Fata cu cercel de perlă
Recenzii / 18/09/2018

Un  fenomen editorial  de la finalul anilor 90,  una dintre cele mai bine vândute cărți din SUA , care îi va aduce notorietate mondială lui Tracy Chevalier și va inspira deopotrivă o ecranizare și o piesă de teatru, FATA CU CERCEL DE PERLĂ este un roman care ar părea, la prima vedere, prea ambițios sau, dimpotrivă, prea plictisitor: să spui povestea genezei ficționale, speculative a unui singur tablou, într-o perioadă cultural-istorică relativ necunoscută de publicul larg, antrenând și un artist celebru, precm Johannes Vermeer și o mulțime de tehnici de pictură ar părea fie o misiune demnă de Irving Stone (cu sute de pagini, se înțelege), fie o construcție cu șanse mari să se deșire sau să împrăștie prea mult atenția cititorului. Popularitatea de care s-a bucurat, încă de la apariție, cartea lui Tracy Chevalier dovedește faptul că prozatoarea de origine americană a reușit să depășească orice rezervă și dificultate în  gestionarea unei asemenea provocări narative cu un secol opac nespecialiștilor, o pictură frumoasă și misterioasă, personaje reale transpuse fictiv. Fata cu cercel de perlă este de fapt o poveste greu de încadrat și complexă în sine:  o imersiune istorică (chiar dacă nu foarte elaborată), o poveste aparte de dragoste,…

Minunata lume nouă
Recenzii / 28/08/2018

Între cele două mari distopii literare ale secolului al XX-lea, 1984, respectiv Minunata lume nouă, cartea lui Aldous Huxley pare dezarmant de actuală chiar și pentru timpurile contemporane. În vreme ce romanul lui George Orwell a aproximat spiritul unei dictaturi aproape perfecte, anticipând ambițiile de control prin forță și paranoia ale regimurilor dictatoriale din timpul Războiului Rece, romanul lui Huxley propune o tiranie cu față umană, tirania fericirii obligatorii, condiționată chimic și genetic, într-o societate așezată pe principii aproape matematice. Dacă Orwell a livrat modelul exemplar de dictat comunist, Huxley a reușit să rafineze modelul absolut capitalist-fascist, care nici nu mai caută să convingă sau să pedepsească ci operează mult mai sigur prin condiționare, recompense punctuale, inginerie socială și genetică. Falimentul dictaturilor susținute prin forță a lăsat loc dictaturii economice consumeriste, în care anestezia liberului arbitru, a conștiinței critice nu se mai realizează printr-un factor extern, printr-un Big Brother, ci este autoadministrată chiar de cetățeni, care au resursele fericirii la purtător. Astăzi, în epoca triumfului consumerist, în care ne gândim  adesea întreaga viață în termeni economici și hedoniști, în care ne baricadăm în bule virtuale și reale, alcătuindu-ne selectiv mica lume protectoare în care vrem să locuim suntem poate cu…

Confesiunile leoaicei
Recenzii / 25/07/2018

După numeroase popasuri de lectură europene sau americane, pentru ediția din luna iulie a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am ales un roman proiectat în Africa îndepărtată, un roman scris de un autor portughez născut însă în Mozambic, Mia Couto. Confesiunile leoaicei, romanul semnat de Mia Couto și tradus la Editura Polirom este o poveste subtilă despre ciocnirea dintre civilizații și fantomele trecutului scrisă într-o cheie metaforică, din care nu lipsesc veritabile explorări antropologice. Inspirat dintr-un fapt real, al atacului unor lei asupra unor comunități rurale din Mozambic, romanul lui Mia Couto e construit pe două voci narative, aparent antagonice și totuși legate indisolubil. În satul Kulumani, un sat în care europenii au durat o misiune catolică,  o familie își înmormântează fata ucisă de lei.  Pentru a rezolva problema atacului dezlănțuit, care tulbură profund comunitatea,  localnicii colaborează cu europeanul Arcanjo Baleiro, un profesionist veteran care a decis să își finalizeze ultima vânătoare din carieră în savanele africane. Baleiro e primit cu ambivalență de comunitatea locală, temătoare pe de o parte că nou venitul le va tulbura tradițiile, investind speranțe, pe de altă parte, în acest individ privit ca un fel de posibil justițiar divin. Baleiro e călăuzit…

Însemnări dintr-o țară mare
Recenzii / 17/07/2018

Americanii au stârnit, încă de la întemeierea ca natiune, reacții opuse în rândul europenilor și nu numai: de la adulații și aprecieri care au alimentat ceea ce a devenit mai târziu mitul  visului american, al prosperității economice prin propriile forțe și al libertății individuale și până la critici acide privitoare la lipsa unei identități, la superficialitate, la materialism. Desigur, în ultimii 60-70 de ani, de când SUA s-a impus și a rezistat ca cea mai mare putere economico-militară de pe glob, antipatiile s-au întețit: orientul a criticat imperialismul american, comuniștii au criticat triumful dominației burgheziei, postnouăzeciștii au criticat modelul societății mcdonaldizate, ecologiștii au criticat presiunea marilor companii asupra reglementărilor în ceea ce privește distrugerea mediului etc. Fără îndoială că antiamericanismul e probabil mai răspândit ca oricând astăzi, când aproape oricine poate să producă și să distribuie la scară largă un așa zis documentar. Dincolo de argumentele și polemicile pe tema antiamericanismului care au făcut istorie în ultimele decenii (și care au fost benefice, până la urmă atâta timp cât au revelat și au atras atenția asupra fenomenelor sociale și politice generate de modelele americane), tonul încrâncenat al multor critici tinde să devină obositor și să capete esențe lemnoase. În acest…