Audiţia
Recenzii / 26/07/2010

Când citeşti un roman de Ryu Murakami e greu să nu cedezi tentaţiei de a te întreba: când urmează scenele şocante, când vom fi martorii desfăşurărilor violente? În scrieriele lui Murakami apariţia unor astfel de scene este o certitudine, o chestiune ce ţine mai degrabă de timp, decât de posibilitate. Romanele autorului japonez şi-au câştigat celebritatea pentru felul curajos şi expresiv în care proiectează lumile devianţilor, în care violenţa şi abuzul de substanţe sunt coordonate cât se poate de fireşti, deşi se dovedesc a fi doar modalităţi de eschivă sau de depăşire ale unor conflicte emoţionale insurmontabile. Dar aşa zisa atmosferă horror (cu accente puternice de thriller psihologic) care se instalează invariabil în scrierile autorului japonez nu este gratuită. Până la urmă, Murakami nu exploatează doar curiozităţile sinistre, morbide, nu urmăreşte doar să-şi  transforme cititorii în nişte voyeuri ai ororilor, ci apelează la sexualitate şi violenţă pentru a întregi un portret de societate contemporană, într-un decor asiatic. Neliniştea pe care o avem când citim scrierile lui Murakami trebuie să fie neliniştea în faţa consecinţelor ultime pe care viaţa în lumea de azi le aduce: înstrăinare, lipsă de comunicare, dependenţă, decepţie. Personajele lui Murakami se mint adesea între ele şi pe ele…

Drumul spre înalta societate
Recenzii / 23/07/2010

VINOVĂŢIA PARVENITULUI Este o tipologie umană nemuritoare, atât în literatură, cât şi în viaţa de zi cu zi. Reprezentaţii ei ocupă scena indiferent de perioada istorică şi caută mereu mai mult decât au. Astăzi, în România îi regăsim, mai tineri sau mai în vârstă, la evenimentele mondene, în mall-urille pe unde plimbarea săptămânală a căpătat dimensiunile unui ritual cu mai multe semnificaţii sau chiar în parcarea din oraş, într-o maşină luxoasă, blocând accesul altor şoferi. Preocupaţi în permanenţă de imagine, investind în haine, în accesorii şi chiar în grupurile de oameni pe care le frecventează, cu ambiţii şi orgolii nemăsurate, pentru care bunul simţ este o chestiune opţională, în măsura în care poate servi scopurilor egoiste parveniţii sunt uşor de recunoscut, adesea greu de evitat. Plecăm capul dezaprobator dacă îi întâlnim, zâmbim sau ne pierdem cu firea, când îi vedem ahtiaţi de acumulare şi de recunoaştere prin orice mijloace. Îi privim cu un aer amuzat sau, dimpotrivă, cât se poate de grav. În literatură ei reprezintă materialul solid pentru satirizarea moravurilor din orice epocă.  În lumea ficţiunii destinele parveniţilor pot avea traiecte deosebite şi interesante: parvenitul autentic care reuşeşte stârneşte un comic amar, prin dimensiunea eforturilor pe care le depune…

CRIME
Recenzii / 15/07/2010

JUSTIŢIA E COMPLICATĂ La fel ca medicii, juriştii se dovedesc a fi o sursă inepuizabilă de poveşti memorabile. De ce? Ambele profesii au de a face cu câteva din cele mai importante coordonate care ne definesc viaţa: sănătatea pe de o parte, libertatea şi siguranţa pe de altă parte. Sunt bunuri de mare preţ pentru oricine, sunt bunuri pentru care oamenii sunt dispuşi să ducă cele mai acerbe bătălii. În spitale medicii îşi pun mintea la contribuţie pentru a depista inamicii cei mai ascunşi şi mai mărunţi ai corpului, în vreme ce pacienţii se oferă adesea să încerce cele mai neconvenţionale forme de terapie. În secţiile de poliţie, cei însărcinaţi să apere legea duc, de asemenea, o vânătoare neobosită pentru a-i prinde pe cei ce ne pun siguranţa şi libertatea în pericol. În acelaşi timp, cei aduşi în faţa tribunalului caută, prin intermediul avocaţilor, să se păstreze departe de gratii şi de pedepse. Cu cât suntem mai ataşaţi faţă de anumite valori cu atât mai intens le vom apăra… iar pe baza acestei relaţii deosebite pe care o avem cu sănătatea sau cu libertatea se nasc poveştile incredibile de supravieţuire sau de dovedire a (ne)vinovăţiei. Fascinante în aceste poveşti sunt…

Violoncelistul din Sarajevo
Recenzii / 08/07/2010

MAI MULTE FELURI DE A LUPTA Imaginaţi-vă  un oraş înconjurat de dealuri. Imaginaţi-vă oameni care stau în vârful acestor dealuri şi imaginaţi-vă oameni care locuiesc jos, în oraş. Apoi imaginaţi-vă că oamenii de pe dealuri au obuze, mitraliere şi lunetişti pe care le folosesc în permanenţă împotriva celor din vale. Iar acum număraţi minutele, zilele, lunile până ajung să treacă trei ani. Nu urmează nici o morală, nici o cheie de dezlegare a exerciţiului pe care tocmai l-aţi făcut. În fapt, el nici nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci poate fi socotit o descriere a unor evenimente recente. Pare fără sens? Da, dar s-a întâmplat… este vorba de cel mai lung asediu din istoria modernă, asediul oraşului Sarajevo, din timpul conflictului din Iugoslavia de la începutul anilor 90, care a durat aproape patru ani şi a lăsat în urmă mii de morţi şi distrugeri. Romanul lui Steven Galloway încearcă, în 200 de pagini, să comprime în câteva zile şi prin câteva personaje  atmosfera de teroare care a măcinat mii de oameni atâta amar de vreme. De fapt, prin schematismul narativ şi prin protagoniştii de abia conturati, Galloway renunţă la acurateţe şi la detaliu, în favoarea degajării unui mesaj general…