Istoria nu este predictibilă niciodată.
Interviuri , Noutati , Taifasuri / 31/10/2019

Adrian Cioroianu este doctor în istorie, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, fost ministru de externe, iar, în prezent, ambasador al României la UNESCO. Este autorul mai multor cărți de istorie a României (dar nu numai de istorie), coautor de manuale de liceu iar, din 2013, prezentatorul cunoscutei emisiune de televiziune “5 minute de Istorie”. Cu ocazia prezenței domniei-sale la Brașov, am stat de vorbă despre cea mai recentă carte, despre trecutul și viitorul României și despre problemele țării în context european și mondial. Laurențiu-Ciprian Tudor: Domnule Cioroianu, pe 24 iulie a.c., ați lansat la Brașov, în calitate de editor și coordonator, volumul “UN CENTENAR și mai multe teme pentru acasă”. Vă rog mult să pornim dialogul nostru de la acest volum și, în acest sens, mă voi folosi chiar de subtitlul lucrării ca să vă rog să îmi răspundeți pe scurt: într-adevăr, ce au învățat și ce nu au învățat românii din ultimul secol de istorie? ADRIAN CIOROIANU: Evident că nu o să pot povesti aici cuprinsul cărții, dar pot să spun că volumul își propune – prin textele mele și ale colaboratorilor mei – identificarea unora dintre punctele nevralgice ale funcționărtii statului român în ultima…

Constantin – Iulian Bocai
Noutati , Recenzii / 07/10/2019

Una dintre experiențele decisive ale oricărui student care pleacă de acasă și ia contact cu un oraș nou este experiența cazării, instalării într-o altă locuință. Mai mult decât o tranziție domiciliară obișnuită, primele mutări în studenție fac parte din ritualul simbolic al întemeierii unei noi familiarități, pe coordonatele unui alt tip de viață: o viață autonomă, plină de posibilități. Momentul acela al primelor mutări vine destul de brutal peste tine: este un exil din zona de confort, o provocare de adaptare și o confirmare actuală și autentică a faptului că trăiești o altă perioadă a vieții, că ai devenit matur și independent. Iar când ajungi să te muți dintr-un oraș de provincie la București, întregul proces are un impact cu atât mai mare, cu cât obișnuințele domoale și cuminți (ascuțite și de o oarecare aroganță provincială) primesc o lovitură puternică într-un mediu competitiv, nerăbdător și nepăsător. În acest context, toate experiențele par mai memorabile, fie el plăcute și neplăcute, cu cât naivitatea și toleranța studentului proaspăt mutat se ciocnesc cu noutatea, bizareria sau chiar răutatea străinilor. Despre acest moment privilegiat, generator deopotrivă de nostalgii dulci-amare dar și de amintiri cu accente  sinistre, ale începuturilor sărăcăcioase și disperate,  înfruntate totuși cu…

Baiatul sălbatic – Paolo Cognetti
Recenzii , Taifasuri / 01/10/2019

Fantezia întoarcerii la natură, în locul originar din care a ascensionat omul, înaintea întemeierii societății civilizate reprezintă o temă recurentă a imaginarului colectiv, de câteva secole încoace, cu atât mai actuală, într-o societate sufocată de artificial, de alienare și de lipsă de sens. Astăzi o asemenea fantezie, cu atât mai mult decât în urmă cu o sută sau două sute de ani, este însă mult mai greu de asumat, deși e distilată în aproximările stilurilor de viață eco-organice-alternative. Iar asta pentru că poate, în zilele noastre, mai mult decât în trecut, suntem mai vulnerabili și mai dependenți ca niciodată de confortul și prosperitatea durate în cadrul social pe care l-am construit. Străini aproape complet de mijloacele de fabricație ale produselor pe care le folosim, dar având totul la îndemână, chiar și când vine din capătul celălalt al globului, preocupați mai degrabă să ne menținem tineri, să trăim prezentul, neîngrijorați de amenințările care i-au decimat pe strămoșii noștri (de la lipsa de hrană la cele mai banale boli),  preocupați să găsim noi moduri de a ne înșela plictiseala inevitabilă, cochetăm cu ideea unei eterne reîntoarceri, într-un spațiu natural nealterat, cu frumusețea și farmecul său spontane, un spațiu care însă își dezvăluie…

În căutarea corpului regăsit
Recenzii / 29/07/2019

Odată cu stabilizarea parțială a economiei României,  după integrarea în Uniunea Europeană, odată cu reformele din domeniul justiției,  vizibile, operaționale (până la un punct, trecând peste controversele din ultimii doi ani) motivația de emigrare a românilor, cel puțin cea a clasei de mijloc din mediul urban care nu se mai zbate la limita sărăciei a gravitat cel mai mult în jurul a două întrebări, expresii ale unor angoase insurmontabile: dacă eu/o rudă apropiată se îmbolnăvește și ajunge într-un spital din România?  Respectiv: ce fel de educația vor primi copiii mei? Dincolo de baza pur empirică a afirmațiilor și interogațiilor expuse anterior, nu e greu de observat faptul că învățământul și sistemul de sănătate rămân și astăzi omul negru al tranziției, acel gen de repere înfricoșătoare, aparent nereformabile (sau greu de desprins dintr-o retorică goală a unei schimbări etern așteptate) capabile să ne amintească mereu că evoluția țării noastre are încă multe etape profunde de parcurs, etape suficiente să ne fundamenteze lehamitea, pesimismul,  teama sau chiar motivația de a părăsi România. Ce se află în spatele acestei mitologii a dezamăgirii, cu cele două rădăcini de care aminteam (educația și spitalul)? Zilnic suntem bombardați cu știri despre neputințele sistemului, zilnic auzim istorii,…