Proiectia lunii iunie – Rashomon
Evenimente / 06/06/2017

Conform dicționarului enciclopedic al limbii engleze, efectul „Rashomon” înseamnă o serie de interpretări contradictorii ale mai multor oameni cu legătura la același eveniment. Numele acestui efect se inspiră direct din titlul filmului lui Akira Kurosawa realizat în 1950. Filmul lui Kurosawa este o ecranizare după legendarul scriitor japonez Ryunosuke Akutagawa. Ecranizarea nu este însă după povestirea „Rashomon” – singurul lucru pe care regizorul l-a păstrat din aceasta este titlul – ci după o alta povestire a lui Akutagawa intitulată „În Pădurea de Mangrove”. Dar totuși, trebuie să recunoașteți că titlul „Rashomon” sună mult mai bine. Avem de-a-face însă cu un caz, mai rar întâlnit, când concepția academică asupra unei terminologii se inspiră dintr-un film și nu din proza originară. Filmul „Rashomon” a schimbat regula jocului în cinematografie fiind prima peliculă care oferă mai multe interpretări aceluiași eveniment, care folosește naratori multiplii și în care niciunul din naratori nu este de încredere pentru public. Însă, statutul acestui film nu ar trebui să sperie spectatorii pentru că el este neașteptat de ușor de înțeles. Cinematografia asiatică, în special cea japoneză, este văzut de către europeni și americani drept o armă cu două tăișuri. Pe de o parte este publicul care se ferește…

Proiectia lunii mai – Fantana
Evenimente / 10/05/2017

Acum câțiva ani, Libris a organizat, pe facebook, un concurs pentru cinefilii români. Aceștia au fost rugați să numească filmul lor preferat și să motiveze, în câteva fraze, alegerea lor. Premiul a fost unul pe măsură și anume „biblia” cinefilului: volumul „1001 de filme de văzut într-o viață” de la editura RAO. Textul câștigător avea ca subiect filmul „Fântâna” și cum acesta l-a impresionat pe câștigătorul concursului. Persoana respectivă ne scria că nu este un adept al dramelor romantice – era bărbat – dar acest film l-a uimit prin complexitatea sa și prin modul simplu cum aceasta reușește să se facă înțeleasă de către toate categoriile de privitori. Noi nu am putut să-i dăm perfectă dreptate, întrucât „Fântâna” este acel gen de film care pare pretențios, dar de fapt este cât se poate de simplu, ușor de urmărit și captivant. De fapt și de drept „Fântâna” este un film de dragoste. Toate cele trei povești din film vorbesc despre iubire, despre barierele ei și despre oamenii care sunt dispuși să le depășească pentru a-și împlini dragostea. Îndrăgitul actor Hugh Jackman face aici trei roluri atipice pentru cariera sa centrată mai mult pe filme de acțiune și musicaluri. El interpretează toate…

Proiectia lunii aprilie – Hotii de biciclete
Evenimente / 03/04/2017

America are Golden Age Hollywood, Germania are Noul Val, Anglia are Socio-Realismul, Franța are Nouvelle Vague, Scandinavia are Dogma ‘95 dar poate cel mai important curent asociat cu vreo țară este curentul Neo-Realist asociat cu Italia. Neo-Realismul italian a luat naștere imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și a produs foarte multe filme de referință din istoria cinematografiei. Pentru a aminti doar câteva: „Roma, Citta Aperta”, „Paisan”, „Obssessione”, „La Terra Trema”, „Umberto D”, „Ladri Di Biciclette” sau „Shoeshine”. Mișcarea a fost fondată de către legendarii Roberto Rossellini și Luchino Visconti, doi regizori care au ales să vorbească sincer și brutal despre sărăcia și nedreptatea ce a pus stăpânire pe Italia postbelică la sfârșitul anilor ‘40, începutul anilor ‘50. Stilul curentului artistic este caracterizat prin folosirea unor actori neprofesioniști, minimalism decorativ, dialog cu o puternică încărcătură socială și morală și un portret visceral și onest a societății umane. Deși cei doi mai sus menționați sunt creditați ca fiind fondatorii, regizorul cel mai reprezentativ pentru acest curent este Vittorio De Sica, cel care a dus drama socială la rang de artă. Până la Vittorio de Sica, dramatismul de o asemenea încărcătură emoțională era prezent doar în filmele documentare. Din filmografia…

Proiectia lunii martie – Chicago
Evenimente / 07/03/2017

Deși genul filmului musical a fost declarat mort încă de la începutul anilor ‘50, odată la câțiva ani apare câte o peliculă muzicală care ia pe toată lumea prin surprindere. Ba chiar, în ziua de azi este de mare bonton să te declari fan al musicalurilor tocmai din cauza rarității lor și ratei foarte mici de succes. Epoca de aur al musicalului – unul din primele genuri distincte din istoria filmului – s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 20 de ani (începutul anilor ‘30 până la începutul anilor ‘50). Ea a fost „ucisă”, însă, de către cel de-al Doilea Război Mondial și apariția dramelor realiste. Totuși musicalul nu a murit pentru că uitându-ne înapoi putem enumera destule titluri importante din istoria filmului, toate apărute după 1950 („Cabaret”, „All That Jazz”, „Le Parapluies de Cherbourg”, „Dancer in the Dark”, „Moulin Rouge, „Chicago”, „Dreamgirls”, „Les Miserables”,„La La Land” etc.). Cel mai mare producător, dar și consumator, de musical este Hollywood, de fapt Statele Unite ale Americii în general, și asta pentru că în această țara teatrul a păstrat vie tradiția musicalurilor promovând-o intens an de an. Multe musicaluri de succes își au originea în teatrul muzical american (Broadway și nu numai)….