Într-o noapte de iarna
Recenzii / 26/09/2018

În 2015 am descoperit superbul roman semnat de Simon Sebag Montefiore, tradus în românește la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, intitulat Sașenka.  Un roman despre arheologia adevărului în epoca ghemului de minciuni și propagandă stalinistă, un roman despre substituția imprevizibilă a rolurilor, uneori arbitrară și absurdă, specifică dictaturilor, despre puterea gesturilor mici într-o lume supusă necesităților ideologice, Sașenka este un volum inclus chiar de autor într-o trilogie, de acum disponibilă integral și pe piața de carte de la noi, anume Trilogia Moscova. Celelalte două volume incluse în această trilogie sunt: Cerul roșu al amiezii, respectiv Într-o noapte de iarnă, ambele proiectate în universul sinistru și alunecos al stalinismului. Dacă povestea din Sașenka se petrece în perioada apropierii revoluției bolșevice și, mai apoi, în anii 30, Cerul roșu al amiezii se centrează pe anii celui de-al Doilea Război Mondial, Într-o noapte de iarnă surprinde personaje imediat după încheierea marii conflagrații, în 1945, un an al celebrărilor, recuperărilor și al relansărilor economice și sociale postbelice, dar și un an cu un revers întunecat, chiar și pentru liderii sovietici victorioși. Cele trei volume pot fi citite independent,  chiar dacă Montefiore face trimiteri ocazionale, prin personaje înrudite sau chiar prin referințe directe la…

Dulcea mea răzbunare
Recenzii / 02/07/2018

Aflându-mă în căutarea unei povești cu iz polițist, potrivită pentru perioada vacaneței, am dat peste cartea lui Jane Fallon, o cunoscută producătoare de show-uri televizate în America, anume romanul Dulcea mea răzbunare, tradus la Editura Trei, în colecția Fiction Connection.  Premisa este pe cât de simplă, pe atât de captivantă: o soție fidelă care și-a sacrificat viața profesională pentru armonia familiei (cariera soțului actor și venirea pe lume a fiicei lor), deduce, din mesajele găsite pe telefonul celui cu care e casatorita  că acesta pare să aibă o aventură cu o colegă de platou și ia o decizie importantă, chiar dacă poate nu dintre cele mai inspirate: răzbunarea. Jane Fallon nu ne plasează însă, din prima, în mințile unei psihopate care pregătește o capcană din care să țâșnească sânge și disperare (deși și aceasta ar fi fost o direcție întunecată de explorat, care ar fi dat însă o cu totul altă coloratură romanului). Autoarea rămâne în spectrul unei realități plauzibile, în care o femeie destul de comună și de normală vrea să plătească o poliță exemplară celui care nu a știut să-i aprecieze sacrificiile oneste întinse pe mai mulți ani de zile. La citirea mesajului de la amantă,  de pe…

Când vina ne desparte
Recenzii / 09/05/2018

Complexitatea relațiilor contemporane, într-o lume suficient de diversă, care legitimează multiple stiluri de viață și aspirații individuale devine transparentă, așa cum pare să sugereze romanul Liane Moriatry în cele mai banale situații, în câteva minute, secunde, capabile să îi confrunte pe indivizi cu realitatea nesiguranțelor, vulnerabilităților, problemelor care se asamblează în spatele conviețuirii domestice. Într-o poveste construită original și inteligent, suficient de generoasă narativ, Liane Moriatry analizează probleme relaționale  contemporane, în viețile a trei cupluri diferite care se intersectează în cadrul unei după amieze, la un grătar în curtea din spatele casei, urmând să genereze consecințe cutremurătoare.   Romanul, proiectat în Australia zilelor noastre,  este construit inspirat, pe două planuri temporale,  alternând momentele de după după amiaza controversată, în care existențele personajelor par să fi fost serios marcate,  cu întâmplările care s-au petrecut la grătar. Practic, cititorul nu ajunge să afle ce s-a întâmplat de fapt în ziua cu grătarul decât după mijlocul romanului iar autoarea reușește să conserve suficient de bine misterul și, în același timp, să ofere o desfășurare narativă cu sens, chiar și în lipsa intrigii a cărei dezvăluiri este amânată. Cele trei cupluri implicate în poveste sunt cât se poate de diferite. Erika și Oliver au…

O istorie a copilariei
Recenzii / 06/11/2017

În zilele noastre copilăria este privită drept o perioadă a dezvoltării  privilegiată și cu un specific propriu. Industria parentingului, legislația care ocrotește drepturile copilului, instituții și activități dedicate copilului toate sunt forme explicite prin care recunoaștem natura particulară a vârstei asociate cu inocența și fragilitatea. Dar lucrurile nu au stat dintotdeauna așa. După cum sugerează Colin Heywood în ineditul volum apărut la Editura Trei, copilăria în reprezentarea ei contemporană este un rezultat al developării unor concepții de-a lungul mai multor secole, este așadar un construct  social cu o evoluție interesantă, pusă în legătură cu o serie de momente de cotitură ideologică și economică pe care autorul le explorează în capitolele cărții. Încercând să nuanțeze  una dintre cele mai controversate și populare poziții teoretice existente, aceea că nu a existat copilărie în Evul Mediu și că, după 5-6 ani copiii din acele timpuri erau priviți drept miniadulți, Colin Heywood propune, în trei capitole distincte (unul care analizează conceptul de copilărie, altul care evaluează evaluează elementele centrale în creșterea și educația copiilor din Evul Mediu și până în secolul al XX-lea și altul care discută despre universul copilăriei și practicile de parenting) un inventar de curiozități sociologice și antropologice, dezvăluind istoria surprinzătoare…