Portret de scriitor în trandafiriu…
Evenimente / 13/08/2010

În Sexus am făcut cunoştinţă cu un artist nehotărât, un sfidător al moralei şi al ordinii, un adorator al extazurilor carnale şi onirice, un iubitor plenar al vieţii, un neastâmpărat care ascundea însă, în spatele uşurinţei cu care îmbrăţişa dezordinea şi haosul emoţional, nevoi profunde de exprimare şi de creaţie, înţelese prea puţin de apropiaţii săi. În Plexus artistul începe să-şi asume activ identitatea de scriitor şi pare să-şi găsească şi o muză în acest sens iar viaţa sa, deşi nu mai are coloratura hedonistă atât de accentuată, evidenţiază în continuare neastâmpărul căutărilor inspiraţionale. În Nexus, scriitorul îşi expune, în aceeaşi notă inteligentă şi proaspătă ultimii ani ai căsniciei, înainte de a pleca la Paris, dezvăluind mult mai bogat decât în volumele anterioare, dincolo de bombănelile cotidiene, profunzimea propriului univers interior, într-o serie de reflecţii asupra a tot ceeea ce există (de la artă, societate, relaţii, suferinţă etc). Henry este un eşapist prin excelenţă, un pasional care a redat atât de bine drama artistului prin metafora răstignirii trandafirii. Protagonistul cunoscutei trilogii îşi înfruntă suferinţa şi anxietatatea faţă de provocarea pe care o presupune pregătirea capodoperei  printr-o pasiune incendiară, a căutării, a reinventării de sine şi a celebrării fiecărei clipe. Răstignirea…

Insula Voaiorilor
Recenzii / 12/08/2010

LIMITELE REINVENTĂRII DE SINE Aveaţi impresia că Anglia este un monument al conservatorismului şi al tabuurilor? Credeaţi că dacă Londra este un adevărat Babilon emancipat al culturilor, provinciile au rămas conformiste şi tradiţionaliste? Ei bine, Daniel Davies contribuie la surparea unor asemenea prejudecăţi scriind un roman în care localnicii împrejurimilor capitalei britanice dovedesc că au preocupări destul de neconvenţionale, deşi oneste în esenţă, în ciuda stigmatizării morale şi chiar legislative pe care o suferă. Faceţi cunoştinţă cu Jeremy Sheperd, poreclit Shep, un individ de 39 de ani care trăieşte cu părinţii, la două ore de Londra şi are o slujbă măruntă la serviciul civil de analiza datelor demografice. Avem premisele clare pentru o serie de lungi lamentări şi anxietăţi pe marginea experienţei ratării sociale, profesionale, emoţionale? Să nu ne grăbim cu concluziile. Shep n-a avut dintotdeauna acest statut. A fost un jurnalist de succes la o revistă londoneză, a avut o casă şi o maşină destul de luxoasă, legături ocazionale cu femei cât se poate de frumoase. Nu s-a întâmplat nici o catastrofă, nu şi-a pierdut averea şi nici sănătatea în urma vreunui accident, nu a fost dat afară de la slujbă şi nici nu a fost prădat de hoţi….

Marina
Recenzii / 09/08/2010

BARCELONA ŞI POVEŞTILE EI Cine a fost la Barcelona a remarcat probabil farmecul străduţelor înguste, flancate de clădiri impunătoare, care pornesc din întinsele bulevarde şi te conduc într-un labirint cât se poate de misterios şi, în acelaşi timp, animat. Din fluxul narativ principal  al istoriei oraşului care se dezvăluie pe marile artere pietonale, prin minunile imaginaţiei lui Gaudi dar şi prin solemnitatea neogotică se desprind adesea povestioare secundare, prin străduţele care îţi atrag atenţia câteva secunde, te invită discret la o aventură imprevizibilă, în care ghidul turistic devine inutil, în care te predai surpizelor pe care ţi le rezervă zona de dincolo de circuitele obisnuite. Fie că e vorba de o mică mahala, cu sârme de rufe ce unesc clădiri şi copii care se joacă într-o înghesuială pe care nici măcar nu o sesizează, fie că dai de o cărăruie pavată, străjuită de felinare victoriene, într-o linişte deplină, fie că ajungi în vreo mică piaţetă uitată de lume, vegheată de tăcerea înţeleaptă a vreunei vile mai răsărite, străduţele alcătuiesc un volum de povestiri peste care merită să-ţi arunci privirea, când lectura programată a romanului traseelor copleşitoare si plimbărilor prin zonele cunoscute începe să ţi se pară prea convenţională. Fiecare oraş…

Dawkins: o amăgire?
Recenzii / 05/08/2010

DOAR O REPLICĂ Cu siguranţă este o dovadă de onestitate editorială şi intelectuală, atunci când te angajezi să pregăteşti o colecţie intitulată Ştiinţă şi Religie  să oferi glas, prin publicare, tuturor tipurilor de demersuri care caută să depăşească conflictul dintre ştiinţă şi religie: atât acelor demersuri sintetice, unificatoare, transdisciplinare, conciliante în esenţă, cât şi acelora care caută să dizolve disputa prin anunţarea unui singur câştigător. După ce, acum ceva timp, Editura Curtea Veche oferea publicului una din cele mai sonore şi mai controversate cărţi din ultimii ani, care a încins spiritele în Occident, anume „The God Delusion” (tradusă cu titlul: „Himera credinţei în Dumnezeu”), scrisă de Richard Dawkins, era normal şi fertil pentru păstrarea echilibrului perspectival asupra problemei  ca aceeaşi editură să publice cel puţin o replică la acest act de condamnare nu doar al creştinismului, ci al fenomenului religios în general. După substanţialul volum al lui Dawkins, Curtea Veche lansează pe piaţă, în aceeaşi colecţie Ştiinţă şi Religie, cartea scrisă de Alister McGrath şi Joanna Collicutt McGrath (ambii profesori reputaţi la Oxford) intitulată: „The Dawkins Delusion?” (Dawkins: o amăgire? Fundamentalismul ateu şi negarea divinului). Primul lucru care te stârneşte, mai ales după ce îţi dai seama din titlu că ar…