Recenta ciocnire între Olivia Steer și susținătorii ei, adepți și promoteri ai stilurilor de viață naturale, pretins autentic sănătoase și comunitatea medicală care și-a vândut sau nu spiritul profesiei companiilor farmaceutice confirmă existența unui conflict care se acutizează tot mai simțitor și la scară tot mai largă între practicile alopate și cele neconsacrate. După ce a livrat rezultate care au revoluționat paradigmele, granițele dar și speranța de viață, într-o evoluție ce s-a intins pe mai bine de un secol, după ce a articulat o formă a visului de cunoaștere al omenirii, astăzi, știința pare să trăiască un oarecare declin, cel puțin din punct de vedere ideologic.
Punând capăt (non)sensurilor spirituale, amenajând habitate complet autonome de ciclurile naturale, dar integrându-se, în același timp în afaceri de milioane de dolari, confruntându-se cu maladii și probleme planetare tot mai complexe și invazive, știința și-a pierdut credibilitatea și autoritatea de odinioară, pe măsură ce oamenii au căutat să compenseze criza spirituală spre care ne-au îndreptat demonstrațiile științifice. Natural, eco, minim invaziv sunt cuvintele care ne sensibilizează astăzi, mai mult decât oricând, în căutarea remediilor și a reechilibrării cu biosfera. Cât de valabile sunt aceste opțiuni, ce garanții ne pot oferi ele? La aceste întrebări caută să răspundă cartea semnată de Edzard Ernst și Simon Singh în volumul apărut la Editura Humanitas.
Este un volum care pornește de la premise solide, care îi întăresc credibilitatea, atâta timp cât răspunde satisfăcător și justificat la doua întrebări preliminare: Sunt cei 2 autori competenți să examineze problema în discuție, fără să fie suspectați, în același timp, de conflict de interese, de partizanat posibil al uneia dintre tabere (terapii convenționale/neconvenționale)? Care e metoda prin care sunt evaluate terapiile alternative și de ce autorii au ales-o tocmai pe aceea? La prima întrebare răspunsul devine lămuritor, examinând biografia autorilor: SIMON SINGH este scriitor și jurnalist britanic specializat în popularizarea subiectelor științifice și matematice (absolvent de fizică la Imperial College London și cu doctorat în fizică la Cambridge- adică o autoritate în domeniul metodei științfice). Pe de altă parte, celălalt autor EDZARD ERNST este cadru medical universitar și cercetător specialist în studierea medicinei complementare și alternative (deținătorul primului post universitar de medicină complementară din lume, la Universitatea din Exeter), redactor șef al unor publicații de profil. Așadar, ni se oferă o perspectivă relativ credibilă și echilibrată: atât cea a unui outsider al domeniului terapiilor alternative, cât și cea a unui insider, ambii competenți și certificați (suspiciunea de partizanat este altfel diminuată).
La a doua întrebare răspund chiar autorii în primul capitol al cărții – metoda este una științfică, dar alegerea nu este una arbitrară, atâta timp cât, chiar și la această oră, cunoașterea de tip științific este singurul arbitru rafinat și developat de-a lungul secolelor care să livreze obiectivitate și repetabilitatea rezultatelor (adică exact elementele de care avem nevoie pentru a putea face predicții întemeiate – să nu uităm că orice tratament, pentru orice boală implică predicția că acel tratament va funcționa relativ previzibil oricui l-am aplica). Medicina alopată cu care suntem familiari astăzi a parcurs un drum lung de la păreri fără prea multe temeiuri, la știință în adevăratul sens al cuvântului. Incursiunea în istoria medicieni pe care o propun Ernst și Singh este ilustrativă în acest sens: moartea președintelor George Washington (pe fondul aplicării celebrei tehnici a lăsării de sânge, considerată un panaceu în epocă) este un exemplu elocvent pentru felul în care o prejudecată neprobată, impusă prin tradiție și autoritate a condus la tragedii. Pe de altă parte, descoperiri precum influența citricelor asupra scorbutului, respectarea normleor de igienă în îngrijirea pacienților, corelația dintre fumat și cancerul pulmonar sunt toate ipoteze științifice care au trecut testul timpului, tocmai pentru că au fost sprijinite de dovezi, de fundamente pe care și alți specialiști le-au putut proba și repeta în aceleași condiții. La fel ca multe practici alternative de astăzi, care se luptă pentru consacrare și pionierii medicinei alopate au avut de luptat cu comunitatea profesioniștilor din vremea lor. Doar că standardul bazat pe dovezi (evidence based) este cel care a făcut diferența între o ipoteză riscantă, neaplicabilă, izolată și una operativă cu potențial de generalizare. De aceea, Singh și Ernst aleg acest standard al medicinei bazate pe dovezi, un standard care se traduce în forma studiilor randomizate cu control placebo pentru a măsura eficiența terapiilor alternative. Asta înseamnă că autorii, în evaluarea lor, apelează la acele studii ale terapiilor alternative care includ o metodologie specifică: grup test (grupul pe care se testează terapia) și grup placebo (grup pe care se testează un tratament neutru, cunoscut ca fiind inofensiv) în care pacienții sunt distribuiți aleator și în care nici autorii experimentului și nici beneficiarii tratamentului nu cunosc grupul căruia i se administrează terapia reală.
În capitolele care urmează, Singh și Ernst aplică acest standard pe larg pe câteva dintre cele mai cunoscute și populare terapii alternative: homeopatia, chiropractica, fitoterapia, acupunctura, urmând ca, în capitolele finale să evalueze pe scurt și alte practici nonalopate și să ofere un algoritm de evaluare simplu cititorului. Fiecare evaluare beneficiază de un prolog care oferă reperele istorice și conceptuale, precum și pretențiile terapiilor aduse în discuție. Concluziile sunt însă nefavorabile, cu mici excepții (referitoare la fitoterapie și, parțial la chiropractică): niciuna dintre terapiile evaluate nu se dovedește, în studiile atent selecționate de autori, superioară efectului placebo. În ultimul capitol al cărții, Singh și Ernst caută să explice popularitatea acestor tipuri de tratamente și să examineze oportunitatea de a recomanda aceste practici, măcar pentru virtuțile lor bazate pe autosugestie. Fără să absolutizeze cunoașterea de tip științific, cei doi autori oferă însă, prin acest volum un ghid de gândire critică accesibil și argumentat, un avertisment serios în ceea ce privește exploatarea naivității celor care, refuzând demersul științific (de altfel imperfect și limitat), își caută salvarea în perimetrul pretins natural, alternativ, abordând strategii costisitoare ce se dovedesc adesea eficiente în a sluji mai degrabă ignoranța, decât sănătatea.
ADEVARUL DESPRE MEDICINA ALTERNATIVA – Simon Singh, Edzard Ernst- Editura Humanitas, 2014
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
