Doar Dumnezeu si noi
Recenzii / 04/01/2012

Îmi dau seama că, deși am văzut mai multe filme în care se pun la cale execuții publice, de-a lungul  mai multor secole (de la spânzurători și până la ghilotine, scaune electrice și injecții letale), nu am stat niciodată să mă gândesc prea mult la felul în care se pregătește și se înfăptuiește un asemenea eveniment (în fond, doar vizionarea sa, cel puțin pentru un spectator contemporan, pare a fi un act de o cruzime profundă, care cu greu poate stârni vreo altă curiozitate). Ignorant fiind, am avut adesea impresia că datoria de călău era mai degrabă o obligatie tranzitorie, dusă la bun sfârșit fie de un slujitor al temnițelor, fie de câte un soldat ales întâmplător, la momentul execuției. În fond, așa cum am văzut în special in secolul XX, o parte din statele care au menținut pedeapsa capitală au căutat să dizolve responsabilitatea execuției prin tot felul de metode ingenioase (de la plutonul de tragere care nu știe care din puști e încărcată și până la manetele oarbe de activare a scanului electric), poate tocmai pentru ca executorii să nu poarte povara vreunei remușcări pentru asumarea acelei poziții privilegiate, surprinsă perfect de titlul romanului lui Michel Folco, aceea…

La Asfintit
Recenzii / 14/02/2011

Ce-ar putea să însemne să fii scriitor profesionist? Să fi semnat multe creaţii proprii? Să te dovedeşti printre cei mai buni şi mai notorii în domeniul tău (primind o mulţime de premii)? Să trăieşti din ceea ce creezi? A fi recunoscut de critică, de public sau doar de tine însuţi? Între aceste instanţe, adesea conflictuale, răspunsul la întrebare devine tot mai problematic. Dar el poate fi, în acelaşi timp, lămuritor dacă te gândeşti la Stephen King – atunci îţi dai seama că un profesionist (scriitor, de data aceasta) e un om care îşi face treaba bine. Mai precis, un om care îşi conştientizează nişte posibilităţi (pe care le şi probează), îşi asumă o sarcină, creează nişte aşteptări şi le duce mereu la îndeplinire. Stephen King şi-a conştientizat o aplecare spre literatură (fără să îşi pună problema naturii ei, pur şi simplu “poveştile veneau”), şi-a asumat sarcina să facă timpul să treacă mai repede pentru cei aflaţi în călătorii lungi, prin transpunerea lor în alte lumi, a reuşit, a creat aşteptări din partea publicului şi (poate cea mai dificilă etapă – aceea a anduranţei) le-a satisfăcut aproape de fiecare dată. Prin îndeplinirea obiectivului asumat, Stephen King s-a dovedit a fi un…

Play-back
Recenzii / 05/12/2010

Stă aşezat în capătul barului, undeva în penumbră, pe un scaun înalt, cu coatele sprijinite de masă, aproape confundându-se  decorul. Are în faţă cel puţin două pahare de whisky, dintre care unul este gol, cu cuburile de gheata uscate iar celălalt fiind pe cale să împărtăşească aceeaşi soartă. Apăsând ţigara în scrumiera deja plină de chiştoace, străinul îi face semn barmanului, cu un gest familiar, să îi mai toarne un rând. Chipul său de abia desluşit prin fumul de ţigară e obosit şi neras. Privirea şi glasul îi sunt însă iscoditoare. Străinul nu e un băutor obişnuit al localului şi nu se relaxează, ci se află de fapt în misiune. Literatura poliţistă în limba română este mai bogată din această lună cu o traducere importantă, graţie iniţiativei Editurii Nemira de a dedica, în cadrul colecţiei SUSPANS, o serie celebrului autor american Raymond Chandler. După ce ne-am învârtit printre atâţia detectivi serioşi, meticuloşi, cu figuri aristocratice, meditative sau năstruşnice, avem de acum ocazia să ne întâlnim şi cu imaginea neconveţională a epocii noir, cu figura flegmatică a detectivului hardboiled, pe care Chandler a făcut-o cunoscută în scrierile sale, prin personajul Philip Marlowe. Desigur s-ar putea să nu ne fie uşor să…

În căutarea eleganţei
Recenzii / 01/11/2010

GÂNDIŢI ELEGANT! Acum aproape 10 ani, apărea un film românesc semnat de Nae Caranfil care avea să transforme câteva replici memorabile în adevărate pastile de înţelepciune autohtonă. Ele condensau în câteva cuvinte bine potrivite, tot ce trebuia să ştii despre cerşetorie şi reuşită în România postdecembristă. În acelaşi film, Filantropica, unul din gangeterii locali rostea la un moment dat câteva vorbe cu semnificaţii „adânci”: „Viaţa e complexă şi are multe aspecte!”. Omul avea dreptate! Într-adevăr, nu trebuie să fii ameninţat de lumea interlopă ca să-ţi dai seama de aşa ceva. Iar cum să răspunzi unei asemenea provocări, părea de asemenea evident: îi faci faţă! Te asaltează zeci şi sute de probleme zilnic? Natural, trăim în epoca în care problemele se înmulţesc şi timpul de rezolvare se scurtează. Aşadar să le examinăm intens, să le cântărim cu atenţie, ca să găsim soluţiile adecvate pe care să le implementăm imediat. Ca să reuşeşti trebuie să te concentrezi asupra obiectului care te preocupă şi să reacţionezi cât se poate de repede. Pare un principiu destul de rezonabil… dacă vrem să găsim soluţii bune dar să ne asigurăm calea spre epuizare. Pe de altă parte, dacă vrem altfel de soluţii care să ofere maximum…