Jurnal rusesc
Recenzii / 24/06/2010

O FOTOGRAFIE PERSONALĂ DE EPOCĂ Există probabil perioade istorice stigmatizate definitiv în memoria colectivă, sub semnul unor cuvinte definitorii care caută să sintetizeze (poate nepermis de mult) un climat socio-politic dintr-un anumit moment. La ce ne gândim, de pildă, când auzim despre anii care au urmat imediat celui de-al doilea război mondial? Foamete, lipsuri, teroare, dezbinare şi declanşarea unui alt tip de conflict. Arena politică era dominată de deteriorarea relaţiilor între foştii aliaţi care a culminat cu acea cădere a cortinei de fier, anunţată de Winston Churchill. Spaţiul social suferea încă de pe urma distrugerilor, privaţiunilor şi chiar a proaspetelor forme de teroare care şi-au făcut loc mai ales în Europa de Est. Marile puteri îşi pregăteau popoarele pentru o nouă încrâncenare şi duşmănire. Demonizarea adversarului, tehnică tipică în strategiile propagandistice căpăta contur atât în SUA, cât şi în URSS. Americanii erau burghezi imperialişti cu intenţii agresive sprijinite de arme nucleare, în vreme ce ruşii erau comunişti periculoşi obsedaţi să îmbrace lumea în roşul tiraniei şi al sângelui disidenţilor. Călătoria pe care John Steinbeck a făcut-o în 1948, în URSS, s-a născut tocmai dintr-o nemulţumire faţă de portretul bipolar, subordonat antipatiilor politice, pe care noua ordine mondială părea să îl…

Oreste Teodorescu ne aduce Codul la Braşov
Evenimente / 22/06/2010

După ce ne-am străduit secole la a rând să dezvrăjim lumea, prin eforturile raţiunii şi ale discursului raţional după ce am spart adevărul în bucăţi şi am împărţit fragmentele fiecărei specialităţi ştiinţifice, am rămas epuizaţi şi încâlciţi într-o sumă de descrieri indiferente ale universului. Am încercat să înţelegem lumea secvenţial, prin descompunere şi am rămas rătăciţi în reţeaua complexă a diviziunilor disparate. Mai există însă şi alte căi prin care putem să dăm un sens nevoilor noastre de înţelegere. Avem ocazia să recompunem tabolul lumii, depăşind adevărurile şi ajungând la Adevăr, în perspectivele unitare şi totalizatoare oferite de tradiţiile ezoterice. Cunoscutul realizator tv, om de presă şi cercetător Oreste Teodorescu ne înlesneşte accesul la o astfel de călătorie spirituală şi de cunoaştere. Autorul român ne poartă , în această introducere în esoterism, pe cărările pe care chiar el le-a strabatut, intr-un parcurs fascinant prin cele mai variate şi profunde forme de interpretare a lumii: de la tradiţii autohtone, până la şamanism, teosofie, hermetism şi practică zen. Cititorii, iniţiaţi sau profani au ocazia să redescopere misterul şi înţelepciunea milenară într-o lume în care laicitatea şi profanul care ne guvernează existenţele ne stimulează tot mai intens setea de sensuri metafizice. Joi, 24…

Hoţul Vrăjitor
Recenzii / 31/05/2010

DINCOLO DE HARRY POTTER De la apariţia romanelor lui J.K.Rowling încoace, e suficient să auzi cuvântul vrăjitor ca să te duci cu gândul imediat la figura cu ochelari a lui Harry Potter sau la barba lungă a lui Albus Dumbledore. Această asociere inevitabilă  pe care popularitatea romanelor lui Rowling a răspândit-o nu trebuie însă să rămână defintivă. Se mai scrie încă despre magie şi tărâmuri fantastice şi, chiar dacă orice nouă apariţie cu o asemenea tematică poartă cu sine povara comparaţiei cu seria arhicunoscută, asta nu înseamnă că nu mai este loc de originalitate şi eroi memorabili. Cel mai bun exemplu în acest sens care merită deopotrivă atenţia fanilor lui Rowling dar şi a tuturor celor care nu au avut contact cu autoarea britanică (nu sunt prea mulţi, nu-i aşa?) este romanul Hoţul Vrăjitor, primul din trilogia semnată Sarah Prineas. E clar că nu mai poţi să scrii un roman fantezist cu vrăjitori fără să ţii cont de impactul pe care cele şapte volume scrise de Rowling l-au avut. Publicul a dezvoltat nişte preferinţe faţă de protagonişti şi un anumit gen de înfruntări pe care nu le poţi schimba prea uşor. Pe de altă parte, nu poţi nici să scrii…

Războiul Rece
Recenzii / 12/03/2010

ISTORIE ŞI SPECTACOL E greu sa rezişti puterii de seducţie pe care o exercită un istoric american. Mai ales când conferenţiază la Yale şi Columbia şi scrie despre istoria recentă. “Razboiul rece” este o carte de popularizare, până la urmă nu are decât 350 de pagini dar după ce o termini  sentimentul pe care îl ai nu e unul de confuzie sau de insuficienţă, ci de câştig pe toate planurile: a fost şi distractiv dar şi instructiv. Gaddis face faţă cu succes provocării publicului nespecializat şi nerăbdător. “Razboiul rece” nu descrie 50 de ani esenţiali ai istoriei umanităţii, ci îi pune în scenă. Deliciul lecturii este dat de accentul pe care Gaddis îl pune pe caracterizarea directă şi indirectă a personajelor cheie care au influenţat desfăşurarea politicii internaţionale timp de 50 de ani. Volumul abundă în citate savuroase ale marilor lideri (multe din ele memorabile) şi Gaddis nu ezită să lege strategiile politice şi de psihologia şi personalitatea conducătorilor de la Washington, respectiv Kremlin. O asemenea abordare livrează “Războiului Rece” cu o garanţie de popularitate. Dar nu simplifică riscant demersul istoric? Să nu ne lăsăm inşelaţi, cartea nu este totuşi un roman în care o mână de personaje caricaturale se joacă…