Singuratatea numerelor prime
Recenzii / 21/01/2019

Se spune că nu putem aplica matematica, atunci când vine vorba de relații interumane. Suntem ființe complexe, înzestrați cu acea aptitudine generală numită inteligență  și cu un set de emoții și sentimente- sisteme, la rândul lor, destul de complexe de navigare prin lume care ne controlează dar care sunt, la rândul lor controlabile. Aceasta este, încă, magia interacțiunilor umane: faptul că scapă (măcar parțial) previzibilității, modelării științifice care ne-ar aminti că suntem mai degrabă niște mașini calculabile, reproductibile și nu ființe privilegiate angrenate în aventuri individuale și particulare. Scriitorul italian Paolo Giordano reușete însă să amestece subtil și interesant matematica într-o (posibilă) poveste de dragoste, fără să neutralizeze misterul ei, ba chiar reușind să-l amplifice. E drept că autorul nu se folosește de matematică pentru a modela pur și simplu legătura dintre cele două personaje principale dar reușește să introducă o metaforă atât de puternică și de sugestivă pentru această relație, încât orice altă explicație ar părea de prisos (un efect ironic interesant, până la urmă al unei figuri de stil:  facilitează înțelegerea mult mai precisa  decât ar fi făcut-o o abordare explicită). SINGURĂTATEA NUMERELOR PRIME, un roman tradus și republicat de Editura Polirom (după apariția sa inițială la Editura…

Ierbar – Andrei Dosa
Recenzii / 10/01/2019

ANDREI DÓSA s-a născut în 1985, la Brașov. A publicat volumele de poezie Când va veni ceea ce este desăvârșit (Editura Tracus Arte, 2011), American Experience (Editura Cartea Românească, 2013), Nada (Editura Pandora M, 2015) și Adevăratul băiat de aur (Casa de Editură Max Blecher, 2017). A tradus mai multe cărți din engleză și maghiară. În anul 2017 a fost unul dintre cei zece scriitori incluși în programul New European Voices, coordonat de platforma Literature Across Frontiers. În prezent este redactor al revistei „Poesis International“. Un roman care putea fi despre repetiție și paranoia, dar este despre sensibilitate și prietenie, despre oameni în subsoluri cu lumină slabă pe care îi apropie nesiguranța. Student la Regie, personajul principal visează un film marca Fără Chef Productions în colaborare cu Lehamite Films și ce iese este această carte, la granița dintre supralicitare și plictis, o poveste despre ratare, neverosimilă prin relaxarea și detașarea pe care o induce. După primele pagini te aștepți ca la un moment dat un valet să scoată pe ușa din spate o piramidă din coji de portocale și lămâi stoarse, cum se întâmpla în Marele Gatsby. Dar nu se întâmplă asta. Un muncitor necalificat la o firmă de finisaje…

Doamna Fletcher -Tom Perrotta
Recenzii / 09/01/2019

Acum câțiva ani am citit romanul lui Tom Perrotta, Profesoara de abstinență, apărut la Editura Trei, în colecția Fiction Connection – o comedie neagră, cu un aer satiric la adresa conservatorismului american ipocrit într-o comunitate supratensionată între polul corectitudinii politice și polul intoleranței. Mai târziu, am văzut filmul foarte bine primit, cu un scenariu semnat tot Tom Perrotta,  Little Children, o poveste care surprinde realități amare din viața de cuplu construită pe aceleași coordonate melodramatice, în care personajele interpretate de Patrick Wilson și Kate Winslet eșuează într-un parcurs bovaric în a se reconstrui dincolo de plictiseala vârstei de mijloc. Tocmai pentru că mi-a plăcut stilul autorului american, de a ataca subiecte dramatice într-o cheie nelipsită de ludic și ironie, am ales să citesc romanul Doamna Fletcher, recent tradus și publicat la Editura Polirom, o poveste care antrenează pe deplin realitățile problematice ale secolului al XXI-lea Povestea e centrată în jurul a două personaje, o mamă și un fiu. Mama, Eve Fletcher, este o femeie divorțată ,  trecută de 40 de ani, cu  o slujbă de succes care îi dă anumite satisfacții nu doar financiare,  la un Centru de Seniori, pusă în situația de a se despărți de fiul ei, Brendan,…

Între violență și compasiune
Recenzii / 17/12/2018

Dacă se spune că ai atâtea vieți câte cărți ai citit, atunci poate nu e deplasat să observăm că, un psihiatru are tot atâtea vieți, câți pacienți a întâlnit. Poate cea mai narativă specialitate medicală, centrată pe întâlnirea cu omul ca întreg, cu personalitatea sa, cu istoria sa identitară,  psihiatria te pune față în față nu doar cu biografii, destine, dar și cu întrebările adânci ale umanității, cu acele condiții limită care te fac să îți chestionezi propria structură axiologică, existențială. Experiența psihiatrului Ion Vianu este însă potențată și îmbogățită de afinitățile sale literare, de faptul că a trăit și a lucrat atât în lagărul comunist cât și în paradisul iluzoriu capitalist, developând o experiență bogată, asupra căreia se întoarce reflexiv și empatic în unul dintre cele mai frumoase volume de memorialistică publicate în acest an la Editura Polirom. Într-o combinație eclectică, dar bine închegată de amintiri și reflecții, Ion Vianu se folosește de propria sa biografie profesională și intelectuală pentru a medita pe marginea evoluției și a mizelor unei specialități pe care a practicat-o și care a cunoscut o adevarătă revoluție în ultimii 50 de ani, dar care a și fost pervertită de statele autoritare ca mijloc de a…