Hoții de frumusete
Recenzii , Taifasuri / 09/09/2019

Frica de îmbătrânire, fixatia pentru frumusețea fizică, dezechilibre personale care asamblează relații toxice, capabile să compenseze nevrozele personale – iată elementele principale pe care le regăsim în romanul lui Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe. Eseistul și romancierul francez reușește și de această dată să preia câteva din obsesiile contemporane și să le însceneze într-o combinație de thriller cu aspirații distopice într-o formulă originală și surprinzătoare, într-o narațiune cu povestitori a căror credibilitate e discutabilă. Mathilde locuiește în Paris și este o psihiatră care resimte din plin provocările profesionale și personale. Sătulă de aglomerația de la camera de gardă, sătulă de relația distructivă cu fostul ei amant mecanic (un seducător patentat care cultivă aparențele, pentru care minciuna este o politețe pe care o datorează celor din jur pentru a nu-i plictisi, pentru care sexul este mereu o întreprindere extrem de serioasă) , Ferdinand, Mathilde își dorește să reducă contactul uman la minim, să fie lăsată în pace. Doar că viața merge înaine și Mathilde trebuie să-și gestioneze singură chinuitorul dor de cel care a rănit-o și mai ales problemele celor care au atins limita nebuniei. Într-o noapte la spital, Mathilde întâlnește un pacient misterios pe nume Benjamin care poartă o mască…

Partitura suferinței
Recenzii / 19/08/2019

Lisa Genova este o scriitoare americană, autoare a bestsellerului Still Alice, carte care a stat la baza ecranizării pentru care Julianne Moore a câștigat Premiul Oscar în 2015 pentru cea mai buna actrita in rol principal. Cu un doctorat în neuroștiințe obținut la prestigioasa Harvard University, Lisa Genova pare preocupată să aducă în atenția publicului, dintr-o perspectivă inedită și accesibilă, impactul și consecințele pe care le au patologiile neurodegenrative asupra oamenilor obișnuiți. Două sunt elementele remarcabile în acest demers. Pe de o parte e inedită și lăudabilă inițiativa de a familiariza publicul larg cu redutabile provocări contemporane (atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere psihologic și social), e un efort de conștientizare binevenit. Pe de altă parte, Lisa Genova preferă literatura în detrimentul unor prezentări științifice seci – faptul că boala capătă chip și personalitate, că se actualizează într-un pacient anume cu care putem relaționa și  a cărui dramă o putem înțelege face ca explorarea să fie mult mai convingătoare și interesantă pentru un cititor.  Dacă în Still Alice, autoarea americană a lansat o invitație empatică la înțelegerea devastatorului efect identitar al demenței Alzheimer debutată la o vârstă precoce, ulterior, scriitoarea americană a publicat și…

Dragoste și ură – Rhidian Brook
Recenzii / 09/07/2019

Dramele romantice, proiectate în vremuri de război sunt cu atât mai convingătoare, cu cât obstacolele pe care protagoniștii sunt nevoiți să le depășească sunt , in mod obiectiv, redutabil de dificile și copleșitoare. Pe de altă parte, o dramă romantică postconflict pare mai puțin probabilă, cel puțin în aparență, sub umbrela unui context promițător, eliberator care face dificultățile partenerilor ceva mai puțin vizibile. Cu toate acestea, romanul lui Rhidian Brook, tradus în limba română de Editura Trei, ecranizat recent într-o producție cu Keira Knightley aduce la suprafață subtil, într-un context tulbure,  țesătura  complicată a reacțiilor contradictorii, o țesătură traversată de fire tensionate în anii postbelici, într-o Germanie decimată, aflată în pragul Războiului Rece. Povestea lui Brook, inspirată de experiența tatălui autorului, este centrată în jurul unui triunghi conjugal care deschide însă perspective asupra complicatului fundal psihologic și social al Germaniei înfrânte și divizate.  După un an de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, colonelul Lewis Morgan este un ofițer englez staționat în Hamburg, parte din aparatul administrativ britanic (Comisia de Control din Germania) care gestionează afacerile interne într-o țară redusă la ruine, urmărită însă de vinovăție și de suspiciunea față de fanatism ideologic. Lewis se reîntâlnește cu familia sa…

Xanax – Liviu Iancu
Recenzii / 12/03/2019

M-am întrebat mereu dacă trecerea de la jurnalism la ficțiune poate fi o tranziție naturală, firească, ținând cont de faptul că un om de presă dezvoltă, pe de o parte, un exercițiu al scriiturii și, pe de altă parte e cum nu se poate mai cablat la realitatea cotidiană (care, mai ales într-o țară ca România, adesea bate filmul). Această tranziție cere totuși curaj și talent, dat fiind faptul că pasul spre ficțiune înseamnă depășirea cadrului convențional al unui stil centrat pe simplitate și oglindire spre un stil literar, din care să nu lipsească imaginația și capacitatea de sugestie. E o tranziție pe care Liviu Iancu, un jurnalist cu experiență o face însă facil, reușind să reunească un material epic care, chiar și atunci când ai închis cartea, ai senzația că ar putea continua la infinit. Romanul Xanax, deși are aproape 500 de  pagini și e divizat în trei părți, pare un roman scris dintr-o suflare, cu multă viață și multe povești menite să te amuze și să te îngrozească în același timp, desprinse din realitățile românești cele mai neaoșe. Este un soi de roman inițiatic care urmărește developarea unui protagonist din copilăria (pseudo)urbană dintr-o localitate obscură și încremenită în…