Săgeata lui Cupidon
Recenzii / 27/05/2010

DRAGOSTEA NU VINE DE LA ZEI Dacă Andrei Pleşu avea dreptate când spunea că, în materie de morală, prea mulţi se consideră a avea autoritate şi prin urmare, competenţă, acealaşi lucru l-am putea spune şi despre dragoste. E plin de cunoscători şi de înţelepţi unii căutând să-şi păzească cu străşnicie secretele, alţii dimpotrivă, împărţind cu generozitate din experienţa şi teoriile lor. Inflaţia de competenţe amoroase, de strategii de seducţie şi reţete miraculoase de hrănire a relaţiilor în toate fazele pe care acestea le parcurg este vizibilă pentru oricare dintre noi.Amintiţi-vă, cu siguranţă aveaţi prieteni în liceu, în facultate, la locul de muncă care ştiau cum se cucereşte şi cum se întăreşte dragostea în timp. Când intraţi într-o librărie, raftul de autoeducare este plin de cărţi care te învaţă cum să-ţi găseşti iubirea, cum să-ţi salvezi iubirea sau cum să părăseşti ceea ce credeai doar că este iubire. Deschizi ziarul, revista, televizorul, e imposibil să nu dai de o emisiune sau o rubrică care încearcă să consoleze sau să încurajeze oamenii să facă faţă provocărilor din dragoste. Interesant de observat că, în plan amoros, pe cât de mulţi competenţi există, pe atât de mulţi incompetenţi îşi dovedesc ignoranţa. Cum aşa? De…

Traversând infernul
Recenzii / 24/05/2010

DESPRE COMUNISM, CU PROSPEŢIME Despre anii pe care i-a traversat România, sub faldurile Cortinei de Fier, s-a scris cu asiduitate, în ultimii ani. Odată cu actul de condamnare oficială a comunismului şi cu înfiinţarea Institului de Investigaţie a Crimelor Comunismului s-au pus bazele unor demersuri instituţionale riguroase de alcătuire a portretului unei epoci. Departe de a se mai publica lucrări de sinteză, cuprinzătoare prin tematică şi adresabilitate, cercetătorii, şi-au concentrat atenţia pe detalii, pe fiecare dimensiune a regimului care a schimbat profund întregul spaţiu românesc, în decurs de 50 de ani. Colecţia de istorie apărută la editura Polirom, ilustrează rezultatul eforturilor de recuperare şi documentare treptată a aspectelor individuale atinse de comunism, precum relaţia stat-biserică, sistemul de represiune din anii 50, statutul turnătorului, politicile de transformare socialistă etc. Nu poate fi decât un semn de maturizare ştiinţifică, momentul în care cercetarea capătă un caracter specializat şi bine delimitat. Până la urmă era şi momentul să se depăşească tentaţia generalului, a analizei de ansamblu şi să se treacă la documentarea atentă a tuturor judecăţilor cel mai adesea negative care au avut ca referinţă dictatura ultimei jumătăţi de secol. Probabil că lucrările de sinteză care au tratat comunismul în România s-au rărit…

Aprilie în Paris
Recenzii / 19/05/2010

COINCIDENŢE FERICITE ŞI NEFERICITE Ce ar fi mai potrivit de citit în această perioadă? Că tot s-au împlinit, în luna mai 65 de ani de la încheierea unuia din cele mai marcante evenimente ale secolului XX; Al Doilea Război Mondial, de ce nu ne-am apropia de un roman în care se respiră aerul emoţionant al acelei perioade? Dar pentru că e primăvară şi tot ce ne înconjoară îţi încântă ochiul şi sensibilităţile,  alegerea de lectură nu s-ar cuveni să producă o tranziţie prea brutală a stărilor de spirit… de aceea, deşi  citim un roman care se petrece în anii 40, el nu va fi unul plin de ororile şi spaimele tranşeelor. Cartea lui Michael Wallner concentrează reflectorul narativ asupra unei poveşti de dragoste proiectată pe fundalul vremurilor de conflict. Războiul, aşa cum apare în Aprilie în Paris, este mai degrabă zgomotul de fundal (persistent şi important în desfăşurarea acţiunii), decât orchestra asurzitoare care îşi reduce la tăcere protagoniştii de pe scenă, acaparând întreaga atenţie a spectatorilor. Desigur că există emoţii, suspans, ba chiar dramaticul riscă să se transforme în tragic, însă reţeta pe care mizează  Wallner este compatibilă cu starea de spirit plăcută pe care ne-o dăruieşte mijlocul lui mai:…

2001: Odiseea Spaţială
Recenzii / 17/05/2010

CÂND  CERUL NU MAI E DEMULT LIMITA Când oamenii îşi pun în minte proiecte grandioase şi colaborează pentru a le materializa, nu de puţine ori rezultatele îţi taie pur şi simplu răsuflarea, te lasă în acea stare extatică pe care orice obiect de artă autentic e în stare să o trezească. Avem de a face cu un caz în care atât procesul de creaţie, cât şi creaţia în sine ne vorbesc de o reuşită totală în acest sens: 2001 Odiseea Spaţială. Geneza acestei grandioase realizări este spectaculoasă luată de sine stătător şi  stârneşte fascinaţie, deoarece ea este tributară unui efort comun, este rezultatul germinativ a două tipuri de talente complementare care s-au împletit şi au comunicat cât se poate de armonios: talentul regizoral şi cel literar. Întâlnirea oportună dintre camera de filmat cu personalitate a lui Stanley Kubrick şi o viziune mentală, pe cât de imaginativă, pe atât de bine documentată a lui Arthur C. Clarke ne-a oferit câteva din cele mai memorabile şi miraculoase (din punct de vedere al credibilităţii şi  expresivităţii – să ne amintim că producţia a fost realizată în anii 60) din istoria cinematografiei. Pe de altă parte, povestea ca atare a Odiseei Spaţiale poate fi considerată drept o piatră de…