O viață și trei zile – Pierre Lemaitre
Recenzii / 28/01/2020

Ce impact poate să aibă un gest impulsiv, necugetat pe care îl faci în copilărie? Cât de mult îți pot  schimba viața câteva secunde, chiar daca nu ai mai mult de 12 ani? Sunt întrebări cheie pe care se construiește un roman polițist cu ramificații psihologice, semnat de un maestru contemporan al genului, Pierre Lemaitre, autorul volumul La revedere acolo sus, recompensat cu Premiul Goncourt în anul 2013. Într-o narațiune care se întinde puțin peste 200 de pagini, autorul francez oferă o poveste în trei părți care îl are drept protagonist pe Antoine, un personaj surprins la vârste diferite, pe mai bine de un deceniu. Prima parte și cea mai lungă îl aduce în fața cititorilor pe Antoine la vârsta de 12 ani. Născut într-un orășel de provincie francez, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, într-o familie cu un tată absent și o mamă cu principii rigide, Antoine este un băiat ușor depresiv, care a dezvoltat un cult față de singurul părinte care îl crește, destul de retras social dar atașat mai ales de câinele vecinilor. El își construiește un mic refugiu secret în pădurea din apropiere și își trăiește primele fantezii erotice, până când câinele vecinilor este…

O viață fără sfârșit – Frederic Beigbeder
Recenzii / 06/01/2020

Nemurirea rămâne una dintre marile teme ale imaginarului colectiv, din cele mai vechi timpuri și totuși, mai degrabă un subiect de explorat în forme utopice sau distopice, cel puțin până în secolul al XXI-lea. Cât de aproape sau de departe suntem de acest ideal (sau coșmar, depinzând din ce perspectivă l-am privi)? Răspunsuri posibile la această întrebare ne adresează Frederic Beigbeder, în cea mai recentă carte tradusă și publicată de Editura Trei, O viață fără de sfârșit, o combinație originală de literatură și popularizare științifică. Premisa pare simplă și amuzantă: într-un secol tot mai avansat tehnologic care promovează obsesia de sine, un secol în care selfie-ul și hedonismul narcisic au devenit autentice ideologii, în care ne luptăm pentru maximizarea plăcerii și a iubirii publice, protagonistul homodiegetic al lui Beigbeder este un personaj care cade pradă ușoară obsesiei pentru nemurire. Împlinind 50 de ani (vârsta la care moarte pare tot mai puțin abstactă), punând bazele unei noi relații cu o femeie mult mai tânără, devenind tată pentru a doua oară (sfidând scenariul tipic al biografiei masculine), personajul autorului francez, înzestrat cu luciditate și autoironie devine tot mai preocupat de strategiile de prelungire a vieții.  În fond, el trăiește vremuri fără precedent,…

Ințelepciunea banilor – Pascal Bruckner
Recenzii / 19/12/2019

Stimulat de provocările societății emancipate, globalizate, capitaliste, Pascal Bruckner se dovedește un observator veteran al paradoxurilor și isteriilor contemporane pe care le traversăm. După ce a explorat, prin mijloace literare sau eseistice, obsesia pentru frumusețe, dezechilbrele și aporiile relaționale, amorul și căsătoria în secolul XXI,  ecologismul extrem, de data aceasta Pascal Bruckner se apropie de un alt subiect extrem de spinos și de controversat, deși omniprezent în viața de zi cu zi și anume banii. Volumul intitulat Înțelepciunea banilor, tradus și publicat în limba româna la Editura Trei abordează un subiect labirintic, aproape fără ieșire (printr-un titlu destul de ambițios și poate utopic). Căci, așa cum remarcă încă de la primele pagini, chiar autorul, despre bani nu se poate spune nimic fără a afirma contrariul: sursă de mizerie sau de noblețe, ficțiune și realitate, dezbinatori și unificatori. Pragmatic privind, banul a supraviețuit atâtor secole pentru că s-a dovedit un instrument universal al societăților umane, un jargon comercial pe care îl poți mânui și converti indiferent unde te-ai afla pe glob. Acest lucru se întâmplă pentru că banul a apărut, așa cum știm, dintr-o necesitate și o dificultate de conveițuire. Citându-l pe Aristotel (cel care, în opinia lui Bruckner a oferit…

Hoții de frumusete
Recenzii , Taifasuri / 09/09/2019

Frica de îmbătrânire, fixatia pentru frumusețea fizică, dezechilibre personale care asamblează relații toxice, capabile să compenseze nevrozele personale – iată elementele principale pe care le regăsim în romanul lui Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe. Eseistul și romancierul francez reușește și de această dată să preia câteva din obsesiile contemporane și să le însceneze într-o combinație de thriller cu aspirații distopice într-o formulă originală și surprinzătoare, într-o narațiune cu povestitori a căror credibilitate e discutabilă. Mathilde locuiește în Paris și este o psihiatră care resimte din plin provocările profesionale și personale. Sătulă de aglomerația de la camera de gardă, sătulă de relația distructivă cu fostul ei amant mecanic (un seducător patentat care cultivă aparențele, pentru care minciuna este o politețe pe care o datorează celor din jur pentru a nu-i plictisi, pentru care sexul este mereu o întreprindere extrem de serioasă) , Ferdinand, Mathilde își dorește să reducă contactul uman la minim, să fie lăsată în pace. Doar că viața merge înaine și Mathilde trebuie să-și gestioneze singură chinuitorul dor de cel care a rănit-o și mai ales problemele celor care au atins limita nebuniei. Într-o noapte la spital, Mathilde întâlnește un pacient misterios pe nume Benjamin care poartă o mască…