O figură care continuă să inspire şi astăzi, iconică, deci recogonoscibilă pe tot globul, mai ales în fotografia făcută în anii 60 de Alberto Korda, o figură care a devenit un simbol al revoluţiei în general (dincolo de culoarea politică stângistă), un simbol al solidarităţii pentru dreptate socială, Ernesto Che Guevara rămâne o personalitate care a supravieţuit ideologiei politice la care a aderat. Spre deosebire de mulţi alţi lideri politici, asociaţi cu regimurile totalitare, lideri a căror reputaţie s-a degradat sau şi-a evidenţiat reliefurile diabolice odată cu destrămarea mecanismelor propagandistice, Che Guevara, în ciuda faptului că a fost unul dintre pionierii instalării comunismului în Cuba, o ţară care suferă şi astăzi de pe urma eşecului politicilor lui Fidel Castro, se păstrează şi astăzi drept un reper admirat chiar şi în democraţiile vestice. Poate pentru că a murit prematur şi tragic, în plină activitate revoluţionară, poate pentru felul în care a reuşit să îşi inspire compatrioţii şi să lupte, cot la cot cu el, fără complexe de superioritate şi aroganţe, poate pentru că şi-a păstrat imaginea unui lider care luptă pentru convingerile sale umanitare, nobile, sacrificându-şi confortul şi interesele personale, Che Guevara este o figură notorie, dincolo de naufragiul comunismului.
Dincolo de biografiile numeroase care s-au scris despre el, dincolo de filmele documentare, cele mai convingătoare mărturii în care se pot explora seminţele din care au crescut mai târziu aspiraţiile şi carisma liderului de origine argentiniană sunt chiar cele semnate de Che Guevara, în celebrul jurnal pe motocicletă, pe care revoluţionarul l-a semnat în tinereţe, în timpul unei călătorii de-a lungul şi de-a latul Americii de Sud. Ernesto şi Alberto, studenţi la medicină atipici şi boemi îşi propun, în anii 50, să traverseze America de Sud, spre SUA, pe motocicletă. Pregătindu-şi vehiculul cu două roţi dar şi examenele rămase la facultate, Alberto şi Ernesto pornesc la drum, cu bani puţini dar cu mult apetit pentru aventură şi kilometri. Pentru protagonişti, traversarea ţărilor latine de peste ocean se va dovedi nu doar un prilej să-şi descopere vocaţia de călători, dar şi o iniţiere , o sensibilizare şi o cristalizare a motivaţiilor de a se angaja în lupta pentru dreptate socială.
Paginile jurnalului acoperă, sporadic, experienţele pe care vagabonzii (după cum se autointitulează autorul jurnalului) cu şi fără motor (căci motocicleta La Poderosa îşi va da, în cele din urmă obştescul sfârşit) le trăiesc pe drum dar şi în comunităţile în care poposesc. Cei doi trag de bani, uneori muncesc, alteori cerşesc, ba chiar se dedau şi la mici escrocherii (mai ales şantaj emoţional) pentru a obţine alimente, trec prin frigul înălţimilor muntoase dar şi prin dunele şi pietrişul deşerturilor, îşi asumă cu dezinvoltură condiţia de aristocraţi ai şoselelor dar şi de autostopişti, îndură febra, ţânţarii iar Ernesto nu se lasă învins de crizele de astm şi nu par să fie descurajaţi de nimic. Che şi Alberto ajung în Chile, unde întâlnesc localnici omenoşi (care le cară motocicleta cu camionul şi îi poftesc la cabaret pe gratis), descoperă peisajele impresionante ale Drumului celor 7 lacuri, ale căii ferate suspendate spre Malleca, dar şi munţii de cupru de lângă Santiago. În Peru, cei doi călători calcă pe urmele incaşilor, ajung întâi la Tarata (o localitate cu populaţie amerindiană), apoi la Cuzco şi în împrejurimi acolo unde aymaraşii nu au văzut vreodată oameni albi, călătoresc clandestin pe mare, popoesc în Lima, un oraş cu clădiri efeminate, apoi într-o leprozerie şi în colonia San Pablo, urmând apoi să treacă în Venezuela, la Caracas.
Dincolo de impresiile de călătorie , de episoadele amuzante, anecdotice, de zugrăvirea concisă , neornamentată şi totuşi vie a realităţilor descoperite (nu neapărat cu măiestrie literară, cât mai degrabă cu eficienţă narativă, după cum se sugerează în introducerea volumului), rămân impresionante scenele în care Guevara şi tovarăşul său de drum se confruntă cu sărăcia şi suferinţa locuitorilor din întreaga Americă Latină: de la chelneriţa bolnavă şi vârstnică ce pare să ceară consolare şi iertare din priviri, la spitalele deplorabile şi coloniile de leproşi neglijate şi uitate de lume. Sensibilizat puternic şi marcat de tragediile întâlnite, Che Guevara vorbeşte, atât în jurnalul său, cât şi în discursul retrospectiv susţinut după începutul transformării Cubei despre necesitatea revoluţiei şi a schimbării profunde. Dincolo de responsabilitatea transferată asupra SUA, pentru instabilitatea şi polarizarea socială din America de Sud, elemente care astăzi ar putea părea perimate şi naive, rămân la fel de impresionante şi astăzi, în jurnalul lui Che Guevara pledoariile pentru modelul medicului ca om al comunităţii, ca profesionist care are multe de învăţat de la cei suferinzi şi care poate participa activ la cele mai eficiente şi convingătoare forme de solidarizare socială.
JURNAL PE MOTOCICLETA – Ernesto Che Guevara, Editura Polirom, 2012
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
