Recenzie carte Misterul de Crăciun – Jostein Gaarder
Noutati , Recenzii / 21/12/2020

Titlu original: Julemysteriet Editura Univers, 2013 „Misterul de Crăciun” este cartea ideală dacă dorim să ne reîntoarcem la adevărata semnificație a sărbătorilor de iarnă, dincolo de Moșul pe care îl așteptăm să ne aducă cele mai frumoase cadouri și de timpul petrecut în familie după un an greu. Este o istorie duioasă despre un calendar de advent fermecat, despre o călătorie către locul nașterii Domnului, despre ceea ce înseamnă Crăciunul cu adevărat. Povestea începe în ultima zi a unei luni de noiembrie prin căutarea unui părinte și a copilului său a unui calendar de advent, de surprizele căruia Joakim să se bucure în fiecare zi care a mai rămas până la sosirea lui Moș Crăciun. Pentru că au lăsat pe ultimul moment, acesta se lasă greu găsit și cei doi ajung într-o librărie veche, cu miros de cărți prăfuite, a unui librar bătrân, cu părul alb. Pe rafturile pline ochi de cărți, Joakim vede un calendar vechi, cu imagini decolorate, pe care mai poate citi totuși „Calendar de advent fermecat”. Deși are și alte variante din care poate alege, cu surprize mai colorate și mai noi, el alege acest obiect, despre existența căruia însuși librarul pare a fi surprins. Calendarul…

Alec Blenche: „Eu scriu cărți pentru copii, nu pentru mine. Mereu intenția mea a fost să ajut copiii. ”
Interviuri , Noutati / 26/11/2020

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna DECEMBRIE din 2020, scriitorul lunii este… ALEC BLENCHE! LIBRIS: Ai studii în Drept, pedagogie muzicală, nutriție și o experiență tot mai consistentă în ceea ce privește scrisul cărților. Sunt toate acestea o expresie a căutării unei vocații sau a faptului că ești o persoană curioasă și orientată spre multiple activități? Este vreun proiect, vreo activitate în care te regăsești cel mai mult? ALEC BLENCHE: Multă vreme mi-am căutat locul. La 33 de ani făceam o a doua facultate în speranța de a-mi liniști sufletul care tânjea după împlinire. Însă nimic nu m-a împlinit mai mult decât șansa de a fi printre copii. Cel mai mult mă regăsesc în lumea lor, aici mă simt cel mai bine. Sunt cel mai fericit atunci când simt că munca mea este apreciată și că este de folos copiilor. LIBRIS: Ai început să scrii pentru a ajunge mai repede la inima copiilor, prin povești, în cadrul unui proiect de voluntariat în Constanța. De atunci ai devenit unul dintre cei mai populari autori de cărți pentru copii din România. A fost o…

Măcar ne pricepem la scuze
Recenzii / 15/01/2018

Un scurt metraj care a devenit notoriu, în urma cu ceva ani, intitulat Amatorul surprindea un personaj inedit, într-o situație inedită: un bărbat care accepta să fie plătit pentru a fi înjurat, pentru a deveni victima pasivă și inofensivă a celor care doreau să-și ventileze frustrările sau să exerseze ritualuri de trecere. O idee trăznită similară e explorată în romanul comic-absurd al scriitorului sud-coreean Ki-Ho Lee, intitulat sugestiv Măcar ne pricepem la scuze, publicat de Editura Univers. Si bong si Jin man sunt doi bărbați internați într-un ospiciu, unde ajung să fie abuzați de personalul administrativ. Cu complicitatea directorului, doi gardieni își fac de cap bătând pacienții în fiecare zi, până într-acolo unde violențele zilnice devin parte integrantă a existenței de zi cu zi. Fiind printre cei mai vechi și mai rezistenți pacienți, Si bong și Jin man ajung să fie desemnați Președinții pacienților, să își asume chiar titlul, alături de un alt coleg de salon care vrea să scape din spital, de Stâlpi ai osipiciului. În această calitate simbolică, de președinți ai suferinței, Si bong și Jin man suportă cele mai dese și brutale bătăi. Încercând să găsească o legitimare pentru toate aceste intervenții brutale, pentru a oferi un sens…

Mana dreapta a somnului
Recenzii / 28/11/2016

Unul dintre cele mai interesante și concludente filme despre tragedia produsă de extremism în secolul XX este Europa, Europa (1990), o producție bazată pe o poveste adevărată: povestea unui băiat evreu care pretinde că este orfan, devine un erou în rândul organizațiilor naziste, ajunge mai apoi pe front, în Est, în spatele liniilor rusești unde este nevoit să își ascundă trecutul german, fiind adoptat și înregimentat de ruși ca, mai apoi, în cursul războiului, să redevină soldat al Wehrmachtului și să ia parte la înfrângerea berlineză. Victimă a ideologiilor, naiv, un biet pion de manevră pe masa fanaticilor, povestea evreului prins între cleștii frontului și ai istoriei este ilustrativă, dincolo de orice improbabilități narative, pentru dificultatea de a rămâne neutru într-o epocă a certitudinilor și mobilizării, pentru dificultatea de a încerca să te plasezi într-o existență în afara istoriei. Am regăsit acest nucleu al intrigii ghinioniste absolute, a imposibilității de a găsi resursele pentru o existență pașnică în întreaga Europă interbelică și în mai ales în Europa anilor 40, în romanul lui John Wray, MÂNA DREAPTĂ A SOMNULUI, apărut în seria care continuă una dintre cele  mai cunoscute colecții de literatură universală din ultimii 50 de ani: Romanul secolului XX,…