Doru Munteanu: „Cred in povestire si mai ales ca viata e cel mai mare inventator de destine.”

Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce carti si-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?

Incepand din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanti scriitori romani ai momentului. In luna aprilie  din 2015, scriitorul care isi dezvaluie relatia sa cu lectura si biblioteca personala  este… DORU MUNTEANU!

Născut într-o familie de viță nobilă, veche de sute de ani, din comuna Apoldul de Sus, județul Sibiu, Doru Munteanu a copilărit la Turda si  a luat primul premiu pentru literatură în clasa a VII-a. A studiat Filologia la Cluj, a condus Direcția de Cultură și Patrimoniu Cultural, a fost secretar-șef al Universității Transilvania Brașov, directorul Editurii și Revistei ASTRA, a fost președintele Filialeli Brașov a Uniunii Scriitorilor. O prezența nelipsită din peisajul cultural brașovean, în calitate de jurnalist, critic literar, moderator al evenimentelor culturale, Doru Munteanu și-a lansat, în cadrul Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov, cel mai recent roman: SECRETUL CRUCII (Libris Editorial, 2015). Printre romanele sale:  „Duminica mare”, un simbol pentru 1 decembrie 1918. Au urmat „Vinerea neagră”, „Miercurea Regală”, „Scrisoare din America”, „Viaţa de la fereastră”. Dupa cum apreciaza chiar autorul: „Nu sunt romane istorice, ci romane de viaţă, dragoste, aspiraţii. Pentru orice copil de ardelean, cunoaşterea istoriei şi valorificarea tradiţiilor a fost ca un program de viaţă şi din acest motiv m-am simţit dator să le abordez”

Minolta DSC

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DORU MUNTEANU: Sunt bibliofil de mic copil. M-am născut într-o familie de profesori, unde carteaera la loc de cinste. Am avut mereu un cult pentru carte şi toate cadourile din copilărie şi adolescenţă erau cărţi. Nici nu-mi puteam imagina un altfel de dar, aşa că, din fragedă vârstă, mi s-a conturat prima bibliotecă, care astăzi a ajuns la peste 3000 de volume, pentru că, pe parcurs am donat foarte multe cărţi unor şcoli şi aşezăminte de cultură sau asistenţă socială. Mie toate cărţile îmi sunt dragi, dar dacă îmi cereţi să-mi exprim preferinţele pentru unele dintre ele, vă spun că ediţiile princps şi cele cu autograf au un statut mai aparte. Aş aminti doar câteva: Vasile Stoica – „Suferinţele din Ardeal”, 1916, Octavian Goga – „Din umbra zidurilor”, 1913 sau Octavian Beu – „Horea”, 1935, album iconografic, pentru că toate au pentru mine o semnificaţie subiectivă.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DORU MUNTEANU: Citesc zilnic de când am învăţat să buchisesc şi minimum două ceasuri acord lecturii în fiecare zi, în afară de cititul pentru studiu şi documentare. Citesc cu  predilecţie literatură şi istorie, pentru că sunt cele două laturi ale preocupărilor  mele. Nicodată nu-mi propun să citesc ceva anume, dar când presa anunţă ceva interesant, abia aştept să mă întâlnesc cu acea carte.

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

DORU MUNTEANU: Cei care nu citesc sunt nişte orfani ai actului literar. Nu-mi place să citesc pe „net”, pentru că sunt un împătimit al cărţii, al acestui obiect fără de care nu-mi  pot imagina existenţa. Nu sunt în stare să dau sfaturi, dar cred că nu există bucurie mai intimă şi mai deplină decât cititul unei cărţi. În rest, internetul nu poate să-ţi dea decât informaţii, şi nu întotdeauna exacte. Poate sunt anacronic, dar aşa m-am format şi vreau să le spun celor care nu au această deprindere că le lipseşte o experienţă esenţială despre cunoaştere, despre înţelegerea vieţii.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DORU MUNTEANU: Autorii români nu sunt cu nimic mai prejos decât ceilalţi, ba, dimpotrivă. De exemplu, literatura română interbelică a fost la acelaşi nivel cu cea universală şi  la fel cea a anilor 19 60-90. Nu suntem tributari nimănui, dar suntem insuficient traduşi pentru a fi cunoscuţi.

LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?

DORU MUNTEANU: Ar fi neadevărat şi chiar o inepţie să spun că am în bibliotecă toţi autorii români, dar îi am pe toţi interbelicii şi pe 90% din cei contemporani. Recitesc cu drag  Rebreanu, Pavel Dan, Preda, Barbu şi lista poate continua cu un şir lung de nume, dar nu fac ierarhizări, pentru că fiecare e unic în felul său. Lteratura nu e un concurs de fugă, ca să vedem cine iese pe locul întâi.

LIBRIS.RO: Ce s-a schimbat, din punct de vedere cultural, în România, în ultimii 25 de ani?

DORU MUNTEANU: În ultimii 25 de ani, din punct de vedere cultural, s-au schimbat multe şi mă tem că nu toate în bine. Dacă numărul de titluri şi autori a crescut, distribuţia cărţii a  rămas în urmă nepermis de mult şi chiar din punct de vedere al calităţii scrisului se constată un regres. Vulgaritatea a câştigat teren şi veleitarismul e pe primul loc. Editurile publică autori pe spezele lor, indeferent de valoare, ceea ce este foarte păgubos. Televiziunile promovează lucrurile facile, aşa că valorile îşi fac loc cu greu în peisajul mass-media. Nu-mi permit să fac bilanţuri şi etichetări, dar nu toate sunt cum ne-am fi aşteptat. Ce să-i faci? Asta-i viaţa!

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum il recomandă Doru Munteanu pe Doru Munteanu?

DORU MUNTEANU: Nu vreau să conving pe nimeni să-mi citească romanele, dar pot să le spun doar atât: dacă vreţi să mai descoperiţi ceva în plus faţă de ce vă spune istoria oficială  deschideţi cărţile mele. Cred în povestire şi mai ales că viaţa e cel mai mare inventator de destine. Nu trebuie să te forţezi a inventa poveşti, pentru că dacă te uiţi în jur, viaţa le-a trăit deja. Iar, eu sunt un bun ascultător al poveştilor de viaţă ale oamenilor şi nu fac altceva decât să le reproduc, în stilul meu şi după propria mea înţelegere.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DORU MUNTEANU: Dacă nu aş scrie, probabil că aş povesti mereu unuia şi altuia ceea ce mă frământă şi aş asculta pe fiecare, pentru că oricine are de spus o poveste inconfundabilă  despre viaţă. Şi literatura dacă nu e viaţă, nu e nimic.

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *