Profesoara de abstinenţă
Recenzii / 06/05/2010

TOATĂ LUMEA CÂŞTIGĂ America poate fi socotită fără îndoială o ţară a contrastelor. Este un rezultat remarcabil, obţinut de-a-lungul unui exerciţiu democratic longeviv,  ca urmare a respectării cu stricteţe a celebrului Prim Amendament din Constituţia SUA care protejează libertatea de exprimare, libertatea religioasă şi  libertatea de conştiinţă. Este locul în care cele mai diverse grupuri sociale, profesionale, etnice, cu cele mai variate obiceiuri şi credinţe supravieţuiesc paşnic, este mozaicul social în care fiecare persoană îşi poate afla locul. Acolo unde există diversitate se nasc, desigur, tensiunile interculturale care se rezolvă cel mai adesea prin dialog şi compromisuri între părţile interesate. Sunt însă compromisurile posibile întotdeauna? Ce se întâmplă când un grup îşi asumă un rol privilegiat şi vrea să domine grupurile concurente? Răspunsul american ar fi: este inacceptabil. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Ce se întâmplă dacă acel grup se dovedeşte a fi un grup majoritar, un grup care obiectivează credinţele unui mare număr de oameni? În continuare se poate răspunde că situaţia rămâne inacceptabilă, cantitatea nu schimbă cu nimic problema de drept. Dar ca inacceptabilul să fie pus la zid este nevoie de critică şi rezistenţă. Când acestea se dovedesc a fi prea slabe, voinţa majorităţii se…

Să ai un ideal
Recenzii / 29/04/2010

RECUPERAREA SPIRITUALITĂŢII LAICE Să am un ideal? Dar ce, am înnebunit? Parca îmi amintesc de nişte domni, în ultimii 100 de ani care au avut nişte idealuri şi au ajuns departe… la colţul de pedeapsă al istoriei, la raftul cu lecţii de „aşa nu se face”. Fie că a fost vorba de idealul purificării rasiale, al societăţii fără clase sau, amintindu-ne de meleagurile mioritice, al societăţii multilateral dezvoltate, idealurile n-au făcut decât să stea pavăză pentru justificarea nenumăratelor abuzuri şi crime, sub imboldul încăpăţânării că realitatea trebuie să încapă în matricea perfectă pe care am proiectat-o. În zilele noastre idealul pare a fi aceeaşi armă de temut, doar că la o altă scară, pe care teroriştii de orice fel (ecologici, antiglobalizanţi, religioşi) o folosesc în lupta împotriva societăţii. Iar idealurile nu au un efect distructiv doar în lumea politică, ci şi în plan personal. Alimentaţi cu o cultură a perfecţiunii şi a performanţei, mulţi oameni îşi proiectează astăzi exigenţe disproporţionate cu care îşi evaluează acţiunile, căutând să atingă absolutul în fiecare sferă de activitate, atât profesională, cât şi privată. De pe urma acestor eforturi, permanente dar mai tot timpul insuficiente, se nasc depresiile, descurajările, nefericirile. Idealurile sunt aşadar pentru fanatici,…

Poveste din Las Vegas
Recenzii / 21/04/2010

CAPCANA URBANĂ Cine nu-şi doreşte să meargă la Las-Vegas? Să alunece pe bulevardele copleşite de lumină, să simtă adrenalina în vene după două pahare de whisky şi o duzină de pariuri la masa de joc din cazinouri, să facă puţină echilibristică aventuroasă pe sârma posibilului între polul câştigului imens şi cel al ruinei. Ca destinaţie turistică, oraşul păcatului, construit în mijlocul deşertului, atrage vizitatorii prin reputaţia şi prin senzaţiile tari pe care le oferă. Dar cum e să te naşti şi să trăieşti în miezul acestui paradis artificial al speculaţiilor şi al exceselor? Cum e să auzi cântecul ademenitor al sirenelor de când ai învăţat să baţi mingea în faţa casei şi până la vârsta majoratului? Pe urmele unei astfel de curiozităţi se construieşte romanul lui McGinniss care  ne face să vedem dincolo de expresia turistică boemă a Las-Vegasului şi ne introduce în adâncimile şi intimităţile sale urbane cât se poate de tragice. Poveste din Las-Vegas abundă în indecenţă,  scene violente, consum de droguri, prostitutie, bătăi şi limbaj vulgar şi se înscrie în linia ficţiunilor decadente, ale generaţiei underground. De data aceasta însă, naraţiunea nu este un simplu pretext pentru desfăşurarea unui exhibiţionism al exceselor, într-o formă exploatativă. Comportamentul discutabil…

Azazel, Îngerul Răului
Recenzii / 15/04/2010

UN MUSULMAN DESPRE CREŞTINI Ce se întâmplă când un profesor de filosofie islamică scrie un roman despre începuturile creştinismului? Evident, se ating sensibilităţi clericale şi se întinde covorul roşu marilor controverse şi monstruoaselor suspiciuni.  Poate un musulman să alcătuiască o poveste convingătoare despre creştini, altfel decât deformând realitatea, altfel decât animat de intenţii rău-voitoare? De ce nu?  Youssef Ziedan are curajul de a aborda o temă şi-aşa delicată în Orientul Mijlociu, într-o formulă scriitoricească cât se poate de îndrăzneaţă în care virtuţile sale de specialist al trecutului sunt puse în valoare la cel mai înalt nivel. În prelungirea unei reţete popularizate de Umberto Eco, Jose Saramago sau Dan Brown al amestecului dintre fapt documentar şi ficţiune, Ziedan optează la rândul său pentru romanul istoric. În această formulă autorul devine şi el un personaj care nu face altceva decât să dea glas istoriei, prin tălmăcirea unor manuscrise  (atenţie, fictive!) dezgropate undeva în Siria, redactate de un călugăr care s-a dovedit a fi martorul privilegiat al unui secol dens în evenimente. Povestea se plasează în timpurile  triumfului recunoscut al creştinismului, de la apusul Antichităţii. Dar victoria e departe de a fi deplină şi conducătorii noii ordini îşi  împlinesc misiunea sfântă apelând la cele mai…