Desfătările și mâhnirile muncii – Alain de Botton
Recenzii / 16/10/2019

Din vremuri imemoriale oamenii își petrec probabil cea mai mare parte a vieții prestând o activitate când adulată, când detestată, anume munca. Stimulativă pentru inteligență, densă în specificități, capabilă să ne inspire dar și să ne înstrăineze și să ne epuizeze, munca pare deopotrivă un rău necesar și un generator de sens, o activitate pe care o facem pur și simplu, care ne preocupă prin conținuturile sale și prin provocările pe care le ridică dar asupra căreia reflectăm mai puțin. Într-un volum original tradus în limba romana la Editura Vellant, Alain de Botton oferă , așa cum singur recunoaște, un adevărat cântec de slavă muncii, desfătărilor și mâhnirilor pe care ni le aduce în societatea contemporană. Aplecându-se asupra câtorva slujbe și domenii de activitate aparent banale și autoexplicative, Alain de Botton se folosește și de această dată de cotidian pentru a oglindi și recupera reflecții interesante despre natura umană și despre nevoile noastre universale. O plimbare pe cheiul unui port atrage după sine o meditație surprinzătoare pe marginea raportului cu tehnologia. Marile mașinării din port, toate ansamblurile mecanizate care desfășoară operațiuni misterioase trec adesea neobservate (deși sunt și astăzi diverse comunități care fac trainspotting sau boatspotting, documentarea traseelor și deplasărilor…

Constantin – Iulian Bocai
Noutati , Recenzii / 07/10/2019

Una dintre experiențele decisive ale oricărui student care pleacă de acasă și ia contact cu un oraș nou este experiența cazării, instalării într-o altă locuință. Mai mult decât o tranziție domiciliară obișnuită, primele mutări în studenție fac parte din ritualul simbolic al întemeierii unei noi familiarități, pe coordonatele unui alt tip de viață: o viață autonomă, plină de posibilități. Momentul acela al primelor mutări vine destul de brutal peste tine: este un exil din zona de confort, o provocare de adaptare și o confirmare actuală și autentică a faptului că trăiești o altă perioadă a vieții, că ai devenit matur și independent. Iar când ajungi să te muți dintr-un oraș de provincie la București, întregul proces are un impact cu atât mai mare, cu cât obișnuințele domoale și cuminți (ascuțite și de o oarecare aroganță provincială) primesc o lovitură puternică într-un mediu competitiv, nerăbdător și nepăsător. În acest context, toate experiențele par mai memorabile, fie el plăcute și neplăcute, cu cât naivitatea și toleranța studentului proaspăt mutat se ciocnesc cu noutatea, bizareria sau chiar răutatea străinilor. Despre acest moment privilegiat, generator deopotrivă de nostalgii dulci-amare dar și de amintiri cu accente  sinistre, ale începuturilor sărăcăcioase și disperate,  înfruntate totuși cu…

Baiatul sălbatic – Paolo Cognetti
Recenzii , Taifasuri / 01/10/2019

Fantezia întoarcerii la natură, în locul originar din care a ascensionat omul, înaintea întemeierii societății civilizate reprezintă o temă recurentă a imaginarului colectiv, de câteva secole încoace, cu atât mai actuală, într-o societate sufocată de artificial, de alienare și de lipsă de sens. Astăzi o asemenea fantezie, cu atât mai mult decât în urmă cu o sută sau două sute de ani, este însă mult mai greu de asumat, deși e distilată în aproximările stilurilor de viață eco-organice-alternative. Iar asta pentru că poate, în zilele noastre, mai mult decât în trecut, suntem mai vulnerabili și mai dependenți ca niciodată de confortul și prosperitatea durate în cadrul social pe care l-am construit. Străini aproape complet de mijloacele de fabricație ale produselor pe care le folosim, dar având totul la îndemână, chiar și când vine din capătul celălalt al globului, preocupați mai degrabă să ne menținem tineri, să trăim prezentul, neîngrijorați de amenințările care i-au decimat pe strămoșii noștri (de la lipsa de hrană la cele mai banale boli),  preocupați să găsim noi moduri de a ne înșela plictiseala inevitabilă, cochetăm cu ideea unei eterne reîntoarceri, într-un spațiu natural nealterat, cu frumusețea și farmecul său spontane, un spațiu care însă își dezvăluie…

Verde uimitor – Stefano Mancuso, Alessandra Viola
Recenzii , Taifasuri / 22/09/2019

Ne preced existența ca specie cu sute de mii de ani, reprezintă peste 99% din masa biosferei, reprezintă măcar parțial un simbol al posibilității vieții, pentru că sunt esențiale ca sursă de hrană, producătoare de oxigen și energie (elemente care stau la baza dezvoltării organismelor complexe și a metabolismului). Cu toate acestea, plantele, deși sunt acceptate, utilizate, uneori admirate, s-au aflat mereu într-un con de umbră din punct de vedere al importanței și al locului perceput în piramida lumii vii. Sedentare, tăcute, aparent lipsite de sensibilitate, cu mijloace de comunicare mult prea subtile, plantele au fost mai degrabă ignorate, trecute cu vederea, atât de marile religii cât și, mai târziu, de scriitori, filosofi și chiar de oamenii de știință. Așa cum sugerează Stefano Mancuso și Alessandra Viola, într-un memorabil volum publicat în limba română la Editura Art, secolul care va urma, în plină criză ecologică și climatică va fi unul în care plantele vor reintra în atenția noastră și-și vor căpăta demnitatea pe care o merită și care oglindește, de fapt, importanța lor, la nivel planetar, în ceea ce privește lumea vie. Cartea lui Mancuso și Viola are ca subtitlu provocator: inteligența lumii vegetale. Deși ar putea părea o folosire…