Club Gourmet
Recenzii / 26/02/2012

A fost nevoie de încă o întâlnire, la Schimb de Cărți Brașov, ca să-mi fac curaj să mă apropii din nou de un scriitor japonez, poate la fel de mare, deși  poate nu la fel de cunoscut ca Yasunari Kawabata sau Yukio Mishima. Este vorba de Jun’ichiro Tanizaki, o personalitate care a surprins în creațiile sale  erotismul și sexualitatea în ipostaze cât se poate de neobișnuite, preocupându-se însă și de schimbările pe care le-a traversat societatea japoneză în secolul XX. La ultima ediție a Schimbului de Cărți, aceeași Roxana Cârceag mi-a deschis apetitul pentru apropierea de autorii niponi, printr-o sugestie de lectură la fel de… senzorială ca Vechiul oraș imperial. Doar că de data aceasta era vorba de o senzorialitate mult mai brutală și mai intensă și, cu toate acestea, greu de ocolit. Cele șase povestiri cuprinse în volumul lui Tanizaki sunt cât se poate de ciudate: multe dintre ele beneficiază de introduceri de-a dreptul romanțioase și inocente, cu anotimpuri în care sufletul îți tresaltă de încântare, cu vârfuri de munte paradisiace, cu colțuri retrase și melancolice și sfârșesc cu torturi rafinate, cu prințese reîncarnate sau cu fiertură de fluturi și supă de covor de catifea. Și ce e și…

Seria Cantec de gheata si foc
Recenzii / 12/02/2012

Colegul meu Adi Lepus va recomanda seria CANTEC DE GHEATA SI FOC , semnata George R.R. Martin…. nu doar un anume volum, ci intreaga serie a carei lectura a desavarsit-o recent – ce experienta epica de proportii! Gheata si foc. Nordul si Sudul, Winterfell si Mereen, Ghis, Dorne. Sau mamuti, uriasi, lupi si dragoni, piramide, harpii. Calatoria la care ai pornit tu, cel care iei prima oara in mana „Urzeala Tronurilor” te duce mai departe decat ai gandit la inceput. Asa ca ai face bine sa memorezi hartile din carte. Pentru ca fie ca esti langa Zid, insotindu-l pe Jon Snow, fie ca esti in piramidele din Astapor, sau in arenele de lupta din Mereen cu Daeneris, sau la Debarcaderul regelui cu Lanisterii, sau in corabii cu Greyjoy, totul va fi ingemanat cu razboiul. Calatoria la care pornesti tu, cel ce citesti Urzeala Tronurilor, apoi Inclestarea regilor, Iuresul sabiilor, Festinul ciorilor, sau Dansul dragonilor  nu va fi una scurta. Si nu o vei parcurge pe un singur drum, de la un capat la altul. Vei strabate tot tinutul, insotind lupii stravechi cand vaneaza, uriasii cand ataca, vei vedea Rondul de noapte luptand, khall-ii gonind pe caii lor, dragonii crescand. Nu…

Doar Dumnezeu si noi
Recenzii / 04/01/2012

Îmi dau seama că, deși am văzut mai multe filme în care se pun la cale execuții publice, de-a lungul  mai multor secole (de la spânzurători și până la ghilotine, scaune electrice și injecții letale), nu am stat niciodată să mă gândesc prea mult la felul în care se pregătește și se înfăptuiește un asemenea eveniment (în fond, doar vizionarea sa, cel puțin pentru un spectator contemporan, pare a fi un act de o cruzime profundă, care cu greu poate stârni vreo altă curiozitate). Ignorant fiind, am avut adesea impresia că datoria de călău era mai degrabă o obligatie tranzitorie, dusă la bun sfârșit fie de un slujitor al temnițelor, fie de câte un soldat ales întâmplător, la momentul execuției. În fond, așa cum am văzut în special in secolul XX, o parte din statele care au menținut pedeapsa capitală au căutat să dizolve responsabilitatea execuției prin tot felul de metode ingenioase (de la plutonul de tragere care nu știe care din puști e încărcată și până la manetele oarbe de activare a scanului electric), poate tocmai pentru ca executorii să nu poarte povara vreunei remușcări pentru asumarea acelei poziții privilegiate, surprinsă perfect de titlul romanului lui Michel Folco, aceea…

La Asfintit
Recenzii / 14/02/2011

Ce-ar putea să însemne să fii scriitor profesionist? Să fi semnat multe creaţii proprii? Să te dovedeşti printre cei mai buni şi mai notorii în domeniul tău (primind o mulţime de premii)? Să trăieşti din ceea ce creezi? A fi recunoscut de critică, de public sau doar de tine însuţi? Între aceste instanţe, adesea conflictuale, răspunsul la întrebare devine tot mai problematic. Dar el poate fi, în acelaşi timp, lămuritor dacă te gândeşti la Stephen King – atunci îţi dai seama că un profesionist (scriitor, de data aceasta) e un om care îşi face treaba bine. Mai precis, un om care îşi conştientizează nişte posibilităţi (pe care le şi probează), îşi asumă o sarcină, creează nişte aşteptări şi le duce mereu la îndeplinire. Stephen King şi-a conştientizat o aplecare spre literatură (fără să îşi pună problema naturii ei, pur şi simplu “poveştile veneau”), şi-a asumat sarcina să facă timpul să treacă mai repede pentru cei aflaţi în călătorii lungi, prin transpunerea lor în alte lumi, a reuşit, a creat aşteptări din partea publicului şi (poate cea mai dificilă etapă – aceea a anduranţei) le-a satisfăcut aproape de fiecare dată. Prin îndeplinirea obiectivului asumat, Stephen King s-a dovedit a fi un…