Sfârșitul competenței – Tom Nichols
Recenzii / 29/05/2019

Ultima jumătate de secol a adus cu sine schimbări profunde și efecte paradoxale pe care suntem provocați să le înțelegem. Emanciparea minorităților, prăbușirea (măcar oficială) a diferențelor de rasă și clasă, căderea lumii politice bipolare și triumful liberalismului democratic,  accesibilitatea educației, accesibilitatea informației, prosperitatea economică tot mai ușor disponibila, apariția internetului și a gadgeturilor digitale, toate sunt doar câteva repere care au reconfigurat traiul pentru omul contemporan, lansând însă noi provocări legate de libertate, identitate sau relația cu tehnologia (explorate interesant, printre alții, de Yuval Harari în volumele sale devenite bestselleruri). Un alt aspect profund adus cu valul schimbărilor,  care ne afectează deja viețile,  care a constituit o placă turnantă importantă a societăților complexe dar care a intrat astăzi într-o criză fără precedent este, așa cum surprinde profesorul american Tom Nichols, într-un memorabil volum tradus și publicat de Editura Polirom este chiar competența. Trăim într-o lume a sfârșitului competenței, o lume în care, chiar dacă formăm experți,  nu mai avem încredere în ei? Dar de ce am mai avea, atâta timp cât cu toții avem acces la informații de specialitate și la educație superioară? Este acesta un efect inevitabil al lărgirii adresabilității educaționale și informaționale? Este periculos? Cauzele și efectele…

Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov
Noutati , Recenzii / 22/04/2019

Cuplurile celebre, mai ales cele care implică artiști, fie că vorbim de scriitori, actori, pictori sau muzicieni exercită o fascinație neîndoielnică asupra publicului larg. Unele dintre acestea sunt pur și simplu pilduitoare, exemplare, sunt modele care ne antrenează imaginația și oferă fragmente de excepționalitate. Altele pun în lumină personalitatea artistului, sunt o fereastră spre descoperirea conturului uman din spatele măștii artistice. Sunt însă și povești care uimesc prin longevitatea lor, dar care rețin, în același timp un aer enigmatic, care te fac să te întrebi, chiar și după ce te raportezi la biografii elaborate , chiar și după ce parcurgi mai multe interviuri: cum au fost posibile aceste relații, care au fost elementele care i-au unit pe doi oameni atâtea decenii? O asemenea poveste este cea dintre Vera și Vladimir Nabokov, pe care Aurora Liiceanu o explorează în cel mai recent volum publicat la Editura Polirom. Aurora Liiceanu nu este la prima inițiativă de acest gen, de a cerceta relațiile celebre ale unor personalități literare. Volumul SUPUSE SAU REBELE, publicat tot la Editura Polirom, urmărește comparativ destinele Ernest Hemingway-Hadley Hemingway, respectiv F.Scott Fitzgerald-Zelda Fitzgerald pentru a scoate în evidență două versiuni ale feminității, în dimensiunea lor universaltă. TÂNĂRA CU PĂRUL…

Zilele lui MM – Sebastian Lăzăroiu
Recenzii / 01/04/2019

Este de înțeles interesul crescând pentru portretizarea unei maladii tot mai problematice pentru secolul în care trăim, odată cu creșterea speranței de viață, anume Boala Alzheimer. De la literatură sau film (cel mai recent și la îndemână exemplu, recompensat și cu Oscar este ecranizarea romanului Still Alice) sau jocuri video, toate mediile culturale caută să oglindească, din diferite unghiuri, impactul devastator pe care această maladie îl are asupra celui diagnosticat dar și asupra familiei. Dincolo de incidența crescută a acestei maladii la vârste înaintate, există situații (cu preponderență condiționate genetic) în care demența Alzheimer debutează precoce, la vârste mijlocii. Consecințele relaționale și personale sunt cu atât mai problematice în această situație, mai ales că ambii parteneri, în general, între 40 și 50 de ani sunt încă  activi și  dinamici. De la o asemenea premisă sensibilă pornește romanul lui Sebastian Lăzăroiu, ZILELE LUI MM, publicat în colecția Ego Proză a Editurii Polirom. Marlon și Jane Mont sunt un cuplu trecut de 40 de ani, fără copii. Jane află că e diagnosticată cu demență Alzheimer, un eveniment care transformă viața de familie. Soțul ei, Marlon,  un corector de scenarii, renunță la activitatea sa profesională pentru a petrece cât mai mult timp cu…

Bogdan Suceavă: „Cred că literatura vie e spațiul unde se produc idei noi, care își întâlnesc publicul.”
Interviuri / 18/02/2019

Bogdan Suceavă (n. 27 septembrie 1969, Curtea de Argeș) este nu doar prozator, publicist, eseist (tradus în mai multe limbi şi premiat, atât la noi în ţară, cât şi peste hotare), ci și un reputat matematician, profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, orașul Fullerton, SUA. A studiat matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a și dat doctoratul în matematică în 2002. A publicat peste zece volume, printre cele mai cunoscute fiind „Imperiul generalilor târzii şi alte istorii” (2002, 2003), „Venea din timpul diez” (2004, 2010, 2014), „Miruna, o poveste” (2007, 2008, 2017), „Vincent nemuritorul” (2008), „Noaptea când cineva a murit pentru tine” (2010) sau „Republica” (2016). Cel mai recent volum al său este „Avalon. Secretele emigranților fericiți” (Editura Polirom, 2018). Despre această carte, dar și despre sine, Bogdan Suceavă a acceptat cu generozitate să purtăm, pentru libris.ro, acest dialog. Laurențiu-Ciprian Tudor: Bogdan Suceavă, acest interviu pe care ți-l propun, este, pentru mine, unul marcat de o serie de coincidențe pe care le-am constatat de când ne-am cunoscut. Ei bine, în afara aceleași zile de naștere (deși tu ești mai mare cu 10 ani), mai sunt și altele, despre care aș vrea să vorbim, evident fără să uităm cel mai recent volum al tău…