al poveștii „Fetiței albastre”, scrisă de Lenu în copilărie – inspirată de infinitele (re)lecturi ale Micuțelor doamne de Louisa May Alcott – Lina recunoscând în textul prietenei baza scrierii sale, care în mod neașteptat este și acceptată pentru publicare de o…