Iubire la suprapret
Recenzii / 03/04/2013

În ciuda dimensiunilor modeste și în ciuda faptului că e inclus într-o colecție cu adresabilitate mai degrabă feminină, volumul lui Brigitte Giraud, apărut la Editura Nemira m-a atras, prin ideea în jurul căreia sunt construite cele câteva proze scurte incluse între coperți. Am aflat de această colecție de povestiri la Schimb de Cărți  și, în ciuda faptului că cititorii prozelor nu s-au declarat prea încântați, am insistat totuși să le citesc și eu, mai ales că era vorba de unsprezece compoziții care transmiteau, într-o formă sau alta, un mesaj de adio… Microficțiunile lui Giraud reprezintă de fapt deznodământul a unsprezece povești de iubire… recunosc că mi s-a părut o provocare compozițională să reușești să condensezi istorii amoroase, unele mai lungi altele mai scurte în câteva pagini, din perspectiva celor care au eșuat, din perspective celor care blindați cu scuze, cu exigențe bolnăvicioase, cu texte de încurajare pentru cei apropiați și-au împachetat dezamăgirile, părăsind scena, realizând că iubirea lor a fost ceva trăit la… suprapreț. Dar cartea lui Giraud exact asta propune: unsprezece finaluri… ceva bizar, la prima vedere dacă ți-ai imagina cum ar fi să citești pur și simplu ultimele pagini ale unei cărți, fără să o fi parcurs de…

Jocul lui Ender
Recenzii / 07/01/2013

După ce, mai bine de doi ani de zile a dispărut subit de pe piața de carte din România (am fost printre norocoșii care au apucat să mai prindă un ultim exemplar din acea ediție), cel mai cunoscut roman al lui Orson Scott Card și poate unul din cele mai cunoscute romane SF a fost reeditat, de curând, în condiții grafice de excepție, tot de Editura Nemira. Este vorba de Jocul lui Ender, o poveste pe cât de antrenantă, pe atât de memorabilă și de fertilă pentru întrebări și controverse. Tot ce știam despre romanul lui Card, înainte să îl citesc era că ar aduce la un loc lupte cu gândaci extratereștri și copii geniali. Ceva aproape anecdotic, la prima vedere, un fel de poveste a la Robert Heinlein care se întâlnește cu o poveste a la Stephen King, într-un melanj cel puțin bizar. Povestea s-a dovedit însă mai plină de miez și mai incitantă decât premisele superficiale și ciudate de la care am pornit, chiar dacă aceste premise  se adeveresc totuși: da, romanul lui Card este un roman cu accente pe alocuri absurde: copii care sunt încurajați să orchestreze soarta umanității în univers, prin eforturile neobosite ale adulților. Nu…

Dolores Claiborne
Recenzii / 07/11/2012

Nu știu cum se face, dar am tot dat târcoale, în ultimii ani romanelor și povestirilor lui Stephen King, fără să incep vreodata atacul decisiv, fără să mă întâlnesc efectiv cu  sinistrele povești cu creaturi monstruoase și locuri bântuite pentru care prozatorul american e atât de cunoscut. În volumele de povestiri Anotimpuri diferite sau în La Asfințit am aflat  un altfel de King, un King care sondează și scoate la iveală cele mai vechi temeri din protagoniștii săi proiectați însă în zone mai puțin crepusculare, mai puțin la inteferența între real și fantastic, ci mai mult ancorați în lumi populate de antagoniști pe cât de înfricoșători, pe atât de reali și plauzibili. Poate tocmai pentru că am început să mă obișnuiesc și chiar să îndrăgesc această latură mai adâncă din punct de vedere psihologic a operei lui Stephen King (și probabil mai puțin populară), atunci când a venit vorba să optez pentru lectura unei cărți semnată de prozatorul american, am ales Dolores Claiborne și nu recent reeditatul Cimitirul animalelor Interesant este faptul că Dolores Claiborne, un mistery clasic al anilor 90 mi-a amintit în câteva privințe de Alan Sillitoe și al său univers al supraviețuitorilor din clasa muncitoare britanică postbelică….

Rendez-vous cu Rama
Recenzii / 28/10/2012

Un exponent pe care l-am putea numi astăzi un clasic al literaturii SF, romanul lui Arthur C. Clarke Rendez-vous cu Rama e disponibil, de ceva vreme,  și în limba română. E vorba de o carte publicată pentru prima oară în anii 70 care a căpătat o mare popularitate la vremea apariției. Fiind vag familiar cu subiectul romanului, m-am întrebat totuși în ce măsură un asemenea volum a putut rezista probei timpului, în ce măsură ar mai putea impresiona un cititor contemporan, mai ales un profan al literaturii SF (așa cum sunt și eu). Mi-am pus această întrebare atâta vreme cât, să nu uităm, cititorii contemporani nu mai  trăiesc neapărat într-un deceniu acaparat de entuziasmul cuceririlor spațiale, dar pe de altă parte sunt aduși, prin industria entertainmentului potențat  de tehnologii grafice , în proximitatea celor mai fascinante peisaje cosmice. Filmele sau jocurile video au reușit să ne proiecteze cu succes în cele mai inaccesibile colțuri ale universului și să simuleaze convingător confruntarea oamenilor cu temerile milenare ale sosirii apocalipsei. De ce ar fi relevante aceste observații? Tocmai pentru că Rendez-vous cu Rama e construit exact în perimetrul acestor două coordonate (al explorării spațiului și al posibilelor amenințări catastrofale pe care acesta…