Marina
Recenzii / 09/08/2010

BARCELONA ŞI POVEŞTILE EI Cine a fost la Barcelona a remarcat probabil farmecul străduţelor înguste, flancate de clădiri impunătoare, care pornesc din întinsele bulevarde şi te conduc într-un labirint cât se poate de misterios şi, în acelaşi timp, animat. Din fluxul narativ principal  al istoriei oraşului care se dezvăluie pe marile artere pietonale, prin minunile imaginaţiei lui Gaudi dar şi prin solemnitatea neogotică se desprind adesea povestioare secundare, prin străduţele care îţi atrag atenţia câteva secunde, te invită discret la o aventură imprevizibilă, în care ghidul turistic devine inutil, în care te predai surpizelor pe care ţi le rezervă zona de dincolo de circuitele obisnuite. Fie că e vorba de o mică mahala, cu sârme de rufe ce unesc clădiri şi copii care se joacă într-o înghesuială pe care nici măcar nu o sesizează, fie că dai de o cărăruie pavată, străjuită de felinare victoriene, într-o linişte deplină, fie că ajungi în vreo mică piaţetă uitată de lume, vegheată de tăcerea înţeleaptă a vreunei vile mai răsărite, străduţele alcătuiesc un volum de povestiri peste care merită să-ţi arunci privirea, când lectura programată a romanului traseelor copleşitoare si plimbărilor prin zonele cunoscute începe să ţi se pară prea convenţională. Fiecare oraş…

Înscenarea lui Roger Murgatroyd
Recenzii / 02/08/2010

O INVESTIGAŢIE CU ZÂMBETE După ce citeşti titlul romanului lui Adair, dacă eşti un împătimit al Agathei Christie îţi vei face o idee cu privire genul de acţiune de care vei avea parte („Înscenarea lui Roger Murgatroyd” reprezintă o trimitere evidentă la una din cele mai cunoscute scrieri ale autoarei britanice, „Crima lui Roger Ackroyd”). Dacă ai descoperit ceva mai târziu farmecul romanelor poliţiste şi te-ai declarat un fan al lor, mai ales după publicarea si în româneşte a volumelor lui Stieg Larsson, vei fi încântat să remarci că traducerea romanului semnat de Gilbert Adair, apărut la Editura Trei are o copertă neagră, marca distinctă a seriei crime fiction  din cadrul Colecţiei Fiction Connection, din care face parte şi trilogia scriitorului suedez. Indiferent că eşti un cititor mai experimentat sau mai novice în materie de lectură poliţistă, vei ştii la ce să te aştepţi după ce vei intra în contact cu cartea lui Gilbert Adair: crime misterioase, investigaţii încâlcite, indicii expuse privirilor cunoscătoare, suspans şi un deznodământ spectaculos care urmează să-ţi confirme sau să-ţi infirme propriile ipoteze de cititor. Însă romanul lui Adair nu ne aduce doar echivalentul satisfacţiei rezolvării unui puzzle la nivel ficţional, adică nu ne trece doar…

Audiţia
Recenzii / 26/07/2010

Când citeşti un roman de Ryu Murakami e greu să nu cedezi tentaţiei de a te întreba: când urmează scenele şocante, când vom fi martorii desfăşurărilor violente? În scrieriele lui Murakami apariţia unor astfel de scene este o certitudine, o chestiune ce ţine mai degrabă de timp, decât de posibilitate. Romanele autorului japonez şi-au câştigat celebritatea pentru felul curajos şi expresiv în care proiectează lumile devianţilor, în care violenţa şi abuzul de substanţe sunt coordonate cât se poate de fireşti, deşi se dovedesc a fi doar modalităţi de eschivă sau de depăşire ale unor conflicte emoţionale insurmontabile. Dar aşa zisa atmosferă horror (cu accente puternice de thriller psihologic) care se instalează invariabil în scrierile autorului japonez nu este gratuită. Până la urmă, Murakami nu exploatează doar curiozităţile sinistre, morbide, nu urmăreşte doar să-şi  transforme cititorii în nişte voyeuri ai ororilor, ci apelează la sexualitate şi violenţă pentru a întregi un portret de societate contemporană, într-un decor asiatic. Neliniştea pe care o avem când citim scrierile lui Murakami trebuie să fie neliniştea în faţa consecinţelor ultime pe care viaţa în lumea de azi le aduce: înstrăinare, lipsă de comunicare, dependenţă, decepţie. Personajele lui Murakami se mint adesea între ele şi pe ele…

Drumul spre înalta societate
Recenzii / 23/07/2010

VINOVĂŢIA PARVENITULUI Este o tipologie umană nemuritoare, atât în literatură, cât şi în viaţa de zi cu zi. Reprezentaţii ei ocupă scena indiferent de perioada istorică şi caută mereu mai mult decât au. Astăzi, în România îi regăsim, mai tineri sau mai în vârstă, la evenimentele mondene, în mall-urille pe unde plimbarea săptămânală a căpătat dimensiunile unui ritual cu mai multe semnificaţii sau chiar în parcarea din oraş, într-o maşină luxoasă, blocând accesul altor şoferi. Preocupaţi în permanenţă de imagine, investind în haine, în accesorii şi chiar în grupurile de oameni pe care le frecventează, cu ambiţii şi orgolii nemăsurate, pentru care bunul simţ este o chestiune opţională, în măsura în care poate servi scopurilor egoiste parveniţii sunt uşor de recunoscut, adesea greu de evitat. Plecăm capul dezaprobator dacă îi întâlnim, zâmbim sau ne pierdem cu firea, când îi vedem ahtiaţi de acumulare şi de recunoaştere prin orice mijloace. Îi privim cu un aer amuzat sau, dimpotrivă, cât se poate de grav. În literatură ei reprezintă materialul solid pentru satirizarea moravurilor din orice epocă.  În lumea ficţiunii destinele parveniţilor pot avea traiecte deosebite şi interesante: parvenitul autentic care reuşeşte stârneşte un comic amar, prin dimensiunea eforturilor pe care le depune…