Bogdan Suceavă: „Cred că literatura vie e spațiul unde se produc idei noi, care își întâlnesc publicul.”
Interviuri / 18/02/2019

Bogdan Suceavă (n. 27 septembrie 1969, Curtea de Argeș) este nu doar prozator, publicist, eseist (tradus în mai multe limbi şi premiat, atât la noi în ţară, cât şi peste hotare), ci și un reputat matematician, profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, orașul Fullerton, SUA. A studiat matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a și dat doctoratul în matematică în 2002. A publicat peste zece volume, printre cele mai cunoscute fiind „Imperiul generalilor târzii şi alte istorii” (2002, 2003), „Venea din timpul diez” (2004, 2010, 2014), „Miruna, o poveste” (2007, 2008, 2017), „Vincent nemuritorul” (2008), „Noaptea când cineva a murit pentru tine” (2010) sau „Republica” (2016). Cel mai recent volum al său este „Avalon. Secretele emigranților fericiți” (Editura Polirom, 2018). Despre această carte, dar și despre sine, Bogdan Suceavă a acceptat cu generozitate să purtăm, pentru libris.ro, acest dialog. Laurențiu-Ciprian Tudor: Bogdan Suceavă, acest interviu pe care ți-l propun, este, pentru mine, unul marcat de o serie de coincidențe pe care le-am constatat de când ne-am cunoscut. Ei bine, în afara aceleași zile de naștere (deși tu ești mai mare cu 10 ani), mai sunt și altele, despre care aș vrea să vorbim, evident fără să uităm cel mai recent volum al tău…

Ruslan cel credincios – Gheorghi Vladimov
Recenzii / 18/02/2019

Visul dezvoltării unui om nou, potrivit idealurilor unei societăți totalitare, un vis concretizat în politici brutale și opresive  a fost criticat de numeroși autori, inclusiv în texte literare pline de forță. Problema construcției unui om nou, în distopiile sau poveștile imaginate de autori precum Arthur Koestler, Mihail Bulgakov sau George Orwell, a unui om perfect obedient, loial, gata să își sacrifice individualitatea este aceea că el nu poate supraviețui sistemului. Sistemul care i-a dat naștere și care are drept de viață și de moarte asupra sa, devine, în cele din urmă un canibal care nu ezită, din rațiuni uneori arbitrare, să își devoreze supușii.  Figura omului nou, al instrumentului perfectat de un sistem totalitar este tragică, fără îndoială, aproape imposibilă de conceput pe termen lung:  dacă transformarea sau devenirea sa nu este completă, nu se ridică la înălțimea absurdă a exigențelor politice impuse, omul nou este sortit pierii, chiar dacă își duce viața conform moralei de partid și este un slujitor loial (dispus chiar să pună statul și conducătorii deasupra familiei și individului) oricând poate fi scos ca țap ispășitor din rațiuni ideologice, poate deveni mai util ca trădător și executat, dacă ajunge în afara sistemului, dacă iese din starea…

Singuratatea numerelor prime
Recenzii / 21/01/2019

Se spune că nu putem aplica matematica, atunci când vine vorba de relații interumane. Suntem ființe complexe, înzestrați cu acea aptitudine generală numită inteligență  și cu un set de emoții și sentimente- sisteme, la rândul lor, destul de complexe de navigare prin lume care ne controlează dar care sunt, la rândul lor controlabile. Aceasta este, încă, magia interacțiunilor umane: faptul că scapă (măcar parțial) previzibilității, modelării științifice care ne-ar aminti că suntem mai degrabă niște mașini calculabile, reproductibile și nu ființe privilegiate angrenate în aventuri individuale și particulare. Scriitorul italian Paolo Giordano reușete însă să amestece subtil și interesant matematica într-o (posibilă) poveste de dragoste, fără să neutralizeze misterul ei, ba chiar reușind să-l amplifice. E drept că autorul nu se folosește de matematică pentru a modela pur și simplu legătura dintre cele două personaje principale dar reușește să introducă o metaforă atât de puternică și de sugestivă pentru această relație, încât orice altă explicație ar părea de prisos (un efect ironic interesant, până la urmă al unei figuri de stil:  facilitează înțelegerea mult mai precisa  decât ar fi făcut-o o abordare explicită). SINGURĂTATEA NUMERELOR PRIME, un roman tradus și republicat de Editura Polirom (după apariția sa inițială la Editura…

Ierbar – Andrei Dosa
Recenzii / 10/01/2019

ANDREI DÓSA s-a născut în 1985, la Brașov. A publicat volumele de poezie Când va veni ceea ce este desăvârșit (Editura Tracus Arte, 2011), American Experience (Editura Cartea Românească, 2013), Nada (Editura Pandora M, 2015) și Adevăratul băiat de aur (Casa de Editură Max Blecher, 2017). A tradus mai multe cărți din engleză și maghiară. În anul 2017 a fost unul dintre cei zece scriitori incluși în programul New European Voices, coordonat de platforma Literature Across Frontiers. În prezent este redactor al revistei „Poesis International“. Un roman care putea fi despre repetiție și paranoia, dar este despre sensibilitate și prietenie, despre oameni în subsoluri cu lumină slabă pe care îi apropie nesiguranța. Student la Regie, personajul principal visează un film marca Fără Chef Productions în colaborare cu Lehamite Films și ce iese este această carte, la granița dintre supralicitare și plictis, o poveste despre ratare, neverosimilă prin relaxarea și detașarea pe care o induce. După primele pagini te aștepți ca la un moment dat un valet să scoată pe ușa din spate o piramidă din coji de portocale și lămâi stoarse, cum se întâmpla în Marele Gatsby. Dar nu se întâmplă asta. Un muncitor necalificat la o firmă de finisaje…