O istorie a copilariei
Recenzii / 06/11/2017

În zilele noastre copilăria este privită drept o perioadă a dezvoltării  privilegiată și cu un specific propriu. Industria parentingului, legislația care ocrotește drepturile copilului, instituții și activități dedicate copilului toate sunt forme explicite prin care recunoaștem natura particulară a vârstei asociate cu inocența și fragilitatea. Dar lucrurile nu au stat dintotdeauna așa. După cum sugerează Colin Heywood în ineditul volum apărut la Editura Trei, copilăria în reprezentarea ei contemporană este un rezultat al developării unor concepții de-a lungul mai multor secole, este așadar un construct  social cu o evoluție interesantă, pusă în legătură cu o serie de momente de cotitură ideologică și economică pe care autorul le explorează în capitolele cărții. Încercând să nuanțeze  una dintre cele mai controversate și populare poziții teoretice existente, aceea că nu a existat copilărie în Evul Mediu și că, după 5-6 ani copiii din acele timpuri erau priviți drept miniadulți, Colin Heywood propune, în trei capitole distincte (unul care analizează conceptul de copilărie, altul care evaluează evaluează elementele centrale în creșterea și educația copiilor din Evul Mediu și până în secolul al XX-lea și altul care discută despre universul copilăriei și practicile de parenting) un inventar de curiozități sociologice și antropologice, dezvăluind istoria surprinzătoare…

Centrul nu se mai poate sustine
Recenzii / 28/08/2017

Schizofrenia se numără printre cele mai stigmatizate și invalidante afecțiuni psihiatrice primare. Dincolo de confuzia răspândită în rândul publicului larg între schizofrenie și tulburarea de personalitate multiplă (sau tulburare disociativă, după noile standarde diagnostice), pacienții cu schizofrenie sunt priviți adesea cu teamă și poate cu milă de semeni, atâta timp cât se anticipează că ei pot deveni violenți, că nu pot trăi o viață satisfăcătoare, nu pot avea prieteni, familii și cariere multumitoare, prizonieri ai unui univers cel mult sedat și neutralizat de medicamente. În acest context, Elyn R. Sacks scrie o carte curajoasă și memorabilă (numai asumarea identității în semnarea unui asemenea volum este un gest de o îndrăzneală colosală), sensibilă și cu virtuți inspiraționale despre ce înseamnă să trăiești cu experiența unei tulburări psihotice (adică o tulburare care îți afectează capacitatea de a păstra contactul cu realitatea), fără ca ea să excludă premisele unei vieți dense în satisfacții. Este o carte despre o poveste de viață impresionantă a unei femei care a reușit să se ridice deasupra condiției de bolnav psihic, chiar și într-un context al pionieratului farmacologiei psihiatrice. Născută la mijlocul secolului XX, într-o familie de evrei  obișnuită, fără lipsuri, abuzuri sau privări afective semnificative, Elyn R….

Cuplul din vecini – Shari Lapena
Recenzii / 07/08/2017

Dacă sunteți în căutarea unei lecturi polițiste numai bune să se potrivească sezonului vacanțelor aflat în plină desfășurare, o variantă firească este să căutați un volum publicat de Editura Trei care are o serie dedicată acestui gen (celebra Serie Neagră, în care au apărut initial și cărțile lui Stieg Larsson). Am avut o surpriză plăcută să descopăr un roman palpitant și elegant alcătuit, inclus însă în seria mai generală de literatura a Editurii Trei, Fiction Connection. Este vorba de CUPLUL DIN VECINI, o poveste semnată de Shari Lapena, un bestseller New York Times și Sunday Times. Romanul lui Shari Lapena este similar, în construcție, cu deja cunoscutul și ecranizatul thriller al Paulei Hawkins, FATA DIN TREN: personaje puține, cu motive și credibilitate controversate pentru cititor, secrete ascunse, ghemuri de minciuni. Cuplul din vecini debutează abrupt, cu momentul care amorsează desfășurarea narativă: într-o seară obișnuită, Anne și Marco, un cuplu căsătorit,  își încheie vizita la vecinii, Graham și Cynthia, doar pentru a ajunge acasă și a descoperi cu oroare că bebelușul lor, Cora, a dispărut din casă. Disperarea se instalează repede, mai ales că nu există vreun bilet sau vreun telefon, o eventuală urmă sau revendicare din partea celor care au…

Trei istorii metafizice pentru insomniaci
Recenzii / 10/07/2017

Cât de populară este filosofia în România? Nivelul redus al  gândirii critice al absolvenților tuturor formelor de învățământ, dimensiunea dezbinată, polarizata intre extreme a societății,  cultura mai degrabă  nonparticipativă la viața politico-socială ar sugera, măcar prin acești câțiva indicatori ușor de observat, că filosofia nu e prea populară la noi în țară (orice minimă familiarizare cu filosofia presupune o cultură a dialogului și a participării argumentate și active). Studiul acestei discipline a fost izolat, în câteva ore de învățământ liceal de care probabil prea puțini își mai amintesc și mulți au impresia că discuțiile filosofice sunt discuții pe de o parte sofisticate, pretențioase, purtate de aspiranți intelectuali aroganți sau snobi, până la urmă însă inutile, izvorâte mai degrabă dintr-un agasant obicei de a despica firul în patru, din plictiseală sau din nevoia de a epata. Pe de altă parte, n-ar trebui să uităm că întrebările filosofice, marile întrebări ale umanității sunt suficient de generale și de cuprinzătoare încât să ne privească pe toți.  Iar răspunsurile filosofiei, indiferent cât de imperfecte și eliberate de provocarea testabilității sunt, de fapt, prezente în fundal, în viața noastră, chiar și în cea mai banala rutina cotidiana. Iar asta și pentru că eforturile noastre de…