Către frumusețe – David Foenkinos
Recenzii / 29/04/2020

Un profesor universitar care predă istoria artei alege, într-o zi, să lase totul în urmă și să candideze pentru postul de paznic la un muzeu din Paris. Iată premisa abruptă și ușor absurda sau măcar provocatoare pe care ne-o propune noul roman tradus în limba română semnat de David Foenkinos. Recuperarea motivației și a istoriei din spatele acestui gest aparent inexplicabil, intersectată, în a doua parte a romanului cu un fir narativ focalizat pe un personaj aparent fără legătură reprezintă miza poveștii scriitorului francez. Antoine Duris a fost un adolescent singuratic, lipsit de prea multă afecțiune parentală a găsit o sursă de compensare în cultură, arta i-a oferit consistență vieții. A ajuns doctor în istoria artei și conferențiar la o facultate de profil, s-a căsătorit cu Louise, alături de care a alcătuit un cuplu fuzional și și-a asumat cu multă determinare și pasiune misiunea deșteptării și a cultivării noilor talente. Apoi, într-o zi, Antoaine a ales să se evapore să dispară în culmea carierei sale:  și-a schimbat  adresa, a plecat în alt oraș și nu a mai răspuns la telefon. A părăsit Lyonul și s-a îndreptat spre Musee D’Orsay din Paris pentru a dobândi o slujbă de paznic într-un anonimat…

Prietena mea genială – Elena Ferrante
Recenzii / 21/04/2020

Tetralogia napoletană a Elenei Ferrante, ecranizată recent și într-un serial original a capatat multa notorietate pe întreg mapamondul, inclusiv în România, devenind locomotiva colecției de literatură a Editurii Pandora M. Momentan am lecturat doar primul volum al acestei tetralogii de care mărturisesc că m-am îndrăgostit (și pe care voi continua să o parcurg în lunile care vor urma). O posibilă explicație pentru succesul autoarei, dincolo de scriitura excepțională (confirmată și de alte romane ale ei) se leagă probabil de o  amtosferă narativă cu amprentă intaliană, pe care am regăsit-o în poveștile de viață emoționante explorate de curentul cinematografic neorealist  italian, pe de o parte (cu acea amprentă brutală care nu cenzurează dificultățile unei lumi împovărate de lipsuri sau război, dar care lăsa loc emoționalului universal fundamentat empatic) și, pe de altă parte, în formula popularizată de regizorul Giuseppe Tornatore (filmele sale aduc în atenție povești în care nostalgia pentru lumea copilăriei, cu pasiunile și aspirațiile ei se împletește cu inevitabila maturizare în care  ecourile unui univers filtrat prin ochii inocenți și curioși răzbat încă în lumea adultului lucid). Elena Ferrante propune, cel puțin în primul volum al tetralogiei napoletane o astfel de exigență pe care o îndeplinește cu succes: reconstrucția…

Cantec lin – Leila Slimani
Recenzii / 13/04/2020

După romanul de debut, În grădina căpcăunului, o explorare nuanțată a dependenței sexuale, fără verdicte și prejudecăți, Leila Slimani a publicat volumul care i-a adus Premiul Goncourt în Franța, intitulat Cântec lin, tradus și în limba română la Editura Pandora M.  E vorba de un roman cu o deschidere extrem de brutală care i-ar putea face pe cei mai sensibili, după doar câteva pagini, să renunțe la a-l mai parcurge, dar care, ulterior, ne invită  într-o zonă gri a interacțiunilor umane croită parcă după modelul războiului rece: interacțiunile pasiv-agresive. Povestea începe abrupt și neconvențional cu deznodământul narațiunii: poliția se prezintă de urgență într-un apartament din Paris, acolo unde o bonă a ucis cu brutalitate cei doi copii pe care îi îngrijea. Fără să exploateze vizual exagerat scena, această deschidere șocantă lansează întrebările inevitabile în ceea ce privește condițiile de posibilitate ale acestui eveniment. Myriam și Paul alcătuiesc un cuplu încercat de provocările parentale, într-o relație care pare relativ dezechilibrată  și parțial fisurată. Myriam a absolvit Dreptul, îl iubește pe Paul cu care are doi copii pe care și i-a dorit. Ea a pornit pe drumul căsniciei animată și motivată de fantezia maternală. Doar că, după un timp, perfecta mecanică familială…

Minciuni pe canapea – Irvin D. Yalom
Recenzii / 08/04/2020

Psihanaliza freudiană a reprezentat una dintre marile inovații  intelectuale ale începutului de secol al XX-lea, cu impact profund nu doar asupra dezvoltării psihologiei și psihoterapiei, cât și asupra  înțelegerii naturii umane și a tuturor construcțiilor ei în general. Modelul minții inconștiente și a dinamicii acesteia a anticipat și a călăuzit noi drumuri  de cercetare și raportare la întregul univers cultural și biologic. În același timp, psihanaliza, mai ales după anii 40, a produs  în SUA  o adevărată revoluție în psihiatrie și în înțelegerea conceptului de sănătate mentală (ca un continuum de la normal la patologic) și a deschis orizonturile spre gestionarea psihopatologiei vieții cotidiene, a făcut din psihiatrie o lume deschisă, cu potențial terapeutic pentru publicul larg,  nu doar pentru pacienții profunzi disfuncționali din azile. Pe de altă parte, pasihanaliza freudiană (și ulterior derivatele ei) au ajuns să monopolizeze pentru aproape 30 de ani domeniul psihiatriei și psihoterapiei (mai ales în SUA), izolând (oportun sau nu, rămâne de discutat) mai ales psihiatria într-o zonă particulară și aproape deconectată de ramurile medicale biologiste (cel puțin până la începutul anilor 80). În același timp, până la dezvoltarea ramurilor postfreudiene (și a psihoterapiilor de tip psihodinamic), psihanaliza freudiană a devenit iconică și în…