Fontana di Trevi
Recenzii / 26/11/2018

Impresionant și cuprinzător, Fontana di Trevi este romanul care încheie unul dintre cele mai longevie proiecte epice ale literaturii române contemporane. Prin trilogia începută în 1975, cu romanul Drumul egal al fiecărei zile, continuată în 2010 cu Provizorat și finalizată în 2018 cu Fontana di Trevi, Gabriela Adameșteanu a reușit de fapt să construiască o panoramă complexă, vie și densă în nuanțe asupra lumii românești din ultima jumătate de secol, privită ca o prefacere continuă și, adesea, traumatizantă. Fără să fiu familiar cu Letiția Branea, personajul central care traveresează această trilogie (luând contact doar cu Vica Delcă, protagonista memorabilă din celălalt roman al anilor 80 foarte cunoscut al Gabrielei Adameșteanu, anume Dimineața pierdută), am citit însă cu plăcere Fontana di Trevi. Trecută de a doua tinerețe, Letiția Branea se întoarce în România, la București,   după o experiență occidentală întinsă pe aproape două decenii, la prietenii ei Morarii (Sultana și Aurelian Moraru), pentru a încerca să clarifice aspecte legate de moștenirile de familie. Un personaj încă inedit pentru cei de o vârstă cu ea din țară, Letiția pare o victorioasă a destinului: are suficienți bani, suficientă voință pentru a duce o viață sănătoasă (cu tenis, yoga și o alimentație pe măsură)…

Heather, cu totul
Recenzii / 12/11/2018

M-am uitat la câteva episoade din serialul Mad Men, o poveste proiectată în perioada ascensiunii publicitarilor din anii 60 din SUA și recunosc că m-a prins și am urmărit apoi toate sezoanele – nu pentru că aș avea un interes aparte pentru istoria publicității, ci mai degrabă pentru că Matthew Weiner, creatorul serialului reușește să exploreze psihologia unei epoci (de la relațiile de familie, statutul femeii, standardele profesionale capitaliste) și mai ales să construiască o serie de personaje interesante (locul principal ocupându-l, desigur, protagonistul Don Draper), multidimensionale și enigmatice. Tocmai pentru proba acestui talent,  al construcției credibile și provocatoare de personaje, nu am ezitat să citesc microromanul semnat de Matthew Weiner, HEATHER, CU TOTUL (publicat în limba română la Editura Polirom),  o poveste pe cât de scurtă , pe atât de concentrată despre bizareria dinamicilor familiale. Mark și Karen alcătuiesc un cuplu destul de obișnuit, intrat deja pe panta degradării armoniei maritale, sub presiunea timpului și a rutinelor încăpățânate. Fiecare pare să se fi aflat aproape de ratare, fie ea profesională sau personală, chiar înainte să se întâlnească, dar căsătoria lor pare să le fi adus șansa unei salvări și recuperări. Mark are în jur de 40 de ani când…

Fata cu cercel de perlă
Recenzii / 18/09/2018

Un  fenomen editorial  de la finalul anilor 90,  una dintre cele mai bine vândute cărți din SUA , care îi va aduce notorietate mondială lui Tracy Chevalier și va inspira deopotrivă o ecranizare și o piesă de teatru, FATA CU CERCEL DE PERLĂ este un roman care ar părea, la prima vedere, prea ambițios sau, dimpotrivă, prea plictisitor: să spui povestea genezei ficționale, speculative a unui singur tablou, într-o perioadă cultural-istorică relativ necunoscută de publicul larg, antrenând și un artist celebru, precm Johannes Vermeer și o mulțime de tehnici de pictură ar părea fie o misiune demnă de Irving Stone (cu sute de pagini, se înțelege), fie o construcție cu șanse mari să se deșire sau să împrăștie prea mult atenția cititorului. Popularitatea de care s-a bucurat, încă de la apariție, cartea lui Tracy Chevalier dovedește faptul că prozatoarea de origine americană a reușit să depășească orice rezervă și dificultate în  gestionarea unei asemenea provocări narative cu un secol opac nespecialiștilor, o pictură frumoasă și misterioasă, personaje reale transpuse fictiv. Fata cu cercel de perlă este de fapt o poveste greu de încadrat și complexă în sine:  o imersiune istorică (chiar dacă nu foarte elaborată), o poveste aparte de dragoste,…

Minunata lume nouă
Recenzii / 28/08/2018

Între cele două mari distopii literare ale secolului al XX-lea, 1984, respectiv Minunata lume nouă, cartea lui Aldous Huxley pare dezarmant de actuală chiar și pentru timpurile contemporane. În vreme ce romanul lui George Orwell a aproximat spiritul unei dictaturi aproape perfecte, anticipând ambițiile de control prin forță și paranoia ale regimurilor dictatoriale din timpul Războiului Rece, romanul lui Huxley propune o tiranie cu față umană, tirania fericirii obligatorii, condiționată chimic și genetic, într-o societate așezată pe principii aproape matematice. Dacă Orwell a livrat modelul exemplar de dictat comunist, Huxley a reușit să rafineze modelul absolut capitalist-fascist, care nici nu mai caută să convingă sau să pedepsească ci operează mult mai sigur prin condiționare, recompense punctuale, inginerie socială și genetică. Falimentul dictaturilor susținute prin forță a lăsat loc dictaturii economice consumeriste, în care anestezia liberului arbitru, a conștiinței critice nu se mai realizează printr-un factor extern, printr-un Big Brother, ci este autoadministrată chiar de cetățeni, care au resursele fericirii la purtător. Astăzi, în epoca triumfului consumerist, în care ne gândim  adesea întreaga viață în termeni economici și hedoniști, în care ne baricadăm în bule virtuale și reale, alcătuindu-ne selectiv mica lume protectoare în care vrem să locuim suntem poate cu…