Azaleea Roşie
Recenzii / 03/05/2010

EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ… MAO? Cei care au prins perioada ceauşistă târzie sunt familiari cu deşănţatele manifestări pe care tovarăşul secretar general le pretindea, cu ocazia diverselor aniversări Cântarea României, respectiv 23 August sunt doar două dintre reperele culturale ale Epocii de Aur care epuizau, în spectacole elaborate, mii de oameni chemaţi să aducă un omagiu (ne)meritat înţeleptului conducător. Mai ştim că fascinaţia pentru asemenea desfăşurări i-a fost inspirată lui Ceauşescu mai ales de vizitele făcute în Coreea de Nord şi China. Importul instrumentelor de promovare a cultului personalităţii n-a dat însă acelaşi randament pe plaiurile mioritice. Românii au avut cel mult respect pentru liderul de la Bucureşti, pentru curajul nealinierii ideologice de la sfârşitul anilor 60. În rest, toată propaganda de înfăţişare a cizmarului din Scorniceşti drept arhitect desăvârşit al idealurilor naţionale n-a fost în stare să ţeasă o poveste de amor între popor şi conducător. Memoriile lui Anchee Min ne vorbesc însă despre un tărâm în care o asemenea poveste a fost o realitate de nezdruncinat: China din perioada Revoluţiei Culturale. Acolo şi atunci, un popor şi-a iubit sincer conducătorul, chiar şi când acesta avea la activ milioane de victime pricinuite de foamete şi planuri economice dezastruoase. Acolo, slăvirea…

Prep
Recenzii / 12/04/2010

MAREA AMEŢEALĂ Că adolescenţa e o perioadă întortocheată, o ştim cu toţii, dar când trebuie să ţi-o petreci într-un lăcaş de cult al tradiţiei academice lucrurile se complică exponenţial. Să zicem că eşti o fată obişnuită din Indiana şi tatăl tău nu e decât un banal comerciant de saltele căruia îi place să glumească fără perdea în public, sub privirile aprobatoare ale mamei. Să zicem că tu ai reuşit să ajungi cu bursă la o şcoală unde se înghesuie odraslele unor jucători cu greutate pe piaţa capitalistă. Destul de mulţi din puştii aceştia sunt plini de orgolii, ambiţii şi opinii care te şterg din start de pe harta “lucrurilor care contează”. Să mai zicem că nu străluceşti prin nimic: nici prin atractivitate, nici prin rezultate şcolare şi evident, nici prin contul din bancă al familiei. A,  să nu uităm, nu ai decât 13 ani, şi tocmai te-ai trezit în braţe cu o conştiinţă care-şi pune prea multe întrebări. Te simţi puţin ameţit? Puţin mai mult? Descurcă-te, n-ai încotro! Vezi să nu te îndrăgosteşti de vedeta liceului, că o să ameţeşti şi mai rău! Şi dacă tot o vei face să nu speri la vreun destin de Cenuşăreasă, cu final fericit,…

Grădina Raiului
Recenzii / 01/04/2010

TINEREŢE, AMOR, VREMURI FRUMOASE David si Catherine compun un cuplu care se răsfaţă, într-o vacanţă prelungită parcă, la nesfârşit, undeva de-a-lungul Rivierei franceze, un autentic paradis al îndrăgostiţilor. Plimbări cu bicicleta sau cu maşina pe faleza însorită, relaxare pe plajele încinse, băi revigorante în valurile Mediteranei,  dejunuri copioase şi cocktailuri răcoritoare, savurate sub privirile pline de solicitudine ale ospătarilor şi amor, amor fără limite, într-o atmosferă de dolce far niente, caracteristică proaspăt căsătoriţilor aflaţi în luna de miere. Pare a fi debutul unui poveşti siropoase şi lacrimogene? Nu vă lăsaţi înşelaţi, călăuza voastră este marele Hemingway, a cărui amprentă o veţi regăsi, fără doar şi poate, în acest ultim roman neterminat, publicat postum. Apucăturile cuplului de americani sunt privite cu indulgenţă de localnici, sunt tratate drept excentricităţi ale străinilor, ale junilor îndrăgostiţi. Căci David şi Catherine nu provoacă doar ridicări de sprâncene, prin vestimentaţia neobişnuită (suntem pe vremea când pantalonii scurţi stârnesc încă dezaprobări în comunităţile rurale), cât mai ales prin felul ciudat prin care par să-şi testeze posibilităţile sentimentale. Protagoniştii se iubesc, fără îndoială, cu acea dragoste năvalnică, proaspată, aparent inepuizabilă a tinereţii. Dar tumultul iubirii stimulează uneori periculos de mult şi imaginaţia. David şi Catherine aparţin unei generaţii…