Jocul lui Gerald
Recenzii / 16/03/2015

După ce am rămas surprins de inventivitatea și imaginația lui Stephen King care își proiectase o povestire destul de amplă, în perimetrul îngust al unei toalete publice (În mare rahat– povestire cuprinsă în volumul La Asfințit, apărut tot la Editura Nemira), am fost și mai surprins să remarc faptul că, departe de a stabili o limită a creativității sale,  autorul american a reușit să imagineze un roman într-un decor cel puțin la fel de minimalist. Este vorba de un thriller original care desfășoară o explorare amplă a răspunsului psihologic al minții umane în fața unor situații amenințătoare. Gerald și Jesse alcătuiesc un cuplu bogat, stricat însă de alcool, de ani, de viața obișnuită lipsită de sens, de prea multă intimitate, un cuplu în care ordinea firească a lucrurilor e dată de cicăleală. Gerald e un avocat gras, alcoolic, cu un început de chelie, fără erecții spectaculoase, cu traume nerecuperate complet din adolescență. Jesse este o soție plictisită care se supune capriciilor erotice ciudate ale soțului ei, fără să știe că jocul propus de Gerald îi va fi fatal avocatului american și o va arunca pe nevastă într-o spirală a nebuniei. Premisa de la care pleacă King e aproape neverosimilă pentru…

Delicatete
Recenzii / 02/02/2014

Dacă, până de curând, tot nu prea am avut zăpadă anul acesta și nu prea a avut sens să ne cuibărim la gura sobei, în fotoliul preferat, sau în patul călduros ca să citim povești admirând ninsoarea de afară, în compania unui ceai fierbinte sau a unei ciocolate calde, iată că acum atmosfera de afară ne invită să ne pregătim de spiritul iernatic care prilejuiește și înlesnește lectura. Nu mai avem nevoie decât de o poveste, pe care o putem găsi în splendidul roman semnat de David Foenkinos, tradus în românește și publicat la Editura Nemira. Am citit cu mare plăcere romanele lui David Foenkinos (pe vremea când În caz de fericire, respectiv Potențialul erotic al soției mele apăreau în regretata colecție a Editurii Humanitas, Cartea de pe Noptieră) în care am regăsit povești contemporane, melodramatice în care dulceața concentrată a siropului narativ francez era echilibrată de tonul ironic și jucăuș al autorului. Nici Delicatețe nu face excepție – este vorba tot despre o poveste cu tristeți și bucurii în doze potrivite, atât cât să portretizeze cu finețe, convingător dimensiunea când exasperantă, când salvatoare a iubirii. Nathalie este o frumusețe răpitoare căreia toate i-au mers din plin: a avut parte…

A doua venire
Recenzii / 22/07/2013

Am trăit o lungă perioadă de timp cu impresia că joaca de-a interpretările istoriilor alternative, un exercițiu ce  antrenează acea întrebare contrafactuală și dacă (dacă Cezar nu ar fi traversat Rubiconul? dacă spaniolii ar fi învins flota britanică a Elisabetei I?, dacă Hitler ar fi câștigat Bătălia Angliei?) este mai degrabă apanajul istoricilor, decât al scriitorilor (deși sunt cel puțin câteva exemple literare notabile de narațiuni care pornesc de la imaginarea unor astfel de alternative). Cu atât mai mare mi-a fost surpriza când am văzut publicat la Editura Nemira, un volum SF, semnat de un respectat autor autohton care antrenează exact un asemenea joc al contrafactualului având drept obiect nu neapărat mari evenimente istorice mondiale, cât mai ales realitățile românești. Prozele cuprinse în volumul A doua venire surprind, după cum bine suntem puși în temă pe ultima copertă a cărții, patru istorii alternative, patru fețe ale României. Se simte evident, diferența față de o abordare istoristă – în fond, avem de a face cu proză SF: autorul nu caută exercițiul ludic al examinării nodurilor, răscrucilor reale care ar fi putut deschide calea spre o serie de lumie posibile, ci integrează direct cititorul, prin personajele sale nu întotdeauna dumirite de cotidianul…

Iubire la suprapret
Recenzii / 03/04/2013

În ciuda dimensiunilor modeste și în ciuda faptului că e inclus într-o colecție cu adresabilitate mai degrabă feminină, volumul lui Brigitte Giraud, apărut la Editura Nemira m-a atras, prin ideea în jurul căreia sunt construite cele câteva proze scurte incluse între coperți. Am aflat de această colecție de povestiri la Schimb de Cărți  și, în ciuda faptului că cititorii prozelor nu s-au declarat prea încântați, am insistat totuși să le citesc și eu, mai ales că era vorba de unsprezece compoziții care transmiteau, într-o formă sau alta, un mesaj de adio… Microficțiunile lui Giraud reprezintă de fapt deznodământul a unsprezece povești de iubire… recunosc că mi s-a părut o provocare compozițională să reușești să condensezi istorii amoroase, unele mai lungi altele mai scurte în câteva pagini, din perspectiva celor care au eșuat, din perspective celor care blindați cu scuze, cu exigențe bolnăvicioase, cu texte de încurajare pentru cei apropiați și-au împachetat dezamăgirile, părăsind scena, realizând că iubirea lor a fost ceva trăit la… suprapreț. Dar cartea lui Giraud exact asta propune: unsprezece finaluri… ceva bizar, la prima vedere dacă ți-ai imagina cum ar fi să citești pur și simplu ultimele pagini ale unei cărți, fără să o fi parcurs de…