O educație emoțională – Alain de Botton
Noutati , Recenzii / 22/09/2020

Considerăm adolescența vârsta privliegiată a întrebărilor, momentul în care cu toții devenim, măcar pentru o perioadă cercetători neîmpăcați ai condiției umane. La acea vârstă ne luptăm cu căutarea unei identități, cu interogații despre sensul existenței, despre valori morale, fericire și scopuri în viață. Pe măsură ce creștem, ce acumulăm experiență de viață, pe măsură ce ne desăvârșim educația, ne maturizăm, acest lucru implicând aflarea unor răspunsuri măcar parțiale și rezonabile, trecute prin filtrul social și filtrul propriu despre felul în care vom trăi și aspirațiile pe care le vom avea. Și totuși, ne așteptăm ca acest proces să se petreacă pe undeva natural, prin navigarea firească a unui individ liber într-o societate democratică, în care fiecare își poate configura scopurile și poate încerca să le atingă. Cu toate acestea, mulți dintre noi ajungem nefericiți, dezorientați, dezamăgiți și atingem chiar pragurile de epuizare, în perimetrul psihiatric. Suntem prea optimiști, la nivel de societate? Doar pentru că punem la dispoziție resurse de dezvoltare pe care fiecare individ le poate alege înseamnă că fiecare își va găsi, invariabil locul și armonia cu sine și cu cei din jur? Mâna invizibilă a lui Adam Smith care reglează natural piețele libere nu pare să acționeze…

Răul – Jan Guillou
Noutati , Recenzii / 14/09/2020

Astăzi discutăm despre strategii de creștere a copiilor, parenting necondiționat, intervenții cu potențial stimulativ încă din perioada de dezvoltare intrauterină, traume afective, asimetrii de putere. Evoluția stilurilor educaționale a cunoscut o dinamică rapidă în ultimii 30 de ani, mergând mână în mână cu cercetările în psihologie, neurobiologie, psihiatrie și pedagogie. Să pui față în față felul în care se creșteau copiii în urmă cu jumătate de secol și felul în care sunt ei crescuți azi înseamnă să simți o distanță destul de mare în ceea ce privește una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale speciei umane. În acest sens, romanul lui Jan Guillou, publicat în anii 80, ecranizat la începutul anilor 2000 într-o producție nominalizată la Premiile Oscar ne introduce într-o lume nu atât de îndepărtată temporal și totuși parcă la ani lumină din punct de vedere ideologic și al tehnicilor de educare. Povestea lui Jan Guillou se desfășoară în anii 50 în Suedia. Erik este un adolescent care a crescut intr-o familie abuzivă (după standardele contemporane, desigur) cu o mamă care închide ochii la violență și un tată care aplică o mulțime de corecții corporale variate, pentru orice greșală percepută a fiului său, într-o manieră ritualică, care atinge pentru…

Cartea oamenilor. Scurtă istorie a culturii, sexului, războiului și evoluției noastre – Adam Rutherf
Noutati , Recenzii / 03/09/2020

De la  fecunda și eleganta teorie evoluționistă care a schimbat biologia, după revoluția copernicană , dupa revoluția inconștientului propusă de Freud, specia umană și-a pierdut tot mai mult din excepționalismul cultivat atâtea secole de perspectivele antropocentriste, multe dintre ele religioase. Suntem o specie printre altele, cu o dimensiune animală și instinctuală importantă, uneori copleșitoare și prioritară față de structurile superioare care ne conferă rațiune și libertate,  într-un univers indiferent. Totuși, privit mai cu atenție, la capătul unor investigații antropologice, genetice, etologice, la aproape două secole de la teoria lui Darwin ce mai rămâne din excepționalismul uman? Adam Rutherford propune o privire mai critică asupra acestei întrebări, fără să cadă în niciuna dintre extreme , asamblând o perspectivă satisfăcător de demnă pentru specia umană, fără apel la vreu metaforă creaționistă sau antropocentristă. Transmisia genetică, teoria celulelor (faptul că organismele vii sunt alcătuite din unități de tip celular), metabolismul (sau osmoza chimică ca fenomen universal al viului), respectiv evoluția prin selecție naturală – iată pilonii biologiei, elementele fundamentale care ne integrează în peisajul biodiversității și ne leagă de strămoși comuni. Dincolo de asta, în urmă cu aproximativ 40 000 de ani în urmă Homo sapiens și-au început revoluția cognitivă (sau Marele salt…

Noduri – Domenico Starnone
Noutati , Recenzii / 26/08/2020

În ciuda reputației temperamentelor tumultoase, mediteraneene ale italienilor, autorii contemporani din peninsula, tot mai vizibili și mai traduși și în limba română, ofera romane despre cupluri,  cu fine resorturi psihologice, povești în care exploziile au loc pe dinăuntru, în forul interior al protagoniștilor care se regăsesc în situații provocatoare de destin și suportă consecințele propriilor alegeri inconsecvente sau experimentale. După Elena Ferrante și tetralogia napoletană dar și după memorabilia și profunda cronică a destrămării unei căsnicii (în Zilele abandonului), după Marco Missiroli și interferențele adulterului ca mijloc de explorare identitară, l-am descoperit pe Domenico Starnone, într-un roman tradus în limba română la Editura Litera, intitulat interesant Noduri, o poveste care țese scenariul provocării infidelității într-o a doua șansă familială, cu toate urmările ei dureroase. Romanul în trei părți este de fapt un puzzle perspectival. Fiecare parte dă voce membrilor unei familii, supraviețuitori ai unei crize casnice, pe fundalul crizei ideologice europene din anii 60-70. În esență povestea recompusă pare simplu de rezumat: Aldo și Vanda sunt un cuplu căsătorit de 12 ani, cu 2 copii. Aldo o părăsește pe Vanda pentru a avea o aventură cu altă femeie, Lidia, timp de 4 ani, apoi revine și își reface legătura cu…