Ana Barton: „O carte e a mea doar cât o scriu. După ce-am publicat-o, îi dau drumu-n lume, e a cititorilor.”
Interviuri / 28/11/2018

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna decembrie din 2018, scriitorul care își dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală este… ANA BARTON! LIBRIS: Ai experimentat primele tentative literare încă din copilărie, dar ai debutat literar la 40 de ani, cu volumul Prospect de femeie, după o experiență publicistică longevivă. Debutul literar a fost rezultatul unui declic, al unei revelații sau a venit cât se poate de firesc, la timpul potrivit? De ce a fost acela momentul potrivit? ANA BARTON: Știu și eu dac-a fost momentul potrivit? Să nu fi fost prea devreme. Cititorii să se pronunțe. 🙂 A fost un fel de săritură de dop ce ai numit tu declic. I-am cumpărat fetei mele un stilou, l-am încercat în librărie, mi-a plăcut mult, așa că mi-am luat și eu unul. Când am ajuns acasă, am luat agenda de pe frigider și-am scris în ea, tot vrând să văd cum scrie stiloul. M-am trezit că scrisesem o proză care avea să fie publicată peste patru ani în Prospect de femeie. Fiindcă primele mele două cărți au apărut în același an,…

Tatiana Niculescu: O carte care nu stârnește pe nimeni și nimic este o carte moartă.
Interviuri / 31/07/2018

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna AUGUST din 2018, scriitorul care își dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală  este… TATIANA NICULESCU! LIBRIS: Doamnă Tatiana Niculescu, parafrazându-l pe poetul Friedrich Hölderlin, vă invit să începem cu acestă întrebare: la ce bun scriitorul în vremuri amare? TATIANA NICULESCU: Hölderlin vorbește, cred, de „vremuri sărace”, prin care înțelege un timp care a pierdut dimensiunea sacrului, singura care poate să dea temei lumii. Or sarcina poetului e să țină vie memoria sacrului și a adevărului. Aș spune, deci, că scriitorul e de folos mai cu seamă în „vremuri sărmane”. Pentru mine, scrisul este o meserie care te învață și îți permite să gândești liber. Să fii scriitor în vremuri complicate poate deveni cu atât mai mult un mod de viață, o îndatorire față de tine și față de alții, precum și o formă de supraviețuire mintală și spirituală. LIBRIS: Sunteți autoarea unuia dintre  primele romane non-ficționale din literatura română, „Spovedanie la Tanacu” (Editura Humanitas, 2006). Cum de ați ales această formulă care este destul de dificilă (necesită multă documentare și o muncă de potrivire și de armonizare a surselor)…

Caius Dobrescu: „Literatura e un extraordinar simulator de experțe – cam așa cum sînt cele în care se antrenează piloții sau cosmonauții.”
Interviuri / 02/05/2018

În luna MAI din 2018, scriitorul care își dezvăluie relația cu cartea, cu cultura, cu lumea care ne înconjoară și cu problemele ei este… CAIUS DOBRESCU!     LIBRIS: Sunteți profesor universitar și scriitor, inevitabil cu o deschidere spre public prin asumarea celor două dimensiuni de activitate. Cum vă simțiți în rolul de intelectual în România contemporană? După febra anilor 90, când intelectualii erau chemați să se implice în viața politică, după anul 2000, când spațiul public a fost și poate mai este dominat și concurat de impostori și vedete de carton, ce mai inspiră astăzi și ce impact mai poate avea un intelectual în viața publică? CAIUS DOBRESCU: Nu știu cît bine ar putea face intelectualii – acceptînd că există persoane care se identifică așa, ca „intelectuali” în general, ca „intelectuali” absoluți. Dar sînt convins că pseudo-intelectualii fac mult rău. Semi- și sfertodocții care se pronunță cu hotărîre pe orice temă, în orice direcție, care se oferă ca educatori și luminători ai națiunii, care au aerul că decid ce ne definește pe toți, ca întreg, dintotdeauna și pentru totdeauna. Principalul rol al intelectualilor este să expună acțiunea distructivă a pseudo-intelectualilor, arătînd că înțelepciunea și demnitatea încep de la a știi…

Mihai Neamțu: „Pot spune că Vârstele Iubirii e o carte născută din suferință. E scrisă cu sânge, nu cu cerneală.”
Interviuri / 30/03/2018

Mihai Neamțu este unul dintre tinerii intelectuali cei mai dotați și cei mai vizibili de pe piața culturală românească. Născut în 1978 la Făgăraș, după studii liceale la Arad, obține două licențe (filosofie și teologie ortodoxă) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Are un Master of Arts în patristică (la University of Durham, UK), un doctorat în teologie la King’s College London (Universitatea din Londra, UK) și studii post-universitare la Woodrow Wilson International Center for Scholars (Washington DC, USA). Pe lângă numeroase articole, eseuri, studii, patru cărți traduse și două cărți editate, Mihai Neamțu este semnatarul a nu mai puțin de zece volume de filosofie și eseistică (în general creștină). Plecând de la cele mai recente volume ale sale (Vârstele iubirii, Visul României Mari și Fenomenul Trump), am purtat cu domnia-sa un amplu și multitematic dialog. LIBRIS: Domnule Neamțu, este musai să încep cu o întrebare despre cărți: care sunt cărțile care v-au format? Care este volumul care se evidențiază pe acestă posibilă listă de suflet? MIHAI NEAMȚU: Apologia lui Socrate, Evanghelia după Ioan, Epistola către Romani, Confesiunile lui Augustin, Crimă și pedeapsă, Jurnalul Fericirii. LIBRIS: Sunt sigur că pe masa de lucru și pe noptieră aveți multe cărți, o parte din…