Anotimpuri diferite
Recenzii / 01/03/2010

ANOTIMPURI DIFERITE – Stephen King – Editura Trei, 2010 UN  ALT FEL  DE  “REGE” “Povestea contează, nu cine o spune” – aceste cuvinte apar scrise în  clubul unde se petrece acţiunea uneia din povestirile lui Stephen King. Să fie însă adevarată această maximă? Pare greu de crezut, dacă ţinem cont de afinitatea producătorilor de la Hollywood pentru scrierile lui King. În fond, cât de grozav poţi fi, ca scriitor, încât să ţi se ecranizeze mai mult de jumătate din operă? Te poţi gândi că e îndeajuns ca pe afişul filmului să apară numele lui Stephen King, ca pelicula să dobândească o garanţie de popularitate. Dar nu e vorba doar de un truc de marketing: asocierea unui autor faimos cu o ecranizare oarecare,  ci e vorba de o consecvenţă greu de egalat într-o carieră de scriitor: Stephen King reuşeşte, prin fiecare fragment de proză redactată, să se menţina la înălţimea aşteptărilor publicului. S-ar putea spune  că nici nu e greu şi că n-ar fi vorba de cine ştie ce triumf literar. În fond, chiar King recunoaşte că întreaga sa activitate de creaţie a gravitat într-un spaţiu minor din punct de vedere estetic, chiar dacă atât de popular şi că  ficţiunea simplă…

Masenka
Recenzii / 17/02/2010

MASENKA – Vladimir Nabokov – Editura Polirom, 2010 VORBESTE, IUBIRE… PRIN MEMORIE! Editura Polirom continuă seria de autor Vladimir Nabokov, prin această noua traducere inedită.  “Maşenka“ este primul roman al marelui Nabokov, publicat în limba rusă, sub pseudonim, în 1926. Lectura sa prilejuieşte surprize plăcute, atât pentru cei ce nu sunt familiari deloc cu tematica şi stilul marelui prozator al secolului XX, cât şi pentru cititorii veterani. De altfel, luând în considerare mărturisirile autorului din introducerea la ediţia în limba engleză, “Maşenka“ este ficţiunea cea mai încărcată autobiografic, dintre toate romanele pe care le-a scris iar acest aspect nu este întâmplător. Să nu uităm că “Maşenka“ este romanul cu care Nabokov şi-a început cariera şi evidenţiază din plin ceea ce scriitorul observă a fi o tendinţă a debutantului de “a-şi exhiba viaţa intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locţiitor al său”. Aşadar, cei ce n-au avut ocazia să-l citească pe Nabokov până acum, au şansa de a face cunoştinţă atât cu opera maestrului rus, cât şi cu autorul ei. Dar şi cei ce au tocit coperţile romanelor şi i-au citit şi cartea de memorii au de ce să se sinchisească. Şi nu doar din curiozitate…

Călătorii in infern
Recenzii / 05/02/2010

 CALATORII IN INFERN – Tvrtko Vujity – Editura Curtea-Veche, 2009 DRAGĂ, UNDE NU MERGEM IN CONCEDIU? În peisajul şi-aşa sărac al reportajelor de călătorie, cartea lui Vujity ocupă un loc distinct.. O carte de călătorie are menirea să-ţi trezească interesul şi să te pregătească pentru un sejur de vis, vine să-ţi răspundă la întrebarea “unde o să-mi petrec anul acesta vacanţa?”, adică “unde o sa mă relaxez şi o să mă simt bine?”. În contra acestui curent, volumul lui Vujity face o cronică a anti-destinaţiilor turistice. E clar că după ce vei citi cartea nu vei dori sa iei parte la coşmarul prin care a trecut autorul. Sunt ţări pe care nici nu e recomandabil să le vizitezi şi atunci e bine să profiţi de experienţa altora. Miza volumului “Călătorii în infern” nu e cea a divertismentului, ci mai degrabă e una social-civică: sensibilizarea celor care trăiesc în confort şi civilizaţie în legatură cu realităţile cutremurătoare care există incă pe Glob. Cine e Tvrtko Vujity? Un jurnalist maghiar care îşi ia meseria foarte în serios, uneori poate chiar prea în serios. E genul de om care e gata să-şi sacrifice şi viaţa pentru a filma ceea ce trebuie filmat. Nu…

Designul lucrurilor de zi cu zi
Recenzii / 05/02/2010

  DESIGNUL LUCRURILOR DE ZI CU ZI – DONALD ARTHUR NORMAN, EDITURA PUBLICA, 2009 REVANŞA ÎN FAŢA FILTRULUI DE CAFEA E vremea pentru puţin amuzament retrospectiv. Amintiţi-vă de cele mai umilitoare înfrângeri pe care le-aţi suferit în viaţă. Cum, veţi spune, ăsta e prilej de râsete şi zâmbete? Da, pentru că probabil cele mai jenante dueluri pe care fiecare dintre noi le-a pierdut la un moment dat au fost cu … banalele obiecte de zi cu zi. Fie că a fost vorba de o respectabilă înfruntare cu un sistem audio ultrasofisticat, cu un computer superperformant sau că a fost vorba de o ruşinoasă întâlnire cu o uşă pe care n-am ştiut cum s-o deschidem sau cu un pix pe care n-am reuşit să-l facem să scrie, cert e că invenţiile menite să ne uşureze traiul cotidian ne-au făcut adesea să dam din umeri neputincioşi. Dar cine e de vină? Când unii nu ştiu pe ce butoane să apese iar alţii storc misterele celor mai avansate tehnologii, în câteva minute, ce putem spune? Că unii sunt mai ageamii, “le pică fisa” mai greu iar alţii intuiesc imediat care e treaba cu mecanismul obiectului X? Că unii sunt predestinaţi tehnologic iar alţii…