Hoţul Vrăjitor
Recenzii / 31/05/2010

DINCOLO DE HARRY POTTER De la apariţia romanelor lui J.K.Rowling încoace, e suficient să auzi cuvântul vrăjitor ca să te duci cu gândul imediat la figura cu ochelari a lui Harry Potter sau la barba lungă a lui Albus Dumbledore. Această asociere inevitabilă  pe care popularitatea romanelor lui Rowling a răspândit-o nu trebuie însă să rămână defintivă. Se mai scrie încă despre magie şi tărâmuri fantastice şi, chiar dacă orice nouă apariţie cu o asemenea tematică poartă cu sine povara comparaţiei cu seria arhicunoscută, asta nu înseamnă că nu mai este loc de originalitate şi eroi memorabili. Cel mai bun exemplu în acest sens care merită deopotrivă atenţia fanilor lui Rowling dar şi a tuturor celor care nu au avut contact cu autoarea britanică (nu sunt prea mulţi, nu-i aşa?) este romanul Hoţul Vrăjitor, primul din trilogia semnată Sarah Prineas. E clar că nu mai poţi să scrii un roman fantezist cu vrăjitori fără să ţii cont de impactul pe care cele şapte volume scrise de Rowling l-au avut. Publicul a dezvoltat nişte preferinţe faţă de protagonişti şi un anumit gen de înfruntări pe care nu le poţi schimba prea uşor. Pe de altă parte, nu poţi nici să scrii…

Războiul Rece
Recenzii / 12/03/2010

ISTORIE ŞI SPECTACOL E greu sa rezişti puterii de seducţie pe care o exercită un istoric american. Mai ales când conferenţiază la Yale şi Columbia şi scrie despre istoria recentă. “Razboiul rece” este o carte de popularizare, până la urmă nu are decât 350 de pagini dar după ce o termini  sentimentul pe care îl ai nu e unul de confuzie sau de insuficienţă, ci de câştig pe toate planurile: a fost şi distractiv dar şi instructiv. Gaddis face faţă cu succes provocării publicului nespecializat şi nerăbdător. “Razboiul rece” nu descrie 50 de ani esenţiali ai istoriei umanităţii, ci îi pune în scenă. Deliciul lecturii este dat de accentul pe care Gaddis îl pune pe caracterizarea directă şi indirectă a personajelor cheie care au influenţat desfăşurarea politicii internaţionale timp de 50 de ani. Volumul abundă în citate savuroase ale marilor lideri (multe din ele memorabile) şi Gaddis nu ezită să lege strategiile politice şi de psihologia şi personalitatea conducătorilor de la Washington, respectiv Kremlin. O asemenea abordare livrează “Războiului Rece” cu o garanţie de popularitate. Dar nu simplifică riscant demersul istoric? Să nu ne lăsăm inşelaţi, cartea nu este totuşi un roman în care o mână de personaje caricaturale se joacă…