Privind soarele în faţă
Recenzii / 26/06/2011

Irvin D. Yalom foloseşte metafora privirii aproape imposibile spre soare pentru a surprinde dificultatea confruntării cu propria moarte. Am putea merge însă şi mai departe de atât. Unii dintre noi ar putea spune că metafora aceasta nu este suficient de convingătoare, că mai degrabă, când vine vorba de moarte se potriveşte acea construcţie familiară din basmele româneşti: “la soare te puteai uita, dar la dânsa ba” (iar în cazul de faţă ştim sigur că „dânsa” nu face referire la vreo frumuseţe fără pereche). Trăim într-o epocă în care nu doar moartea, dar însăşi îmbătrânirea a devenit o temă tabu. Gândeşte aici şi acum, trăieşte aici şi acum, maschează trecerea timpului cu creme, pastile şi psihologie pozitivă, iată climatul în care trăim. Ambiţiile noastre de tinereţe veşnică nu pot însă să modifice în esenţă biologia noastră prea fragilă. În timp ce noi ne vedem de alergătura după scopurile profesionale şi personale ani de-a rândul, celulele îşi văd şi ele de treaba lor şi ne pregătesc pentru moartea programată, înscrisă în codul nostru genetic sau pentru cea neprogramată (şi atunci e şi mai dureros), sub impactul vreunei mutaţii sau al unei boli contactate neprevăzut. Prin aproape tot ceea ce facem, de la…

Soluţia Schopenhauer
Recenzii / 12/07/2010

DE LA PESIMISM LA OPTIMISM Una din primele senzaţii pe care le ai când deschizi cartea lui Yalom este cea de deja-vu. Şi nu doar pentru că autorul american propune o întâlnire tot cu un mare  filosof de secol XIX, care de data aceasta nu plânge, ci mai degrabă oferă soluţii, ci pentru că debutează cu vestea unei morţi anunţate. Julius, un profesor şi un psihoterapeut de succes află, în amurgul vieţii, că urmează să fie răpus de cancer. Un om care se gândeşte prea puţin la moarte primeşte vestea că va fi o victimă sigură. Da, pare un început demn de “Moartea lui Ivan Ilici“. Doar că în loc să se amăgească, să fugă de realitatea dezarmantă, Julius apucă repede taurul de coarne şi se confruntă  cu întrebările esenţiale: am trăit cum trebuie? A avut sens ce am făcut? De aici, Julius face ce eroul lui Tolstoi nu a mai avut timp să facă: să se asigure că toate eforturile sale până la această vârstă nu au fost lipsite de semnificaţie şi să descopere felul în care merită să-şi trăiască ultimul an de viaţă. După cum remarcă Julius, eforturile sale au fost importante în măsura în care i-au ajutat…