Problema Spinoza
Recenzii / 09/01/2013

Ce te mai poate interesa, când ai 81 de ani, ești un psihiatru reputat, cu o activitate profesională solidă, de pionierat în spate, când ai predat la una din cele mai prestigioase universități din America, când ai scris cărți de specialitate cu impact puternic dar  și romane populare, bine primite și de critică, când ai călătorit, ai o familie și probabil ai suficienți bani pentru orice ți-ai dori și  te dovedești și destul de sănătos pentru vârsta ta? Te cam plictisești? Într-atât încât începi să cauți provocări profesionale în afara timpurilor tale, să dai frâu imaginației și să te gândești cum ar fi stat lucrurile dacă ai fi avut ocazia să faci terapie cu figuri importante ale filosofiei sau istoriei europene? Aceasta să fie motivația din spatele romanelor lui Irvin D. Yalom, dacă ne gândim că trei dintre poveștile sale (inclusiv cea mai recenta, publicata în românește de Editura Vellant) au drept protagoniști gânditori celebri ai filosofiei occidentale? E greu de crezut că e vorba de plictiseală și grandomanie, dacă îți amintești că Yalom a adus una din cele mai importante contribuții la abordarea psihoterapeutică existențială, o abordare care se fundamentează, în fond, pe un schelet conceptual filosofic. Mai degrabă…

Ce s-a pierdut
Recenzii / 08/07/2012

Lectură de vară rapidă și antrenantă, mi-am spus, când am ales volumul scriitoarei britanice debutante, multipremiate, Catherine O Flynn. Părea a fi un mistery mai răsărit, cel puțin dacă mă raportam la intrigă:  dispariția unui copil la un mall englez antrenează o căutare de care nu sunt străini nici măcar paznicii sau lucrătorii comerciali. Una din două: ori lectura urma să capete mize comice, ori avea să stoarcă tensiunea și răbdarea cititorului la fiecare rând. Lectura romanului lui O Flynn a fost încă un caz din acela  în care prejudecățile de dinaintea lecturii mi-au fost date peste cap, într-un sens pozitiv și asta pentru că, deși povestea păstrează contururile unui mistery, autoarea plonjează lejer spre explorarea unor psihologii și a unor teme de o mai mare profunzime. Acțiunea se desfășoară în Birgmingham și este structurată în două părți: o parte a narațiunii se desfășoară în anii 80 și urmărește întâmplări care o au protagonistă pe Kate, o fetiță simpatică, inteligentă și plină de imaginație cu o pasiune mai puțin obișnuită, anume supravegherea celor din jur. După moartea tatălui ei, un statistician pensionat și iubitor, în preajma căruia a trăit o copilărie fericită și stimulantă, plină de jocuri și activități interesante,…

Privind soarele în faţă
Recenzii / 26/06/2011

Irvin D. Yalom foloseşte metafora privirii aproape imposibile spre soare pentru a surprinde dificultatea confruntării cu propria moarte. Am putea merge însă şi mai departe de atât. Unii dintre noi ar putea spune că metafora aceasta nu este suficient de convingătoare, că mai degrabă, când vine vorba de moarte se potriveşte acea construcţie familiară din basmele româneşti: “la soare te puteai uita, dar la dânsa ba” (iar în cazul de faţă ştim sigur că „dânsa” nu face referire la vreo frumuseţe fără pereche). Trăim într-o epocă în care nu doar moartea, dar însăşi îmbătrânirea a devenit o temă tabu. Gândeşte aici şi acum, trăieşte aici şi acum, maschează trecerea timpului cu creme, pastile şi psihologie pozitivă, iată climatul în care trăim. Ambiţiile noastre de tinereţe veşnică nu pot însă să modifice în esenţă biologia noastră prea fragilă. În timp ce noi ne vedem de alergătura după scopurile profesionale şi personale ani de-a rândul, celulele îşi văd şi ele de treaba lor şi ne pregătesc pentru moartea programată, înscrisă în codul nostru genetic sau pentru cea neprogramată (şi atunci e şi mai dureros), sub impactul vreunei mutaţii sau al unei boli contactate neprevăzut. Prin aproape tot ceea ce facem, de la…

Soluţia Schopenhauer
Recenzii / 12/07/2010

DE LA PESIMISM LA OPTIMISM Una din primele senzaţii pe care le ai când deschizi cartea lui Yalom este cea de deja-vu. Şi nu doar pentru că autorul american propune o întâlnire tot cu un mare  filosof de secol XIX, care de data aceasta nu plânge, ci mai degrabă oferă soluţii, ci pentru că debutează cu vestea unei morţi anunţate. Julius, un profesor şi un psihoterapeut de succes află, în amurgul vieţii, că urmează să fie răpus de cancer. Un om care se gândeşte prea puţin la moarte primeşte vestea că va fi o victimă sigură. Da, pare un început demn de “Moartea lui Ivan Ilici“. Doar că în loc să se amăgească, să fugă de realitatea dezarmantă, Julius apucă repede taurul de coarne şi se confruntă  cu întrebările esenţiale: am trăit cum trebuie? A avut sens ce am făcut? De aici, Julius face ce eroul lui Tolstoi nu a mai avut timp să facă: să se asigure că toate eforturile sale până la această vârstă nu au fost lipsite de semnificaţie şi să descopere felul în care merită să-şi trăiască ultimul an de viaţă. După cum remarcă Julius, eforturile sale au fost importante în măsura în care i-au ajutat…