O educație emoțională – Alain de Botton
Noutati , Recenzii / 22/09/2020

Considerăm adolescența vârsta privliegiată a întrebărilor, momentul în care cu toții devenim, măcar pentru o perioadă cercetători neîmpăcați ai condiției umane. La acea vârstă ne luptăm cu căutarea unei identități, cu interogații despre sensul existenței, despre valori morale, fericire și scopuri în viață. Pe măsură ce creștem, ce acumulăm experiență de viață, pe măsură ce ne desăvârșim educația, ne maturizăm, acest lucru implicând aflarea unor răspunsuri măcar parțiale și rezonabile, trecute prin filtrul social și filtrul propriu despre felul în care vom trăi și aspirațiile pe care le vom avea. Și totuși, ne așteptăm ca acest proces să se petreacă pe undeva natural, prin navigarea firească a unui individ liber într-o societate democratică, în care fiecare își poate configura scopurile și poate încerca să le atingă. Cu toate acestea, mulți dintre noi ajungem nefericiți, dezorientați, dezamăgiți și atingem chiar pragurile de epuizare, în perimetrul psihiatric. Suntem prea optimiști, la nivel de societate? Doar pentru că punem la dispoziție resurse de dezvoltare pe care fiecare individ le poate alege înseamnă că fiecare își va găsi, invariabil locul și armonia cu sine și cu cei din jur? Mâna invizibilă a lui Adam Smith care reglează natural piețele libere nu pare să acționeze…

Fericit până la adânci bătrâneți – Paul Dolan
Recenzii / 05/05/2020

Traversăm o epocă a globalizării, a toleranței pentru diversitate, a triumfului libertății de alegere (susținută dar și orientată, dacă nu chiar manipulată de noile tehnologii), a posibilităților de atingere a prosperității. Pe măsură ce industriile și stilurile de viață și-au crescut adresabilitatea, rolurile și responsabilitățile noastre sociale și personale au devenit tot mai complicate. Pe de o parte, fără să fi găsit o rețetă unică a fericirii, am descoperit însă tot mai multe posibilități care ar putea să ne promită acest lucru, pe care suntem liberi să le alegem și să le urmărim până aproape de epuizare. Pe de altă parte suntem și astăzi, la fel ca strămoșii noștri, ființe sociale care căutăm acceptarea și standardul comunitar.  Chiar dacă nu există o obligativitate formală, filosofiile de viață centrate pe autopromovare, conștientizare, adaptabilitate sunt antrenate în contexte sociale care și astăzi ne indică potențialele repere ale fericirii. Paul Dolan numește acest portret general al așteptărilor unei vieți echilibrate (sau chiar împlinite), un portret care emană prin adeziunea unei majorități, narațiuni sociale prescriptive (dorințe referitoare la felul în care ar trebui să ne comportăm cu toții). Acest portret e construit pornind de la premisa că satisface motivațiile esențiale ale zilelor noastre: nevoia…

Pacientul H.M. – Luke Dittrich
Recenzii / 31/03/2020

La începutul anilor 30, un băiat pe nume Henry, din statul Connecticut al SUA a fost doborât, într-un accident de un biciclist și a suferit un traumatism cranio-cerebral. Câte asemenea scene au loc, din păcate, în atâtea colțuri din lume chiar și în acest moment este greu de estimat. Doar că acest moment, aparent banal, aparent comun  și mai ales consecințele probabile ale sale au schimbat istoria științei și felul în care înțelegem astăzi memoria. Henry Molaison (sau H.M cum a ajuns să fie recunoscut, asumând standardul științific al confidențialității,  în atâtea lucrări de medicină și pishologie), băiatul deloc remarcabil al unei familii modeste americane a devenit până în 1990 cel mai studiat pacient al tuturor timpurilor, o adevărată cheie esențială în dezvoltarea științelor cognitive. Cum s-a întâmplat asta? Povestea sa care montează povestea descoperirilor din domeniul neurobiologiei și stiintelor cognitive e reconstruită, într-o manieră originală și eclectică de Luke Dittrich, într-un fascinant volum tradus în limba română la Editura Vellant. Raportarea autorului la această poveste nu este deloc neutră. Luke Dittrich este nepotul neurochirurgului William Beecher Scoville care l-a operat pe Henry Molaison în anii 50, deschizând drumul explorărilor spectaculoase în domeniul memoriei. Tocmai de aceea povestea lui Luke…

Animalul povestitor – Jonathan Gottschall
Recenzii / 28/10/2019

Ne place să citim, ne place să ne uităm la filme, să ne jucăm jocuri video, să ne punem imaginația la contribuție în atât de multe moduri care ne definesc stilurile de viață contemporane. Sunt toate acestea, pragmatic vorbind, doar o formă rafinată de petrecere a timpului liber pe care l-am câștigat în călătoria noastră evolutivă ca specie? Sunt poveștile doar niște expresii memorabile și plăcute ale imaginației noastre? Sau natura și miza lor sunt mai complexe de atât? Într-un volum minunat tradus și publicat în limba română la Editura Vellant (în una dintre cele mai interesante colecții, Colecția Versant, din care mai fac parte și Omul în căutarea sensului vieții a lui Viktor Frankl sau Despre somn, cartea lui Matthew Walker),  profesorul Jonathan Gottschall explorează raportarea noastră la povești în general și ne explică de ce poveștile sunt atât de importante, încât am putea să considerăm omul un adevărat Homo fictis (o creatură definită tocmai prin capacitatea de a născoci). Gottschall ne invită în călătoria sa într-o manieră captivantă, ca într-un soi de workshop la care cititorul e invitat să participe. Provocându-ne să citim câteva fragmente din povești mai mult sau mai puțin cunoscute, autorul scoate în evidență primele…