Dan C. Mihailescu- “Daca nu as fi scris, m-as fi sufocat demult…”
Interviuri / 31/01/2013

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce? DAN. C MIHAILESCU: Sunt bibliofil doar la figurat, adică în sensul afectiv, nu în cel tehnic al cuvântului. Mare iubitor şi nesăţios devorator al cărţilor, dar nicidecum un mandarin avar, expert cu lupa de legături preţioase, cotoare savante, firoscoase corpuri de literă şi preţăluitor cu seifurile bucşite. Cred că mai avem vreo cinci mii de bucoavne, pe şapte pereţi, în casa din Bucureşti şi cea de la ţară, după ce i-am dat fiicei noastre cam tot atâtea, când s-a măritat. Am donat în Basarabia peste o mie de cărţi de poezie, mănăstirii Nicula i-am oferit câteva sute de cărţi doxate pe când trăia ÎPS Bartolomeu Anania, încă pe-atâtea am trimis la mânăstirea Ciolanu, apoi la biblioteca din Stroieşti-Vâlcea, la biblioteca „Sadoveanu” din Bucureşti ş.a. Primind în medie, de ani şi ani, câteva zeci de cărţi pe lună, fireşte că dăruiesc pe ruptelea. Reţin memorialistica de orice gen, interbelicii şi lucrările de referinţă, după care nu ştiu cum să ofer mai iute altora beletristica,…